Prizonier este persoana lipsită de libertate, captivă, prinsă, dar şi persoana obsedată de un gând sau de o idee. Prizonier poţi fi la propriu dar şi la figurat. Ce poate însemna „prizonier în propria viaţă”? Destul de multe, dar să-l ascultăm pe cel care mi-a explicat…
„– Simt că m-am blocat în propria viaţă, sunt prizonier. Mă scoate din minţi gândul că nu pot deţine controlul asupra tot ce mi se întâmplă. Din punct de vedere material am destule: maşini, casă, apartament, bani, mai mulţi decât aş putea cheltui într-o viaţă lungă de 100 de ani. Am şi o soţie care mă ascultă… din toate punctele de vedere. E drept, eu sunt cel care aduce banii în casă, aşa că nu prea are de ales. La serviciu e şi mai simplu. Eu sunt şeful absolut, semnez, supervizez, selectez, decizia finală aparţinându-mi în totalitate, chiar dacă se mai întâmplă să fie o sinteză a propunerilor sau ideilor celorlalţi. Nu-mi place să-mi fie încălcate regulile, sunt cam tipicar şi mereu în căutarea perfecţiunii. Urăsc momentele când ceva nu-mi reuşeşte perfect. La subalterni îmi place să descopăr greşeli şi să-i corectez. Când sunt agitat îmi scapă vorbe grele, însă rar îmi pare rău pentru ce am spus. Îmi place să fiu distant. Nu mă implic în problemele personale ale celorlalţi şi nici nu ofer compensaţii materiale. De ce? Pentru că nici alţii nu s-au implicat în problemele mele, iar de ajutat, din punct de vedere financiar, nimeni nu m-a ajutat. Am acceptat câteva compromisuri, dar nu pot accepta acest rol, în care am fost distribuit fără să vreau. „Ceva” foarte important îmi lipseşte şi după o îndelungată analiză, am ajuns la concluzia că sunt un captiv într-o colivie aurită. Aştept de la dumneavoastră două lucruri: o explicaţie şi o recomandare.”
Răspunsul meu a sunat aşa:
„– În zilele noastre, a ne simţi, uneori, prizonieri, nu este chiar o noutate şi nici o mare tragedie. Am întâlnit oameni care se simţeau prizonieri într-o relaţie care nu mergea, am întâlnit oameni care se simţeau prizonierii unei profesii pe care o urau. Toţi au avut puterea de a rezista, până când alţii au făcut ceea ce dânşii ar fi trebuit să facă.
Acum vă simţiţi prizonier în propria viaţă, probabil şi datorită unor alegeri greşite. Nu va mai ancoraţi de trecut, evadaţi, luaţi aminte ce a spus muzicianul Bob Marley: „Nu-ţi dai seama cât de puternic eşti, până în momentul în care singura ta opţiune este să fii puternic”.
Având deosebite posibilităţi materiale, aveţi şi posibilitatea de a face alte alegeri. Ar fi bine să nu uitaţi că anumite valori nu se pot cuantifica cu ajutorul banilor. Aplicaţi o unitate de măsură adecvată şi fiţi corect cu toată lumea. Iubiţi şi apreciaţi pe cei care se poartă frumos cu dumneavoastră şi distanţaţi-vă de cei care nu o fac.
Înţeleg doar că sunteţi prizonierul anumitor idei din propria viaţă. Statutul de şef însingurează şi foarte mulţi şefi ajung să fie foarte severi tocmai din acest motiv. Explicaţia? Se simt foarte singuri, iar singurătatea poate avea efecte comportamentale neaşteptate.
„Oamenii trebuiesc iubiţi şi lucrurile folosite. Haosul lumii din ziua de azi este din cauză că iubim lucrurile şi folosim oamenii” a spus Dalai Lama. Încercaţi să implementaţi această idee în tot ceea ce faceţi şi sunt sigură că multe aspecte se vor schimba. Bucuraţi-vă că sunteţi sănătos, că aveţi mâini, picioare, ochi, nas, că puteţi merge, că puteţi funcţiona astfel încât să-i puteţi ajuta/întreţine şi pe alţii. Cei care sunt imobilizaţi într-un scaun cu rotile, sau care sunt închişi în penitenciare (vinovaţi sau nu), ce să mai zică? Câţi dintre dânşii mai pot schimba ceva? Încercaţi să adoptaţi o nouă atitudine, mai tolerantă, mai permisivă. Dacă vreţi să primiţi, trebuie să şi daţi, dar nu din obligaţie, ci din adâncul sufletului. Lăsaţi cererea şi oferta, încă nu aţi fost cotat la Bursă, valoarea oamenilor din prejma dumneavoastră nu se poate cunoaşte exact, decât în momentul în care pleacă.
Mi-am dat seama că tot timpul m-aţi analizat, încercând să stabiliţi dacă sunt o persoană cu care aţi putea fi sincer. La rândul meu, şi eu v-am analizat şi am decis să fiu la fel de sinceră. Sunt de părere că ar trebui să evadaţi din tot ceea ce va constrânge şi vă limitează. Zidurile imaginare pot fi doborâte fără aprobări (de la Primărie), fără mizeria de rigoare şi fără explicaţii. Nu este simplu, dar merită încercat.”
„– În zilele noastre, a ne simţi, uneori, prizonieri, nu este chiar o noutate şi nici o mare tragedie. Am întâlnit oameni care se simţeau prizonieri într-o relaţie care nu mergea, am întâlnit oameni care se simţeau prizonierii unei profesii pe care o urau. Toţi au avut puterea de a rezista, până când alţii au făcut ceea ce dânşii ar fi trebuit să facă.
Acum vă simţiţi prizonier în propria viaţă, probabil şi datorită unor alegeri greşite. Nu va mai ancoraţi de trecut, evadaţi, luaţi aminte ce a spus muzicianul Bob Marley: „Nu-ţi dai seama cât de puternic eşti, până în momentul în care singura ta opţiune este să fii puternic”.
Având deosebite posibilităţi materiale, aveţi şi posibilitatea de a face alte alegeri. Ar fi bine să nu uitaţi că anumite valori nu se pot cuantifica cu ajutorul banilor. Aplicaţi o unitate de măsură adecvată şi fiţi corect cu toată lumea. Iubiţi şi apreciaţi pe cei care se poartă frumos cu dumneavoastră şi distanţaţi-vă de cei care nu o fac.
Înţeleg doar că sunteţi prizonierul anumitor idei din propria viaţă. Statutul de şef însingurează şi foarte mulţi şefi ajung să fie foarte severi tocmai din acest motiv. Explicaţia? Se simt foarte singuri, iar singurătatea poate avea efecte comportamentale neaşteptate.
„Oamenii trebuiesc iubiţi şi lucrurile folosite. Haosul lumii din ziua de azi este din cauză că iubim lucrurile şi folosim oamenii” a spus Dalai Lama. Încercaţi să implementaţi această idee în tot ceea ce faceţi şi sunt sigură că multe aspecte se vor schimba. Bucuraţi-vă că sunteţi sănătos, că aveţi mâini, picioare, ochi, nas, că puteţi merge, că puteţi funcţiona astfel încât să-i puteţi ajuta/întreţine şi pe alţii. Cei care sunt imobilizaţi într-un scaun cu rotile, sau care sunt închişi în penitenciare (vinovaţi sau nu), ce să mai zică? Câţi dintre dânşii mai pot schimba ceva? Încercaţi să adoptaţi o nouă atitudine, mai tolerantă, mai permisivă. Dacă vreţi să primiţi, trebuie să şi daţi, dar nu din obligaţie, ci din adâncul sufletului. Lăsaţi cererea şi oferta, încă nu aţi fost cotat la Bursă, valoarea oamenilor din prejma dumneavoastră nu se poate cunoaşte exact, decât în momentul în care pleacă.
Mi-am dat seama că tot timpul m-aţi analizat, încercând să stabiliţi dacă sunt o persoană cu care aţi putea fi sincer. La rândul meu, şi eu v-am analizat şi am decis să fiu la fel de sinceră. Sunt de părere că ar trebui să evadaţi din tot ceea ce va constrânge şi vă limitează. Zidurile imaginare pot fi doborâte fără aprobări (de la Primărie), fără mizeria de rigoare şi fără explicaţii. Nu este simplu, dar merită încercat.”
„– Dumneavoastră v-aţi simţit vreodată prizonieră?”
„– Da, însă am avut şi şansa ca cineva să mă elibereze, la timp, cu ajutorul unui simplu citat: „Dacă nu ai scopuri precise, vei sfârşi lucrând pentru cineva care are”.”
Din acea zi nu m-a mai contactat. Zile întregi m-am tot gândit ce s-o fi întâmplat, cu ce l-am supărat, până când, într-o seară, l-am văzut discutând cu un reporter la un post TV local. Domnul meu era într-un scaun cu rotile şi explică, utilizând tocmai explicaţiile pe care i le prezentasem mai demult, ce înseamnă a fi prizonier, atât la propriu şi la figurat. L-am ascultat şi apoi am lăcrimat, foarte impresionată că cineva, într-un moment de mare cumpănă, şi-a amintit ce i-am spus.
Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici
http://elystar.ro/prizonier-in-propria-viata/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu