Sterge praful, daca trebuie, dar ...O casa devine un camin atunci cand poti scrie "Te iubesc" pe mobila.

Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?

Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.

Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo, afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.

Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte:
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci, si va trebui sa te duci o data si-o data,
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.

Nici nu pot sa va spun cat de multe ore, nenumarate, mi-am petrecut facand curatenie!
Obisnuiam sa petrec 8-12 ore pe zi in fiecare weekend, ca sa ma asigur ca totul este perfect "in caz ca vine cineva".
Apoi mi-am dat seama intr-o buna zi ca nimeni nu mai avea sa vina.Erau cu totii afara, traindu-si viata si distrandu-se!

Acum, cand vin oameni la mine in vizita, nu simt deloc nevoia sa justific "starea" in care se prezinta casa mea. Ei sunt mult mai interesati sa afle ce am mai facut pe cand eram plecat, traindu-mi viata si distrandu-ma.
Daca inca nu v-ati dat seama, va rog sa fiti atenti la acest sfat:

Viata e scurta.
Bucurati-va din plin de ea!

O casa devine un camin atunci cand poti scrie "Te iubesc" pe mobila.

PRAFUL - sursa internet

Dragi părinți și scumpă societate, copiii vi s-au transformat de ceva timp. Voi unde erați?

Am articolul de ceva timp în gând. L-am scris acum că deja m-am săturat de știrea de pe rețelele de socializare, la TV, la radio, despre megabalul bobocilor. Am văzut ambele părți ,,ale străzii”…pe cei care condamnau, pe cei care luau apărarea acelor copii în sensul în care au fost distribuiri ale pozelor reale și un adolescent de 14 ani, arătat cu degetul chiar poate apela uneori la gesturi necugetate. Acum pe scurt, pe lângă întrebarea unde erau profesorii, a mea era ,,Unde au fost părinții?” Că eu, numai dacă mă gândeam la ai mei, nu aș fi acceptat o astfel de probă, dar mai ales, nu aș fi propus o astfel de probă.

         Titlul articolului meu de mult păstrat era unul dur…,,Dragi părinți, vi se transformă copiii în cocalari și panarame cât voi dați un check-in”. Problema cea mai mare din treaba asta cu balul e că au fost distribuiți. Cea reală e că la în ziua aia de ‘nșpe mii de ori mai mulți adolescenți de clasa a noua și mai mici chiar practicau sexul, în toaleta școlii, în scara blocului, la colțul străzii. Societate dragă, care sari de posterior în sus pentru proba cu banana…te întrebi vreodată câți copii se îmbracă, se comportă așa cum văd la televizor, cum aud în piesele de la radio, cum văd în vreun afiș pe stradă? M-am săturat de copilele și puștoaicele care nu au sărbătorit majoratul dar se bucură de cele ,,18 mii” de like-uri la poza aia cu sânii la vedere. Am văzut copii de 6 ani, cu superfreza modernă, rași pe o parte, cu o pleată mare pe partea cealaltă. Nu sugerez nicio tunsoare obligatorie, nicio ținută obligatorie, dar dacă facem un studiu, copiii pe care părinții îi aduc în pas cu moda, de cele mai multe ori sjnt cei care cauzează probleme mari mai târziu.

    Ai mei sunt învățători…ÎNVĂȚĂTORI Asta înseamnă clasele 0-4. Și de multe ori i-am auzit ,,am trăit să o văd și pe asta”, când era vorba de un subiect cu tentă sexuală. Am colegi, prieteni, cunoscuți, care au, au văzut, copii de 6-8 ani care întreabă ce înseamnă sex oral, de ce își rupe ciorapii doamna din ,,Eroina”, care la colț de stradă bagă mâna unii în pantalonii celorlalți în toate combinațiile…băiat-fată, fată-fată, fată-băiat și băiat-băiat. În timp ce mamele se aranjează și ies cu prietenele, fetele lor se întreabă dacă sunt însărcinate, iar numărul celor de până în 18 ani e mult mai mare decât al celor de peste. Tații se relaxează și se bucură că pot sta liniștiți la tv lăsând copilul cu tableta…știți de câte ori aceștia au ajuns la firme porno?

      Iar toți ăștia cu degete lungi, pe care le tot îndreptați spre un eveniment pe bună dreptate deloc ok, aveți idee câți adolescenți de 16 ani te înghesuie în club, și urlă ,,Da, mamă, sunt beată…”. Voi ăștia care promovați articole porno, melodii vulgare, ,,vedete” și mai vulgare că sunteți la fel, sau poate mai vinovați decât cei care au organizat balul bobocilor de la Cluj?… nu vă chinuiți să răspundeti. E retoric …

        Mesajul meu de final e:

      Primiți rezulatele exemplelor date. Copiii, prin gesturile lor, de cele mai multe ori imită adulții, și încearcă să se integreze în societate.  Așa că dragă societate, ai grijă ce standarde fixezi 

Sursa: https://blogdezambit.wordpress.com/2017/10/26/dragi-parinti-si-scumpa-societate-copiii-vi-s-au-transformat-de-ceva-timp-voi-unde-erati/

Alianța Familiilor din România — Părinți, nu sexualizați mintea copiilor!

Revolutia sexuala nu se perpetueaza de la sine pentru ca revolutionarii revolutiei sexuale nu pot sa se reproduca biologic. V-ati intrebat vreodata daca nu cumva parintii sunt, cit de cit, responsabili pentru perpetuarea ei? Din nefericire, raspunsul la aceasta intrebare este, de multe ori, afirmativ. Foarte multi parinti isi transforma copiii in adepti inflacarati ai revolutiei sexuale, fie intentionat ori indirect, prin propriile actiuni, ori din nebagare de seama si nepasare.

Subiectul de azi ne-a fost inspirat de o stire cu totul bizara peste care am dat saptamina trecuta. De fapt, e probabil cea mai bizara stire peste care am dat in ultimii ani: o mama si fiul ei si-au schimbat, simultan, sexul biologic in barbat si fata, devenind, peste noapte, tata si fiica. Inainte de shimbarea sexului, mama si sotul ei au facut cinci (5) copii. Cu ani in urma, mama si unul din fii ei au vizionat impreuna un documentar despre adolescentii care isi schimba sexul biologic din cel "atribuit" lor de societate la nastere, in cel "ales" de ei dupa nastere. La 15 ani, fiul a inceput tratament hormonal de schimbare a sexului. Mama nu s-a opus ci, dimpotriva, a devenit curioasa. Din senin, zice ea, si-a dat seama ca apartine sexului nepotrivit si a dorit si ea sa-si schimbe sexul. Si-a taiat sanii sa devina barbat. Sotul ei, de 53 de ani, afirma ca nu afla  nimic rau in asta, sotia (ori sotul?) lui pastrindu-si organele sexuale feminine. 

[Detalii: https://www.yahoo.com/celebrity/mother-son-transition-father-daughter-164709815.html]

Daca adultii ca parinti fac aceste lucruri, nu e de mirare ca in lumea occidentala confuzia sexuala atinge proportii tot mai ingrijoratoare, mai ales la copii si adolescenti. In vara anului trecut am scris depre un fenomen deosebit de tragic care se petrece in America - adolescentii isi schimba sexul biologic in grup, adica simultan, la gramada, un fenomen numit "cluster transitioning". Adolescentii spun ca prefera tranzitia la gramada pentru ca, zic ei, le da un simtamint de "solidaritate" si pot confrunta mai bine, impreuna, "intoleranta" societatii fata de cei care isi schimba sexul.

Joaca parintii un rol negativ?

Adevarul este ca parintii poarta multa vinovatie pentru transformarea copiilor lor in revolutionari sexuali. Unii prin actiuni intentionate si iresponsabile, iar altii prin nepasare si neimplicare in viata copiilor lor.

Incepem cu atitudinile parintilor. Foarte multi parinti sunt extrem de liebrtini si permisivi. Astfel de parinti se gasesc in mod special la generatia tinara, educata in spiritul anarhic al vremurilor noastre. Sunt parinti care nu cu mult timp in urma au iesit de pe bancile universitatilor unde au fost invatati sa dispretuiasca trecutul, "ingustimea" de gindire a parintilor lor, "ingustimea" valorilor traditionale, si sa respinga modelele traditionale de organizare sociala si normele sociale testate de societate de mii de ani. Acesti parinti tineri apartin unei culturi anarhiste care aplauda distrugerea normelor traditionale de orice fel. Sunt parinti care se simt emancipati privind sexualitatea si imprima in copiii lor acelasi spirit de anarhie si contra-normalitate. Sunt parinti care alearga dupa ce e la moda in domeniul social si cultural. Descatusarea societatii de "inhibitiile sexuale" ale generatiilor care au trait inaintea lor e un obiectiv pe care il promoveaza. Sunt fericiti cind isi vad copiii "descatusati" de lanturile "robiei" sexuale traditionale. Impliniti cind isi vad copiii emancipati, respingind abstinenta si normele traditionale de conduita sexuala, ori intr-o stare de confuzie sexuala si de criza de identitate de gen.

Neconformismul sexual atrage atentie. Unii parinti sunt nerabdatori sa-si transforme copiii in celebritati peste noapte. Cum se poate face asta mai usor si repede decit prin dezorientarea si denaturarea intentionata a sexualitatii copiilor lor? Unor astfel de parinti li se pare interesant sa-si cresca copiii dupa noile standarde si moravuri sexuale. Mai ales daca copiii dau semne, inca din copilaria frageda, ca nu se conformeaza asteptarilor traditionale de comportament sexual. Daca fiica se joaca cu masini iar baiatul cu papusi, acesti parinti au impresia ca odraslele lor apartin sexului opus. Ii duc la medic, iar medicul, pentru castig personal, sugereaza parintilor tratament hormonal pentru copii, iar de la o vreme copiii isi piered identitatea sexuala cu care s-au nascut. Unii parinti isi imbraca baieti ca fetele iar fetele ca pe baieti. Baietii cresc parul lung si parintii il impletesc asemenea parului fetelor, iar fetelor li se taie partul scut sa arate ca baietii.

Alti copii sunt crescuti sa arate si sa adopte o identitate androgenica. Androgenismul, adica identitatea sexuala care se vrea neutra, nici feminina nici masculina, ia proportii. Fetele adopta un ton profund si agresiv al vocii, abandoneaza feminitatea in vorbire, glas, si vestimentare, iar baietii fac la fel. Fetele resping femininitatea iar baietii masculinitatea. Fetele se imbraca sa nu arate nici ca fete dar nici ca baieti, iar baietii se imbraca si isi aranjaza parul sa arate nici ca baieti nici ca fete. Cu citiva ani in urma New York Times a publicat un articol despre extinderea ingrijoratoare a modelui sexual androgen in Argentina, el fiind la moda in mod special la tinerii din Buenos Aires. Iar in ani recenti clerici musulmani au exprimat aceleasi ingrijorari privind fetele din Emiratele Arabe Unite. Crime mai mari ale parintilor ori adultilor impotriva copiilor ca acestea sunt de neimaginat. Toxicitatea acestui comportament parental e greu de exagerat. Dar cu toate acestea, astfel de parinti sunt vazuti ca parinti ai viitorului, aplaudati in media progresista occidentala ca veritabile modele de imitat pentru copiii lor.

Alte comportamente parentale iresponsabile

Confuzia sexuala si transformarea copiilor normali in revolutionari inflacarati ai revolutiei sexuale se produc la marsurile homosexuale. Marsuri la care majoritatea participantilor nu sunt homosexuali ci persoane confuze privind identitatea de gen ori propria sexualitate. Copiii lor, impresionabili, participa cu sutele, ducind in mina fluturasi ori pancarte cu semnul curcubeului, si avind fetele pictate cu culorile curcubeului. An dupa an. Incet, incet, acesti copiii devin ceea ce parinti lor deja au devenit, dar si mai rau. Confuzia lor sexuala devine mai intensa si se propaga. La asta se adauga alte practici bizare ale parintilor: pornografia, sextingul, tati care poarta rochii in casa, ori mame care se identifica ca fiind barbati, isi taie sanii, ori isi deprind fetele cu o gaindire si comportament feminist anti-masculin . Practica ereziilor si perversiunii sexuale incepe in familie si continua in strada.

Multi parintii isi expun copiii culturii sexualizate in mod intentionat. Un exemplu recent e filmul Beauty and the Beast lansat recent de Disney. Daca pina acuma cei doi protagonisti traditionali ai filmului erau unul masculin si unul feminin, Disney a decis sa introduca in noua versiune o scurta portretizare a atractiei sexuale intre persoane de acelasi sex. Cu toate acestea, parintilor parca nu le pasa si permit copiilor sa vizioneze astfel de filme si documentare care le murdaresc mintile si le cauzeaza confuzie sexuala. Vreme de mai multi ani, de fapt, Disney a produs materiale pro-homosexuale fara ca parintii sa ia atitudine de teama sa nu fie etichetati "ingusti" la minte.

Desenele animate au devenit si ele un mijloc prin care revolutia, confuzia si criza de identitate sexuala sunt transmise copiilor. Putini parinti mai urmaresc desenele animate cu copiii lor cu scopul de a depista si izola mesajele sexuale nepotrivite transmise copiilor lor. Divortul e si el responsabil pentru sexualizarea mintii copiilor. Studii peste studii arata foarte clar ca in familiile intacte confuzia sexuala e cvasi-inexistenta. Dar in familiile unde lipseste mama ori tata, copiii devin confuzi din punct de vedere sexual in numar mult mai mare. Pentru o dezvoltare normala a sexualitatii lor, copiii au nevoie atit de o mama cit si de un tata, mai ales in anii formativi ai vietii. Baietii au nevoie de o mama si o tata, iar fetele au nevoie de un tata si o mama, fiecare in aceasta ordine. Prezenta in familie a parintilor de sex opus pune echilibru si normalitate sexuala in copiii. Conform studiile pe care le comentam periodic, majoritatea copiilor si a adolescentilor care se identifica ca find ne-heterosexuali parvin din familii destramate, din care lipsesc fie mama fie tata. Iar caminele constituite din parinti de acelasi sex produc numarul cel mai ridicat de copii si adolescenti confuzi sexual.

Paziti-va de idoli!

Sexualizarea mintii e o idolatrie. Atit la adulti dar mai ales la copii. Paziti-va de acest idol! Aceste cuvinte ale Apostolului Ioan, rostite acum 2000 de ani in ultimul verset al primei lui epistole, sunt atit de relevante azi cit au fost atunci cind au fost scrise. Sexualizarea mintii copiilor e o crima impotriva lor. O crima de care multi ne facem vinovati. Din nefericire mintea multor parinti e ea sexualizata. Iar o astfel de minte nu poate produce nimic altceva decit copii cu mintea sexualizata. Minti imature produc copii imaturi. Parinti sexualizati produc copii sexualizati. Mintea parintilor sexualizati are nevoie de de-toxificare. Traim in apogeul epocii seculare, una in care statul confisca totul si se substituie familiei, casatoriei si rolului parintilor. Majoritatea dintre noi ne-am obisnuit cu acest nou statut al statului. Am permis statului sa nationalizeze familia, casatoria si relatiile de familie si sa le reconfigureze si sa le redefineasca dupa voie. Ne-au fost confiscate si drepturile parentale, printre ele dreptul de a ne educa copiii in spirit crestin. Din nefericire majoritatea dintre noi ne-am obisnuit si am acceptat noul status quo. Am relegat statului autoritatea de a ne educa copiii. Chiar daca educatia aceasta e, de fapt, o indoctrinare in idolatria vremurilor in care traim.

Cu mii de ani in urma, invatam din Sfintele Scripturi, Dumnezeu a impus parintilor obligatia de a educa copiii sa cunoasca Legea lui Dumnezeu, adica valorile si moravurile sanatoase care dau viata. Sa-i invete diferenta dintre bine si rau, sa discearna ce e bine si ce e rau, si sa urmeze binele. Asta din toate privintele, inclusiv sexualitatea. Deuteronom 6:6 constituie ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, adevarata filosofie a educatiei. Adevarata educatie il are in centrul ei pe Dumnezeu, moravurile si valorile. Adevarata educatie a copiilor e sa-l cunoasca si sa-l iubeasca pe Dumnezeu si valorile biblice. Pe de alta parte, filosofia seculara a educatiei si sistemul secular educativ al zilelor noastre e unul de transmitere de informatii copiilor. Si cam atit. Ea nu are nimic de a face cu valorile pentru ca porneste de la premisa ca nu exista Dumnezeu si, in consecinta, nu exista valori. Copiii sunt educati ca valorile sunt neutre si se constituie exclusiv din preferintele subiective ale individului. Educatia crestina e una prin care copiii se transforma in persoane, in fiinte umane si da copiilor personalitate. Cea seculara le da doar informatii.

Educatia seculara e axata pe dreptul la autodeterminare a fiecarei persoane, inclusiv a copiilor; dreptul de a fi tu insuti; dreptul fiecarei persoane de a-si descoperi propria identitate; si dreptul de a-si trai viata cu scopul primar de a-si atinge "adevarata" identitate. Aceste drepturi, cit si exercitarea lor, incep in copilarie si se mentin pe durata vietii. In fata acestor provocari fara precedent, multi dintre noi ca parinti am capitulat. Viata e prea stresanta sa ne impotrivim acestor influente nocive care sunt prezente in vietile copiilor nostri. Parintilor crestini, insa, nu le este permis sa gandeasca asa. Contexul istoric in care traim noi nu e radical diferit de cel in care au trait inaintasii nostri. Iosua ne este bine cunoscut pentru decizia lui ca atit el cit si intreaga lui familie vor "sluji" lui Dumnezeu. Si pe vremea lui erau idoli. Multi sie de tot felul. Dar Iosua a avut taria si determinarea sa confrunte idolii zilelor lui si sa transmita valorile biblice copiilor lui. Aceasi obligatie ne apartine si noua.

Material furnizat de către Alianța Familiilor din România

Sursa: http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2017/03/alianta-familiilor-din-romania-parinti.html

Sexualitatea – cea mai atacată zonă în viaţa creştinilor?

Poate părea o exagerare dar afirmaţia mea are la bază şi studierea fenomenului dar mai ales cazuistica mea şi a colegilor care fac consiliere în ţară şi în afara ei. Nu ştiu dacă întotdeauna a fost aşa, dar în timpul în care trăim este probabil cel mai atacat sector al vieţii. Cazurile de curvie, consum de pornografie, homosexualitate, masturbare, abuzuri sexuale, pervertiri ale sexualităţii şi altele asociate cu acestea sunt din ce în ce mai numeroase. Oameni care vin pentru consiliere, pentru a scăpa de pornografie, sunt aşa de mulţi încât uneori apar alţii noi zilnic.

De unde această vulnerabilitate a creştinilor în faţa ispitelor sexuale? De ce tocmai acest sector al vieţii? Cum de prind aşa de bine la tipologie creştinilor aceste păcate? De ce e aşa de grea lupta cu ele şi mai ales eliminarea lor? Sunt întrebări care mă frământă tare de ceva vreme. Cel mai tare însă mă frământă întrebările: Ce putem face în această situaţie la nivel general? Şi Cum pot eu ajuta oamenii care vin la consiliere cu astfel de „afecţiuni”?

De la început nu a fost aşa. Sexualitatea a fost invenţia lui Dumnezeu şi El a făcut toate lucrurile bune. Scriptura ne spune că oamenii au fost făcuţi parte bărbătească şi parte femeiască. Apoi ne spune despre unirea celor doi ca să formeze o familie. Ei bine, sexualitatea a fost darul lui Dumnezeu pentru cei care formează familii, e o binecuvântare pentru cei căsătoriţi, cel puţin aşa a fost destinată să fie.

Este adevărat că Scriptura nu relatează amănunte din sexualitatea umană din acele vremuri cu excepţia cărţilor lui Solomon în special Cântarea Cântărilor. Alte referiri biblice la sexualitate sunt mai degrabă negative unde se relatează diferite păcate din această sferă şi apar prin asta avertizări cu privire la folosirea sexualităţii în căsnicie unde legitim poate fi exprimată. De aici unii au concluzionat că sexul ar fi ceva rău, negativ, alţii au concluzionat că sexul e doar pentru perpetuarea speciei, alţii îl văd pe Dumnezeu nedrept că a pus o astfel de dorinţă în ei dar că îi privează de a o potoli.

Nu mă apuc să fac o teorie nouă ci vreau să rămân la ce spune Scriptura şi la principiile ce decurg de aici.

1. Sexualitatea e invenţia lui Dumnezeu. Deşi vi se va părea exagerat, El ne-a făcut inclusiv organele sexuale si ni se aminteşte asta în Geneza 1:27. La asta se referă acolo.
2. Tot ce a făcut Dumnezeu a fost foarte bun. Deci, şi sexualitatea umană. Nu era nimic imperfect, totul era foarte bun. „Geneza 1:31  Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.”
3. Sexualitatea nu este creată doar pentru procreere. O lectură a Cântării Cântărilor ajută mult în dovedirea enunţului meu. Apoi Eclesiastul 9:9  care spune: „Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare.” Apoi îndemnul apostolului Pavel la neîntreruperea relaţiilor sexuale decât prin învoială, Solomon în Proverbe 5:19  „Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! E o altă dovadă.” Concluzionez de aici, dar şi din alte texte că sexualitatea e şi pentru plăcere nu doar pentru procreere. În fond, dacă respectăm ce spune apostolul Pavel, respectiv întreruperea relaţiilor doar pentru puţină vreme şi doar prin acord înseamnă că sexul este pentru plăcere pentru că nu poţi face copii la fiecare unire sexuală.
4. Exprimarea sexualităţii are limite clare. Zona în care poate fi exprimată este căsătoria şi doar acolo. Poftirea unei alte femei sau a unui alt bărbat sunt considerate păcate dar şi exprimarea sexualităţii în afara căsătoriei sunt considerate păcate şi în vremurile biblice se pedepseau drastic.
5. Există viaţă şi fără sex. Mulţi au senzaţia că fără sex nu se poate trăi şi de aceea aleg să experimenteze tot felul de ciudăţenii şi de surogate ale relaţiilor sexuale cum ar fi sexul premarital, cel extramarital, pornografia, homosexualitatea şi altele. Viaţa celor care nu sunt chemaţi să se căsătorească poate fi la fel de frumoasă ca şi a celor căsătoriţi deşi nu îşi pot „trăi” sexualitatea. Cu siguranţă nu se moare de la lipsa de sex, nici nu se înnebuneşte.
6. Sexul nu este cel mai important lucru sau aspect al căsniciei creştine. Este unul din aspectele foarte importante dar nu cel mai important. Cei care trec prin perioade de „lipsă” a relaţiilor sexuale nu au dreptul să iasă in decor sau să apeleze la „înlocuitori”.
7. Relaţiile sexuale trebuie să fie o binecuvântare şi nu un blestem. Cum pot deveni blestem? Păi în multe familii sunt deja blestem din cauza folosirii lor egoiste, soţia şantajează soţul cu sexul, soţul îşi cumpără sexul de la soţie cu diferite bunuri sau bani, este folosit ca armă de răzbunare şi alte folosiri nepotrivite pot face ca sexul să fie un blestem chiar pentru familia creştină. Ca să nu mai zic de folosirea păcătoasă a sexualităţii cum ar fi curvii, pornografie, egoism, perversităţi şi altele.

De lucrurile astea sunt sigur şi mai este un aspect de care sunt sigur şi care poate părea şocant dar despre care aleg să scriu mâine ca să am spaţiu suficient şi anume: Sexualitatea umană vorbeşte despre Dumnezeu şi despre Supremaţia lui Hristos. Orice pervertire a sexualităţii ţinteşte tocmai în pervertirea imaginii lui Dumnezeu.

Se pare că seria aceasta despre sexualitate va fi una lungă dar ne va ajuta să înţelegem şi această parte a vieţii noastre. Se vorbeşte foarte puţin despre sexualitate în biserici deşi face parte din viaţa fiecăruia dintre membrii bisericilor. Aflăm informaţii alterate de foarte multe ori şi tocmai ţinerea într-o zonă „gri” a sexualităţii ne face vulnerabili în faţa ispitelor din acest sector al vieţii.

Până data viitoare: Păstraţi-vă curaţi!

Aştept cu interes orice întrebare pe această temă prin pagina de contact în anonimat. Puteţi complet cu date fictive formularul 

Scris inițial pentru: File din Jurnal

Pornografia, filmele pentru adulti si calea spre distrugere

”Vom sta înaintea lui Dumnezeu ca occidentali, ca bărbați și vom spune: ”Două miliarde de oameni pot să moară și să meargă în iad pentru ca eu să mă pot uita la femei goale pe internet”

Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. –Romani 14:12

Pornografia a devenit atât de dominantă, iar societatea tinde să creadă că aceasta este inofensivă. Replica dependenților de pornografie este: ”Nu fac rău nimănui.” Adevărul este că victimele sunt multe. De exemplu: fete care sunt forțate să joace în aceste producții obscene împotriva voii lor.

Naideen spunea la o conferință despre exploatarea sexuală că producătorul acestor filme pline de tortură a pus-o într-un acvariu cu un șarpe boa constrictor:
”Am fost bătută, am fost legată, violată…A dat drumul șarpelui peste mine și a închis capacul. M-a filmat în timp ce eram îngrozită, deoarece nu avea nimic de-a face cu sexul, cu excepția faptului că eram dezbrăcată.”

Această exploatare ostentativă nu ar avea loc dacă cerera nu ar fi așa de mare. Consumatorii de pornografie îi rănesc și pe cei apropiați lor. Cum a fost și cazul soției lui Matt Russell, dependent de pornografie.

”Eram dependent de pornografie chiar dacă aveam o căsnicie, aveam copii”, mărturisea Matt Russell.
”Mă simțeam fără putere, deoarece aveam impresia că preferă imaginea unei alte femei în locul meu. Ca femeie, este dureros. În cele din urmă am ajuns să renunț și ne-am despărțit”, mărturisea Danielle Russell, soția.

Greg, soțul lui Cathy Dyer, a determinat-o pe aceasta să apeleze la terapie pentru a se ocupa de dependența lui și aventura extraconjugală.
”Eram rănită și știam că dacă nu o să merg la un consilier, o să ajung să urăsc bărbații”, mărturisea Cathy Dyer.

Cei doi bărbați au scăpat de dependență și ambele cupluri s-au împăcat, alăturându-se unei biserici din Lakeland, Florida care abordează problema pornografiei. Kevin Conrad conduce un grup de dare de socoteală.

”Am văzut bărbați care și-au pierdut slujba, și-au distrus cariera, familia, copiii, relația cu părinții și cu frații”, spunea Kevin Conrad.

Trena Mewborn este consilier și a vede cum această dorință distruge căsnicii:
”Doar pe baza cuplurile pe care le-am întâlnit pe parcursul anilor, cel puțin 50% dintre cupluri se confruntă fie cu pornografia, cu relații extraconjugale, cu probleme legate de sex.”

Cei de la știrile CBN au discutat cu pastorul Jay Dennis despre problema din biserică.
Acesta a fost întrebat dacă au fost bărbați care și-au pierdut slujba, soțiile din cauza pornografiei:
”Bineînțeles. Aud asta tot timpul. Văd asta în biserici, în rândul pastorilor.”

Cum este și cazul lui Tom Wolfe, un pastor de tineret care a ajuns să aibă mai multe relații extraconjugale din cauza pornografiei:
”S-a aflat totul. Bineînțeles că mi-am pierdut slujba, biserica, lucrarea cu tineretul. Pentru un timp mi-am pierdut și familia.”

Misionarul Rik Ripken spunea că atât de mulți tineri creștini sunt dependenți de pornografie, încât nu pot să meargă pe câmpul de misiune:
”90-95% dintre ei sunt dependenți de pornografie. Au început pe la vârsta de 12, 13 ani și nu pot să scape de ea.”

Lucrul acesta poate fi observat numeric. Situația curentă: șapte misionare la un misionar.

”Vom sta înaintea lui Dumnezeu ca occidentali, ca bărbați și vom spune: ”Două miliarde de oameni pot să moară și să meargă în iad pentru ca eu să mă pot uita la femei goale pe internet”’, spunea misionarul Rik Ripken.

Bărbații nu sunt singurii. Crystal Renaud, fostă dependentă de pornografie, spunea că unul din trei vizitatori ai site-urilor pentru adulți sunt femei:
”Aceasta sunt eu la vârsta de zece ani, cu câteva luni înainte să găsesc revistele pornografice ale fratelui meu care m-au condus spre pornografie și dependență sexuală timp de opt ani.”

”Chiar și cu pornografia vizuală actuală, femeile sunt atrase dintr-un spirit de turmă”, spunea Trena Mewborn, consilier.
Renaud mărturisea cum acest lucru îi duce pe oameni în locuri întunecate și periculoase.
Stire difuzata in Mapamond crestin 556 – martie 2015 – ultimele stiri crestine:http://alfaomega.tv/stiri/

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Nu vă puneți copiii pe Facebook

Un necunoscut, o necunoscută îți trimite o cerere de prietenie pe Facebook/ Google+. Nu știi cine e, dar fotografia de profil e drăguță, așa că-i accepți cererea.

Este prima zi de școală a fetiței tale. Arată atât de adorabilă în noua sa uniformă, încât nu reziști ispitei și-i faci o fotografie pe care s-o pui pe Facebook, s-o vadă familia și prietenii.

Desigur, tot din entuziasm, îți dai check in și la școala ei.

Între timp, prietenul necunoscut pe care l-ai acceptat, salvează poza fetiței și o trimite către alți 60 de prieteni, cu textul:

<< Fată caucaziană, 5 ani, păr castaniu, ochi negri. Costă 5,000$ >>

Nu doar că i-ai indicat traficantului de copii cum arată fetița ta, dar i-ai comunicat și unde învață (dând check in). practic, i-ai servit-o pe o tavă.

Iar când te-ai dus s-o iei de la școală, micuța ta n-a fost de găsit.

Nici nu știi că fetița ta i-a fost vândută unui pedofil de 43 de ani chiar înainte să pleci din fața școlii și că ea acum este în drum spre Africa de Sud, legată la ochi și plângând pentru că un om pe care nu l-a văzut niciodată a luat-o de la școală, și ea acum nu știe unde i-s părinții, unde va fi dusă și ce i se va întâmpla.

NU MAI ADĂUGAȚI LA PRIETENI PERSOANE NECUNOSCUTE.

ȘI NU MAI PUBLICAȚI PE FACEBOOK TOTUL DESPRE VIAȚA VOASTRĂ.

ȘI EVITAȚI SĂ FOLOSIȚI FOTOGRAFIA COPILULUI LA POZA DE PROFIL.

Dați mai departe, să se trezească mai multă lume…

http://www.robintel.ro/

Scrisoarea lui Dumnezeu logodnicilor

Femeia pe care o ai alături, emoționată, cu rochia albă, este a Mea.

Eu am creat-o. Eu i-am vrut binele de la început; înainte de tine și după tine. Pentru ea nu am ezitat să-mi dau viața. Ți-o încredințez. O vei lua din mâinile mele și vei fi responsabil. Când ai întâlnit-o ai găsit-o frumoasă și te-ai îndrăgostit de ea.

Mâinile mele au modelat frumusețea sa, inima Mea este cea care a pus în ea tandrețea și iubirea, e înțelepciunea Mea cea care a creat sensibilitatea ei și inteligența ei și toate calitățile frumoase pe care le-ai văzut la ea.

Dar nu ajunge că te bucuri de fascinația ei. Va trebui să te implici să răspunzi nevoilor ei, dorințelor ei. Îți vei da seama că are nevoie de multe lucruri: are nevoie de casă, de haine, de veselie, de bucurie, de echilibru psihic, de raporturi umane, de afectivitate și tandrețe, de prezența umană și de dialog, de raporturi sociale și familiale, de satisfacție în muncă și de multe alte lucruri.

Dar va trebui să-ți dai seama că are înainte de toate nevoie de Mine, și de toate cele care ajută și favorizează această întâlnire cu Mine: pacea sufletească, curățirea sufletului, rugăciunea, Cuvântul, iertarea, speranța și încrederea în Mine, viața Mea. Sunt Eu și nu tu începutul, sfârșitul, scopul vieții ei.

Să facem o înțelegere între noi: să o iubim împreună. Eu o iubesc din totdeauna. Tu ai început să o iubești doar de câțiva ani, de când te-ai îndrăgostit de ea. A fost modul cel mai frumos să-ți dai seama de ea. Vreau să o încredințez unuia care să aibă grijă de ea. Dar vreau ca ea să îmbogățească cu frumusețea ei și cu calitățile ei viața unui bărbat. Și acest bărbat ești tu.

De aceea am făcut să se nască în inima ta iubirea pentru ea. Era modalitatea cea mai frumoasă pentru a-ți zice: ”iată, ți-o încredințez”, pentru ca tu să te poți bucura de frumuseția și de calitățile ei. Când îi vei zice ”promit să-ți fiu fidel, să te iubesc și să te respect toată viața”, va fi ca și cum Mi-ai răspunde că ești fericit să o primești în viața ta și să ai grijă de ea. Din acel moment o vom iubi amândoi.

Trebuie însă să ne punem de acord: Nu este posibil ca tu să o iubești într-un mod și eu în altul. Trebuie să ai pentru ea o iubire asemănătoare cu a Mea, și trebuie să dorești pentru ea aceleași lucruri pe care Eu le doresc. Nu poți să gândești nimic mai frumos și fericit pentru ea.

Dacă o iubești cu adevărat vei vedea că vei fi de acord cu Mine în proiectul pe care l-am conceput pentru ea. Încetul cu încetul o să-ți arăt cum iubesc Eu, și îți voi dezvălui ce fel de viață am visat și am vrut pentru această creatură a mea care va deveni soția ta.

Cu iubirea ta vei putea să faci multe pentru ea, dar e mereu prea puțin. Eu te voi face însă să iubești precum Dumnezeu. Acesta este darul meu de nuntă: un supliment de iubire care transformă iubirea ta de creatură și o face capabilă să facă operele lui Dumnezeu în femeia pe care tu o iubești.

O iubire construită pe Cuvântul Meu este ca și o casă construită pe piatră: nici un eveniment nu poate să o distrugă. Amintește-ți, pentru că mulți se amăgesc crezînd că o să poată face ceva fără Mine: dar dacă Eu nu sunt cu voi în edificarea casei vieții voastre și a iubirii voastre, veți munci în zadar: ca și apostolii care s-au trudit toată noaptea și dimineața s-au reîntors cu plasele de pescuit goale; ajunse o singură intervenție din partea Mea, și plasele erau așa de pline de pește încât se rupeau.

Astăzi prea puțin se crede în iubirea adevărată, aceea care durează pentru totdeauna, și care oferă propria viață iubitului. Se caută mai mult emoțiile îndrăgostirii și mai puțin iubirea. Dar emoțiile se nasc și mor repede, lăsînd doar gol și nostalgie.

Din această cauză un oarecare a zis despre căsătorie că e doar o mare iluzie care se risipește repede. Dacă voi veți ști să vă iubiți precum Eu iubesc, cu o fidelitate care e aceeași mereu, veți deveni ca și cetatea pe munte. Veți fi o speranță pentru toți, deoarece toți vor vedea că iubirea este ceva posibil.

Articol preluat: infocrestin.com

DE CE NU E BINE SĂ TE EXPUI ATÂT DE MULT PE FACEBOOK

 

 Emoțiile de tot felul dau pe dinafara? Ai încredere în toata lista de prieteni de pe Facebook?

Am intrat pe Facebook ca de obicei, sa mai vad poze draguțe cu pisici sau peisaje din concediul altora. Dar ceea ce mi-a atras atenția din prima a fost mesajul postat de cineva din lista mea de „prieteni“, o persoana pe care n-o cunosc prea bine, mesaj care m-a facut sa ma simt puțin stânjenita, intrusa în intimitatea cuiva, alaturi de alte 783 de persoane, adica toți cei din lista ei de prieteni: „Pân-aici! Am terminat-o cu Stefan. Am suferit destul, nu ma merita. Sunt din nou single!“ Oare chiar a intenționat sa-i comunice fiecaruia în parte schimbarea dramatica din viața ei si motivația dureroasa din spatele deciziei?

Peste câteva ore, împinsa de curiozitate, am vizitat-o iar si am fost impresionata de mulțimea comentariilor încurajatoare pe care le primise. Între noi fie vorba, o mulțime de persoane dadusera „Like“ si m-am întrebat: oare ce le-a placut? Ca s-a desparțit, ca a suferit? Si totusi, daca viața ei intima a fost pastrata sub pecetea discreției pâna acum, este chiar atât de rau ca acum, sub impulsul emoțiilor eliberarii, a facut-o publica dintr-odata?

Conform parerii profesorului Russell Belk de la Universitatea York din Toronto, „Când privim la monitor, nu suntem fața în fața cu o persoana care sa reacționeze imediat, asa ca e usor sa dam drumul confesiunii – e ca si cum am fi invizibili.“ Si cum cei mai mulți dintre noi au mai multe profiluri publice (Facebook, Twitter, Instagram, LinkedIn), potențialul de a ne (supra-)expune creste zi de zi. Riscul de a dezvalui mai mult decât este oportun creste si el, sa recunoaștem!

Nu ne dăm seama cine poate să ne citească

Ai postat vreodata o remarca indiscreta legata de jobul tau? („Ce zi oribila! As fi preferat sa stau acasa azi.“), sau fotografia nuda netulburata a copilului tau? Sau banalitați ca meniul gatit pentru cina (eventual, cu fotografia mâncarii din farfurie)? E placut sa vezi momente fericite din viața prietenilor, indiferent daca ai luat sau nu parte la ele, cum ar fi fotografii de nunta sau locuri frumoase pe unde ați fost sau n-ați fost împreuna, sa vezi cum au crescut copiii prietenilor de departe. Si este, de asemenea, placut sa împartasesti la rândul tau.

Un studiu recent de la Universitatea Harvard spune ca oamenii gasesc tot atâta placere în a vorbi despre ei însisi cât gasesc în mâncat, în câstigarea banilor sau în sex. „Împartasirea vieții personale si a activitaților sociale nu e ceva nou, dar fenomenul a escaladat de când Twitter si Facebook au devenit esențiale în viața noastra sociala“, spune psihologul Craig Jackson de la Universitatea din Birmingham.

„Spontaneitatea cu care ne împartasim gândurile se datoreaza faptului ca nu luam în considerare cine poate vedea postarile noastre.“ Folosim Twitter, Facebook sau Instagram în interes de serviciu, ca sa întâlnim potențiali parteneri și clienți sau ca sa comunicam cu prieteni aflați departe. Ți-e usor sa-ți imaginezi ca discuți cu un cerc restrâns de persoane asemanatoare ție, sa-ți descarci o frustrare, sa faci o mica bârfa, sa-ți expui o parere, asa cum ai fi facut-o cândva în pauza, în curtea scolii. Dar pe internet, din auditoriul tau pot sa faca parte sefii, cumnatele sau persoane cvasi-necunoscute. Chiar totul e pentru toți?

Cu cine comunici?

Comunicarea online este un mod de a fi în legatura cu prieteni cu care ar fi greu sa te întâlnesti la o cafea. În loc de o întâlnire directa, postezi un mesaj sau o fotografie. Si pentru ca tendința fireasca este sa te concentrezi asupra anumitor persoane carora te adresezi tu cu mesajul respectiv, risti sa dai informații personale si sa adopți un ton intim, colocvial, asa cum n-ai face-o daca te-ai afla în fața câtorva sute de oameni.

Setează-ți regulile de securitate ale profilului

Dar, dincolo de indiscrețiile pe care ai putea sa le comiți, este posibil sa-ți pui în pericol siguranța personala si bunurile. Daca devine publica plecarea ta în concediu si perioada exacta în care familia ta va lipsi de acasa, esti sigura ca nimeni nu va profita de asta? Un studiu comandat de societatea de asigurari LV Home Insurans arata ca 29% dintre utilizatorii de internet îsi fac publice mai multe informații personale decât o faceau cu un an în urma si peste o treime au profiluri publice, accesibile oricui. Unul din zece îsi posteaza numarul de telefon.

„Înfractorii de pe internet sunt extrem de isteți”, spune expertul în rețele sociale virtuale Olly Mann. „Ei pot combina acest gen de informații cu alte date personale pe care le gasesc, reusind astfel sa-și faca un profil cu ajutorul caruia sa comita fraude cu carțile de credit sau furt de identitate.“ Ceea ce ție poate sa ți se para semn de sinceritate si onestitate, în sensul „Viața mea e o carte deschisa, n-am nimic de ascuns“, experților care stiu totul despre internet si rețele sociale poate sa li se para un comportament riscant.

Lucruri care nu se fac online

Un studiu efectuat în Statele Unite pune în evidența principalele pericole ale supraexpunerii online:

1. Încalcarea normelor morale nescrise: Sa vorbesti despre viața ta sexuala cu cea mai buna prietena poate fi în regula. S-o faci publica – nu.

2. Acțiunea sub un impuls de moment (sau sub influența alcoolului): Daca ai sarit calul, degeaba stergi a doua zi, pentru ca nu poți sterge si din memoria cui a citit deja.

3. Neînțelegerea platformei: milioane dintre noi au postat accidental un mesaj privat pe peretele altcuiva.

5 REGULI DE SIGURANȚĂ ONLINE

Down Hayes, cofondatoare a rețelei sociale de experți «Mums In The Know» pentru informarea mamelor, împreuna cu Tony Ascombe, expert în securitatea pe internet ne sfatuiesc:

1 Nu folosi acelasi nume de utilizator si aceeasi parola pe mai multe conturi online, în special pentru conturile de email si cele de relații cu banca.

2 Site-urile de socializare, inclusiv Facebook, fac schimbari periodice în setarile de securitate. Verifica din când în când si actualizeaza aceste setari.

3 Daca folosesti o rețea sociala la munca, fa-ți un cont personal separat.

4 Nu-ți afisa adresa de acasa si numarul de telefon pe site-urile sociale.

5 Daca n-o spui offline, n-o spune nici online.

Sursa:avantaje.ro

http://www.avantulliber.ro/

10 alternative eficiente la pedepse

În momentele în care suntem depășiți de diferite acțiuni ale copilașilor noștri, poate că ne vine greu să credem că micuții nu urmăresc să ne facă probleme, ci scopul lor este, de fapt, să studieze mediul înconjurător, în încercarea de a-și găsi propriul loc în lume. Practic, ei fac zilnic greșeli, dezordine și alte lucruri care îi enervează pe părinți.

De multe ori, se dovedește a fi destul de dificil să găsiți cea mai potrivită modalitate de comunicare cu un micuț pus pe șotii. Răsfățul este o stare normală a copiilor și, din acest motiv, nu trebuie să vă așteptați la schimbări majore ale comportamentului său după ce, de exemplu, îl puneți la colț. Un copil nu este deloc dispus să învețe atunci când este supărat și lăsat singur, simțindu-se în schimb frustrat, confuz și anxios.

Comunicarea cu copilul: 5 lucruri pe care nu trebuie să le spui

Copilul te minte mereu? 7 moduri de a-l învăța să fie sincer

Specialiștii clubului ucrainean de parenting Vospitaj.com, care organizează traininguri pentru părinți, propun 10 modalități eficiente de a-i ajuta pe copii să se adapteze mai bine la lumea din jurul lor. Practic, sunt 10 alternative la pedepse pe care le puteți aplica imediat în relația cu copiii voștri.

1. Încercați să satisfaceți nevoile copiilor. Dacă observați că micuțul a devenit agitat, verificați dacă nu cumva i s-a făcut foame sau a obosit. Satisfacerea nevoilor de acest gen va reinstaura armonia în familie. Nu vă faceți griji, asemenea măsuri nu înseamnă nici pe departe răsfăț, în sensul negativ al cuvântului.

2. Oferiți-i copilului un mediu înconjurător prietenos. Dacă vă surprindeți că îi faceți mereu observație copilului să nu atingă vaza de ceramică, un bibelou sau să nu ia cuțitul, chibriturile etc., problema nu este la el. În acest caz, specialiștii spun că este de preferat să puneți toate obiectele la care nu doriți să ajungă în locuri în care micuțul nu are acces.

3. Creați și mențineți o rutină. Copiilor mici le place mult rutina. Atunci când o zi este previzibilă, copiii știu la ce să se aștepte și aceasta îi ajută să exploreze așteptările familiei. De asemenea, rutina îi ajută pe micuți să simtă într-o mai mare măsură că dețin controlul asupra lumii lor. Însă și adăugarea unor elemente de flexibilitate în această rutină poate fi utilă. De exemplu, dacă în mod obișnuit, ma întâi îl îmbrăcați pe copil și apoi acesta se spală pe dinți, iar într-o anumită dimineață micuțul refuză să se îmbrace, atunci îi puteți propune să se spele mai întâi pe dinți, abia apoi urmând să se îmbrace.

4. Îmbrățișările strânse. Deseori, copilașul se poate calma și își poate distrage atenția de la anumite lucruri dacă îl atingeți ușor sau dacă îl îmbrățișați. Acest tip de atenție îi transmite copilului că aveți grijă de el și că vă pasă de el.

5. Schimbările de decor. La un moment dat, este posibil ca micuții să se simtă plictisiți sau apăsați de decorul din camera lor sau din sufragerie. În acest caz, puteți muta mobila, puteți decora pereții cu noi imagini sau cu compoziții din flori. Dacă sunt suficient de mari pentru a vă da o mână de ajutor, îi puteți implica și pe ei în acest proces creativ.

6. Citiți împreună cu copiii cărți care dau naștere unor sentimente pozitive. Pentru dezvoltarea emoțională a unui copil, sunt indicate poveștile și povestirile instructive, precum și cărțile despre relații benefice dintre oameni.

7. Nu strigați. Nu faceți acest lucru chiar și în situații limită precum este cea în care observați că băiețelul sau fetița este gata să atace un alt copil sau să dărâme pe jos toate cărțile de pe raft. Ce să faceți într-o asemenea situație? Priviți copilul fix în ochi și propuneți-i o activitate interesantă, pentru a-i distrage atenția, ne sfătuiesc trainerii de parenting.

8. Timpul dedicat. Faceți tot posibilul pentru a găsi cel puțin câteva minute pe zi ca să vă jucați cu copilul. Aceasta este o modalitate foarte eficientă de a menține o legătură emoțională puternică dintre părinți și copii.

9. Arătați-le cum să facă anumite lucruri. Nu strigați atunci când copilul a aruncat pe covor o figurină din plastilină. Mai potrivit ar fi să-i explicați cu calm faptul că nu trebuie să mai procedeze așa, deoarece curățenia în casă trebuie păstrată. Totodată, îl puteți implica pe micuț la curățenie. Iar pentru activitățile cu plastilină puteți folosi o măsuță și puteți sculpta ceva împreună cu el.

10. Încurajați-le curiozitatea. Deseori, copiii desfac obiectele și echipamentele casnice doar pentru că vor să vadă cum funcționează acestea. Din păcate, lucrurile se strică în urma acestui proces. Pentru a nu-l priva pe copil de o asemenea distracție, puneți-i la dispoziție lucruri vechi, de care nu mai aveți nevoie, cum ar fi, de exemplu, un telefon stricat. În acest fel, le veți satisface pe deplin curiozitatea.

http://centruldeparenting.ro/

Crizele de plans la copii. Cele mai bune tehnici pentru parintii cu copii incapatanati

Doar parintii care au trecut prin cel putin o criza de plans isteric a copilului stiu cat de dificil este de gestionat, cat este de solicitanta si ce sentiment de neajutorare se traieste atunci cand nu se poate opri criza de furie a copilului.

Crizele de plans la copii sunt normale si aproape toti copiii le au, mai ales intre 2 si 5 ani, tocmai de aceea este important ca parintii sa le constientizeze si sa fie pregatiti pentru ele.

Pentru copii, trecerea de la o stare linistita la o adevarata drama se face in mai putin de 5 minute. De la un simplu refuz se ajunge la plans, combinat cu tipete, la lovituri, trantit pe jos, aruncat cu jucarii sau alte obiecte pe care le au la indemana.

Un copil cu care ai o relatie armonioasa si calda, un copil vesel si, de obicei, ascultator, se schimba de la o secunda la alta si se tranforma intr-un mic monstrulet. Iar tu te trezesti asemenea unui personaj din desenele animate peste care vine un nor greu si lasa ploaia sa cada doar peste el, in timp ce in jur este liniste si soare.

De ce apar crizele de plans si de isterie la copii?

De la varsta de doi ani copilul devine un explorator curajos al micului univers din jurul sau si incepe sa iti testeze si tie limitele. Ne uimesc si ne incanta rapiditatea cu care invata lucruri noi si acumuleaza informatii. Insa, aceasta etapa este si solicitanta pentru dezvoltarea lor emotionala si psihica. Pe de o parte, copilul se doreste cat mai independent, sa incerce si sa faca de unul singur lucruri. In acelasi timp, isi doreste sa se simta si protejat.

Poate nu ai vazut lucrurile astfel, insa, aceasta este o etapa care genereaza copilului tau multa tensiune. Copilul nu intelege, inca, limitele, nu face diferenta intre dorinta si realitate, nu constientizeaza pericolul. Iar atunci cand incerci sa il feresti si nu il lasi sa faca ceva periculos, tocmai ce ai oferit prilejul unei crize de plans.

Prima oara cand copilul tau are o criza de isterie, pentru ca nu l-ai lasat sa faca ce vrea (ori pentru ca l-ai intrerupt dintr-o activitate), te poti simti nervos, suparat, frustrat, poate chiar rusinat (daca esti in public). Te vei intreba unde ai gresit, ce ai facut rau si ce ai omis in educatia copilului tau de pana atunci.

Trebuie sa stai linistit. Chiar daca copilul are o criza de plans, asta nu inseamna ca este un semn de tulburare emotionala. Ocazional, toti copiii au pusee de incapatanare care degenereaza in crize de plans si accese de furie.

Iar daca sunt gestionate cu succes de catre parinte, se vor diminua in frecventa si intensitate pana pe la varsta de 4-5 ani.

Cum se manifesta crizele de isterie la copii

Nu este dificil de “diagnosticat” o criza de isterie la copii: ei dau din picioare, urla pana cand se inrosesc si parca nu mai au aer, arunca cu jucarii, se trantesc pe jos si lovesc cu mainile si picioarele, ii lovesc pe cei din jur, tipa si ai senzatia ca s-a ridicat un zid in jurul lor, prin care nu poate trece un cuvant de linistire din partea ta.

Copilul este agresiv, lovește, mușcă sau trage de păr? Iată ce trebuie să faci!

De obicei, astfel de crize de furie dureaza cateva minute. Dar sunt si parinti ai caror copii au crize de isterie care dureaza jumatate de ora, chiar o ora. Episoadele sunt extrem de solicitante atat pentru copil, cat si pentru tine, ca parinte, si este foarte greu de imaginat in ce stare te poate aduce aceasta furie, mai ales daca nu esti pregatit.

Ceea ce nu trebuie sa uiti este ca cel mic nu face acest episod deliberat, pentru a te supara. Este o reactie a lui fata de refuzul tau. Ca adult, ai invatat sa-ti controlezi emotiile puternice, insa copilul nu are experienta de a gestiona frustrarea sau nemultumirea. Pentru el nu conteaza locul in care se afla, argumentele, explicatiile, nu au valoare. Atunci cand vorbim despre criza de plans la copii trebuie sa retinem ca ne aflam in fata unor sentimente negative sau tensiuni care nu sunt gestionate corect, pentru ca el nu a invatat, inca, cum sa faca acest lucru.

Principiul celor 5 secunde de tacere. Cum sa spui cuvintele potrivite in situatii delicate

10 recomandări utile pentru părinți stresați. Rezoluții pentru părinți în 2015

In acelasi timp, copilul mic nu are notiunea viitorului. Pentru el conteaza aici si acum. Incepanand cu varsta de doi ani, copilul invata ca sunt si limite, ca trebuie sa renunte, sa aleaga intre doua lucruri, sa ia decizii in care sa faca si un compromis.

Cand stii ca se apropie o criza de isterie

O astfel de criza de plans apare, de cele mai multe ori, pe fondul unei irascibilitati existente. De exemplu, daca in ziua respectiva copilul pare mai nervos, mai sensibil sau mai irascibil decat de obicei, iar afectiunea in plus pe care i-o oferi sau joaca nu-i schimba starea, atunci te poti astepta la un astfel de episod.

De ce trebuie să lași copilul să plângă

De asemenea, o criza de isterie se produce de multe ori pe fondul oboselii, a foamei sau a singuratatii – iar in acest caz criza de isterie este un mod de a-ti atrage atentia.

Cum porneste o criza de isterie la copii

Primul semn: incepe sa scanceasca, sa se planga, sa ceara lucruri pe care nu are voie. Argumentele tale, distragerea atentiei si afectiunea suplimentara nu-l linistesc. Apoi, incepe sa planga. Din ce in ce mai tare, de neconsolat. Se inroseste si copilul plange pana i se taie rasuflarea. Din acel moment, lucrurile incep sa creasca in intensitate, iar furia este eliberata. Se tranteste pe jos, tipa, loveste cu mainile si picioarele, arunca cu jucarii.

Unii copii, de 3-4 ani, isi tin si respiratia si ajung sa se invineteasca la fata. Iar in cazuri exceptionale sunt copii care cad din picioare.

Parintele trece si el de la neputinta, la frustrare, suparare si sigur la panica (in cazul unei criza de isterie extrema, cand copilului i se face rau).

Stiai ca majoritatea crizelor de isterie ale copilului au loc doar de fata cu parintii?

Sa nu fii surprins daca la gradinita ai un copil cuminte, ori daca este linistit cu bona, iar cu tine face astfel de crize de plans isteric si de furie.

Incapatanarea la copii are si rolul de a-ti testa limitele, iar acest comportament este mai putin probabil cu un strain sau o persoana mai putin cunoscuta.

Este ironic, dar crizele de isterie sunt un semn ca acel copil are incredere si un puternic atasament fata de adultul cu care se comporta astfel, conform Academiei Americane de Pediatrie. Pentru ca aceste crize de furie sunt o forma de eliberare a energiei care epuizeaza copilul. Si, de multe ori, adoarme repede dupa ce trec. Iar dupa ce se trezeste, copilul este linistit, calm si a uitat, deja, de criza de plans.

Cum sa previi criza de plans la copii

Rabdarea. Este arma ta secreta. Copilul are nevoie de intelegere si de sprijin la orice varsta, insa mai ales la aceasta varsta a isteriilor. Nu te lasa invins, frustrat si in niciun caz nu reactiona ca el – cu furie si emotie negativa.

Nu poti preveni fiecare criza de isterie. Trebuie sa stii ca nu poti iesi victorios de fiecare data. Insa, fiecare dintre aceste episoade de plans te aduce mai aproape de eliminarea lor, daca stii cum sa le gestionezi eficient. In timp, vei vedea ca se reduc in intensitate, in durata si in frecventa.

Evita situatiile care provoaca anxietatea, supra-stimulare si oboseala. Crizele de plans apar pe fondul oboselii, a foamei. Astfel ca daca poti sa reduci aceste situatii, sigur vei reduce si numarul crizelor de isterie.

Un parinte atent la nevoile copilului. Ce inseamna attachment parenting

TOP carti de parenting pe care trebuie sa le citesti

Prea multe interdicii incurajeaza crizele de isterie. Ai grija sa nu creezi mai multa frustrare copilului decat este necesar. Daca tu il inveti sa faca concesii, sa renunte la unele lucruri, tu de ce sa te incapatanezi sa fii ascultat 100%? Si parintele trebuie sa invete sa lase de la el, sa fie flexibil. Daca mergeti in parc, la joaca, nu-l imbraca in cele mai bune hainute. Astfel, nu va fi o problema daca se murdareste, iar tu nu ii vei limita jocul prin reguli care sa te avantajeze doar pe tine (sa speli, sa cureti etc).

Educatia copilului mic fara cuvantul “NU!”. Modul istet de a-l opri din joc fara sa planga

La ce vârstă înțeleg copiii “NU” și când este momentul să te îngrijorezi

Ai grija la limitele pe care le impui. Este imposibil sa tii copilul departe de bucatarie. Accepta ca se va juca cu oalele tale si va face zgomot. In loc sa-i interzici sa se joace cu orice lucru din bucatarie, acorda-i un spatiu doar al lui. Un sertar doar al lui in care stie ca are voie sa umble: cu oale, linguri de lemn sau caserole din plastic. Acestea nu-l vor rani si este concesia perfecta.

Si ce daca iesiti in parc cu pantofi de culoare diferita? Lasa limitele pentru situatiile in care copilul este in pericol, ori ii fac rau. In rest, accepta neconventionalul, fii flexibil si relaxat.

Lasa-l sa invete de la tine. Te va copia in toate. Iar atunci cand vei face curatenie sigur va dori sa dea cu mopul sau sa-si bage mainile in galeata plina cu apa. Daca vrea sa participe (si sigur va dori), ofera-i logistica pe masura lui:

• un mop cu coada mica (cele cu coada reglabila), iar rolul sau sa fie de a sterge in urma ta.
• o carpa curata cu care sa stearga oglinda sau orice alta suprafata la nivelul sau.
• o sticla mica cu pulverizator, cu putina apa, pentru a pretinde ca sterge oglinda.
• un scaun special pe care sa stea langa tine, atunci cand ai treaba la blatul din bucatarie.

Fii pregatit sa ti se spuna “NU”. Orice copil isi testeaza limitele si va incerca mereu peste ceea ce i s-a impus. In acelasi timp, nu ar fi normal din partea lui sa nu te provoace deloc, sa nu aiba curiozitate, sa nu doreasca sa exploreze, sa fie supus mereu si indiferent. Poate nu va dori sa se schimbe mereu de pijamale inainte de a lua micul dejun. Alternativele pe care i le oferi trebuie sa fie rezonabile si sa nu incurajeze un alt comportament neplacut.

Anunta-ti intentiile. Poate tu stii ca la ora 13.00 trebuie sa plecati din parc, iar la 13.40 sa mancati de pranz, pentru ca la 14.30 sa dormiti deja. Insa, copilul habar nu are de planurile si agenda ta. Astfel, cu 15 minute inainte sa plecati din parc anunta-l ca trebuie sa se pregateasca. Nu-l lua pe nepregatite.

http://centruldeparenting.ro/