Revolutia sexuala nu se perpetueaza de la sine pentru ca revolutionarii revolutiei sexuale nu pot sa se reproduca biologic. V-ati intrebat vreodata daca nu cumva parintii sunt, cit de cit, responsabili pentru perpetuarea ei? Din nefericire, raspunsul la aceasta intrebare este, de multe ori, afirmativ. Foarte multi parinti isi transforma copiii in adepti inflacarati ai revolutiei sexuale, fie intentionat ori indirect, prin propriile actiuni, ori din nebagare de seama si nepasare.
Subiectul de azi ne-a fost inspirat de o stire cu totul bizara peste care am dat saptamina trecuta. De fapt, e probabil cea mai bizara stire peste care am dat in ultimii ani: o mama si fiul ei si-au schimbat, simultan, sexul biologic in barbat si fata, devenind, peste noapte, tata si fiica. Inainte de shimbarea sexului, mama si sotul ei au facut cinci (5) copii. Cu ani in urma, mama si unul din fii ei au vizionat impreuna un documentar despre adolescentii care isi schimba sexul biologic din cel "atribuit" lor de societate la nastere, in cel "ales" de ei dupa nastere. La 15 ani, fiul a inceput tratament hormonal de schimbare a sexului. Mama nu s-a opus ci, dimpotriva, a devenit curioasa. Din senin, zice ea, si-a dat seama ca apartine sexului nepotrivit si a dorit si ea sa-si schimbe sexul. Si-a taiat sanii sa devina barbat. Sotul ei, de 53 de ani, afirma ca nu afla nimic rau in asta, sotia (ori sotul?) lui pastrindu-si organele sexuale feminine.
Daca adultii ca parinti fac aceste lucruri, nu e de mirare ca in lumea occidentala confuzia sexuala atinge proportii tot mai ingrijoratoare, mai ales la copii si adolescenti. In vara anului trecut am scris depre un fenomen deosebit de tragic care se petrece in America - adolescentii isi schimba sexul biologic in grup, adica simultan, la gramada, un fenomen numit "cluster transitioning". Adolescentii spun ca prefera tranzitia la gramada pentru ca, zic ei, le da un simtamint de "solidaritate" si pot confrunta mai bine, impreuna, "intoleranta" societatii fata de cei care isi schimba sexul.
Joaca parintii un rol negativ?
Adevarul este ca parintii poarta multa vinovatie pentru transformarea copiilor lor in revolutionari sexuali. Unii prin actiuni intentionate si iresponsabile, iar altii prin nepasare si neimplicare in viata copiilor lor.
Incepem cu atitudinile parintilor. Foarte multi parinti sunt extrem de liebrtini si permisivi. Astfel de parinti se gasesc in mod special la generatia tinara, educata in spiritul anarhic al vremurilor noastre. Sunt parinti care nu cu mult timp in urma au iesit de pe bancile universitatilor unde au fost invatati sa dispretuiasca trecutul, "ingustimea" de gindire a parintilor lor, "ingustimea" valorilor traditionale, si sa respinga modelele traditionale de organizare sociala si normele sociale testate de societate de mii de ani. Acesti parinti tineri apartin unei culturi anarhiste care aplauda distrugerea normelor traditionale de orice fel. Sunt parinti care se simt emancipati privind sexualitatea si imprima in copiii lor acelasi spirit de anarhie si contra-normalitate. Sunt parinti care alearga dupa ce e la moda in domeniul social si cultural. Descatusarea societatii de "inhibitiile sexuale" ale generatiilor care au trait inaintea lor e un obiectiv pe care il promoveaza. Sunt fericiti cind isi vad copiii "descatusati" de lanturile "robiei" sexuale traditionale. Impliniti cind isi vad copiii emancipati, respingind abstinenta si normele traditionale de conduita sexuala, ori intr-o stare de confuzie sexuala si de criza de identitate de gen.
Neconformismul sexual atrage atentie. Unii parinti sunt nerabdatori sa-si transforme copiii in celebritati peste noapte. Cum se poate face asta mai usor si repede decit prin dezorientarea si denaturarea intentionata a sexualitatii copiilor lor? Unor astfel de parinti li se pare interesant sa-si cresca copiii dupa noile standarde si moravuri sexuale. Mai ales daca copiii dau semne, inca din copilaria frageda, ca nu se conformeaza asteptarilor traditionale de comportament sexual. Daca fiica se joaca cu masini iar baiatul cu papusi, acesti parinti au impresia ca odraslele lor apartin sexului opus. Ii duc la medic, iar medicul, pentru castig personal, sugereaza parintilor tratament hormonal pentru copii, iar de la o vreme copiii isi piered identitatea sexuala cu care s-au nascut. Unii parinti isi imbraca baieti ca fetele iar fetele ca pe baieti. Baietii cresc parul lung si parintii il impletesc asemenea parului fetelor, iar fetelor li se taie partul scut sa arate ca baietii.
Alti copii sunt crescuti sa arate si sa adopte o identitate androgenica. Androgenismul, adica identitatea sexuala care se vrea neutra, nici feminina nici masculina, ia proportii. Fetele adopta un ton profund si agresiv al vocii, abandoneaza feminitatea in vorbire, glas, si vestimentare, iar baietii fac la fel. Fetele resping femininitatea iar baietii masculinitatea. Fetele se imbraca sa nu arate nici ca fete dar nici ca baieti, iar baietii se imbraca si isi aranjaza parul sa arate nici ca baieti nici ca fete. Cu citiva ani in urma New York Times a publicat un articol despre extinderea ingrijoratoare a modelui sexual androgen in Argentina, el fiind la moda in mod special la tinerii din Buenos Aires. Iar in ani recenti clerici musulmani au exprimat aceleasi ingrijorari privind fetele din Emiratele Arabe Unite. Crime mai mari ale parintilor ori adultilor impotriva copiilor ca acestea sunt de neimaginat. Toxicitatea acestui comportament parental e greu de exagerat. Dar cu toate acestea, astfel de parinti sunt vazuti ca parinti ai viitorului, aplaudati in media progresista occidentala ca veritabile modele de imitat pentru copiii lor.
Alte comportamente parentale iresponsabile
Confuzia sexuala si transformarea copiilor normali in revolutionari inflacarati ai revolutiei sexuale se produc la marsurile homosexuale. Marsuri la care majoritatea participantilor nu sunt homosexuali ci persoane confuze privind identitatea de gen ori propria sexualitate. Copiii lor, impresionabili, participa cu sutele, ducind in mina fluturasi ori pancarte cu semnul curcubeului, si avind fetele pictate cu culorile curcubeului. An dupa an. Incet, incet, acesti copiii devin ceea ce parinti lor deja au devenit, dar si mai rau. Confuzia lor sexuala devine mai intensa si se propaga. La asta se adauga alte practici bizare ale parintilor: pornografia, sextingul, tati care poarta rochii in casa, ori mame care se identifica ca fiind barbati, isi taie sanii, ori isi deprind fetele cu o gaindire si comportament feminist anti-masculin . Practica ereziilor si perversiunii sexuale incepe in familie si continua in strada.
Multi parintii isi expun copiii culturii sexualizate in mod intentionat. Un exemplu recent e filmul Beauty and the Beast lansat recent de Disney. Daca pina acuma cei doi protagonisti traditionali ai filmului erau unul masculin si unul feminin, Disney a decis sa introduca in noua versiune o scurta portretizare a atractiei sexuale intre persoane de acelasi sex. Cu toate acestea, parintilor parca nu le pasa si permit copiilor sa vizioneze astfel de filme si documentare care le murdaresc mintile si le cauzeaza confuzie sexuala. Vreme de mai multi ani, de fapt, Disney a produs materiale pro-homosexuale fara ca parintii sa ia atitudine de teama sa nu fie etichetati "ingusti" la minte.
Desenele animate au devenit si ele un mijloc prin care revolutia, confuzia si criza de identitate sexuala sunt transmise copiilor. Putini parinti mai urmaresc desenele animate cu copiii lor cu scopul de a depista si izola mesajele sexuale nepotrivite transmise copiilor lor. Divortul e si el responsabil pentru sexualizarea mintii copiilor. Studii peste studii arata foarte clar ca in familiile intacte confuzia sexuala e cvasi-inexistenta. Dar in familiile unde lipseste mama ori tata, copiii devin confuzi din punct de vedere sexual in numar mult mai mare. Pentru o dezvoltare normala a sexualitatii lor, copiii au nevoie atit de o mama cit si de un tata, mai ales in anii formativi ai vietii. Baietii au nevoie de o mama si o tata, iar fetele au nevoie de un tata si o mama, fiecare in aceasta ordine. Prezenta in familie a parintilor de sex opus pune echilibru si normalitate sexuala in copiii. Conform studiile pe care le comentam periodic, majoritatea copiilor si a adolescentilor care se identifica ca find ne-heterosexuali parvin din familii destramate, din care lipsesc fie mama fie tata. Iar caminele constituite din parinti de acelasi sex produc numarul cel mai ridicat de copii si adolescenti confuzi sexual.
Paziti-va de idoli!
Sexualizarea mintii e o idolatrie. Atit la adulti dar mai ales la copii. Paziti-va de acest idol! Aceste cuvinte ale Apostolului Ioan, rostite acum 2000 de ani in ultimul verset al primei lui epistole, sunt atit de relevante azi cit au fost atunci cind au fost scrise. Sexualizarea mintii copiilor e o crima impotriva lor. O crima de care multi ne facem vinovati. Din nefericire mintea multor parinti e ea sexualizata. Iar o astfel de minte nu poate produce nimic altceva decit copii cu mintea sexualizata. Minti imature produc copii imaturi. Parinti sexualizati produc copii sexualizati. Mintea parintilor sexualizati are nevoie de de-toxificare. Traim in apogeul epocii seculare, una in care statul confisca totul si se substituie familiei, casatoriei si rolului parintilor. Majoritatea dintre noi ne-am obisnuit cu acest nou statut al statului. Am permis statului sa nationalizeze familia, casatoria si relatiile de familie si sa le reconfigureze si sa le redefineasca dupa voie. Ne-au fost confiscate si drepturile parentale, printre ele dreptul de a ne educa copiii in spirit crestin. Din nefericire majoritatea dintre noi ne-am obisnuit si am acceptat noul status quo. Am relegat statului autoritatea de a ne educa copiii. Chiar daca educatia aceasta e, de fapt, o indoctrinare in idolatria vremurilor in care traim.
Cu mii de ani in urma, invatam din Sfintele Scripturi, Dumnezeu a impus parintilor obligatia de a educa copiii sa cunoasca Legea lui Dumnezeu, adica valorile si moravurile sanatoase care dau viata. Sa-i invete diferenta dintre bine si rau, sa discearna ce e bine si ce e rau, si sa urmeze binele. Asta din toate privintele, inclusiv sexualitatea. Deuteronom 6:6 constituie ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, adevarata filosofie a educatiei. Adevarata educatie il are in centrul ei pe Dumnezeu, moravurile si valorile. Adevarata educatie a copiilor e sa-l cunoasca si sa-l iubeasca pe Dumnezeu si valorile biblice. Pe de alta parte, filosofia seculara a educatiei si sistemul secular educativ al zilelor noastre e unul de transmitere de informatii copiilor. Si cam atit. Ea nu are nimic de a face cu valorile pentru ca porneste de la premisa ca nu exista Dumnezeu si, in consecinta, nu exista valori. Copiii sunt educati ca valorile sunt neutre si se constituie exclusiv din preferintele subiective ale individului. Educatia crestina e una prin care copiii se transforma in persoane, in fiinte umane si da copiilor personalitate. Cea seculara le da doar informatii.
Educatia seculara e axata pe dreptul la autodeterminare a fiecarei persoane, inclusiv a copiilor; dreptul de a fi tu insuti; dreptul fiecarei persoane de a-si descoperi propria identitate; si dreptul de a-si trai viata cu scopul primar de a-si atinge "adevarata" identitate. Aceste drepturi, cit si exercitarea lor, incep in copilarie si se mentin pe durata vietii. In fata acestor provocari fara precedent, multi dintre noi ca parinti am capitulat. Viata e prea stresanta sa ne impotrivim acestor influente nocive care sunt prezente in vietile copiilor nostri. Parintilor crestini, insa, nu le este permis sa gandeasca asa. Contexul istoric in care traim noi nu e radical diferit de cel in care au trait inaintasii nostri. Iosua ne este bine cunoscut pentru decizia lui ca atit el cit si intreaga lui familie vor "sluji" lui Dumnezeu. Si pe vremea lui erau idoli. Multi sie de tot felul. Dar Iosua a avut taria si determinarea sa confrunte idolii zilelor lui si sa transmita valorile biblice copiilor lui. Aceasi obligatie ne apartine si noua.
Material furnizat de către Alianța Familiilor din România
