Iubeşte Valea Jiului şi munţii ei cu fiecare fibră a fiinţei lui şi asta se vede prin fotografiile pe care le face în turele din fiecare sfârşit de săptămână în natură. Venind dintr-o familie de oameni pasionaţi de fotografie şi munte, petroşăneanul Dragoş Dula, de 45 de ani, se pricepe de minune să arate lumii întregi cât de mult merită vizitată Valea Jiului.
Gazeta de Dimineaţă: Cum ai început să promovezi zonele frumoase ale Văii Jiului?
Dragoş Dula: Nu cred că a fost neapărat un scop în sine… Iniţial publicam fotografii din turele montane pe care le făceam cu amicii mei, într-un cerc oarecum mai restrâns… Ulterior am văzut că tot mai multă lume este interesată de fotografiile mele. Asta s-a întâmplat în timp, pot să spun şi ca urmare a evoluţiei mele ca fotograf… O contribuţie majoră cred că o are şi impactul siteurilor social-media, în special Facebook. Faptul că oamenii din toată lumea pot privi imagini din locurile dragi, pentru mulţi acestea fiind locurile copilăriei…
Dragoş Dula: Nu cred că a fost neapărat un scop în sine… Iniţial publicam fotografii din turele montane pe care le făceam cu amicii mei, într-un cerc oarecum mai restrâns… Ulterior am văzut că tot mai multă lume este interesată de fotografiile mele. Asta s-a întâmplat în timp, pot să spun şi ca urmare a evoluţiei mele ca fotograf… O contribuţie majoră cred că o are şi impactul siteurilor social-media, în special Facebook. Faptul că oamenii din toată lumea pot privi imagini din locurile dragi, pentru mulţi acestea fiind locurile copilăriei…
Gazeta de Dimineaţă: De ce abordarea ta se axează mai mult pe natură, pe munţii Văii Jiului?
Dragoş Dula: Munţii care înconjoară Valea Jiului sunt munţii pe care i-am cunoscut încă din primii ani ai copilăriei. Cu bunicul meu, Aurel Dula, un pasionat montaniard şi cunoscut inginer miniere, ulterior cu tatăl meu, am început să colind munţii de aici de la o vârstă fragedă. Îmi aduc aminte că aveam doar câţiva ani când am făcut prima excursie în Retezat, cu tatăl meu, Aurel Dula. De fapt lui îi datorez întru totul pasiunea mea pentru munte şi fotografie. Pentru cei care cunosc munţii de aici, Retezatul este superlativul, dar şi Parângul, Şureanul sau Retezatul Mic sunt munţi dragi mie. Am avut ocazia să ajung şi în Tatra sau la noi, în Făgăraş. Însă, cum spuneam, Retezatul este dragostea mea!
Dragoş Dula: Munţii care înconjoară Valea Jiului sunt munţii pe care i-am cunoscut încă din primii ani ai copilăriei. Cu bunicul meu, Aurel Dula, un pasionat montaniard şi cunoscut inginer miniere, ulterior cu tatăl meu, am început să colind munţii de aici de la o vârstă fragedă. Îmi aduc aminte că aveam doar câţiva ani când am făcut prima excursie în Retezat, cu tatăl meu, Aurel Dula. De fapt lui îi datorez întru totul pasiunea mea pentru munte şi fotografie. Pentru cei care cunosc munţii de aici, Retezatul este superlativul, dar şi Parângul, Şureanul sau Retezatul Mic sunt munţi dragi mie. Am avut ocazia să ajung şi în Tatra sau la noi, în Făgăraş. Însă, cum spuneam, Retezatul este dragostea mea!
Gazeta de Dimineaţă: Nu eşti singurul. Am mai întâlnit oameni care spun că Retezatul îi atrage în mod deosebit. Ce te atrage atât de mult?
Dragoş Dula: Totul… Diversitatea care se manifestă peste tot, începând cu relieful, flora sau fauna. Multitudinea de văi, căldări, lacuri glaciare, diversitatea speciilor de plante şi flori de munte, dintre care bujorul de munte, genţiana sau regina florilor de munte, floarea de colţ. De asemenea mă mai încântă abundenţa, din fericire încă, a speciilor de animale, cum ar fi ursul sau capra neagră, marmota sau râsul, ca să enumăr doar câteva. Nu în ultimul rând mă atrage frumuseţea unică a peisajelor. Cine a ajuns în căldarea Bucurei, chiar şi pentru o singură dată, nu are cum să nu fie uimit de unicitatea locurilor.
Dragoş Dula: Totul… Diversitatea care se manifestă peste tot, începând cu relieful, flora sau fauna. Multitudinea de văi, căldări, lacuri glaciare, diversitatea speciilor de plante şi flori de munte, dintre care bujorul de munte, genţiana sau regina florilor de munte, floarea de colţ. De asemenea mă mai încântă abundenţa, din fericire încă, a speciilor de animale, cum ar fi ursul sau capra neagră, marmota sau râsul, ca să enumăr doar câteva. Nu în ultimul rând mă atrage frumuseţea unică a peisajelor. Cine a ajuns în căldarea Bucurei, chiar şi pentru o singură dată, nu are cum să nu fie uimit de unicitatea locurilor.
Gazeta de Dimineaţă: Pot fi toate aceste lucruri prinse într-o fotografie?
Dragoş Dula: Toată lumea cunoaşte celebra frază: „o fotografie face cât o mie de cuvinte”. Da, uneori, o fotografie poate să cuprindă şi să transmită o sumedenie de lucruri, începând cu frumuseţea peisajului, atmosfera din momentul apăsării pe declanşator şi, în cazul fericit, să sugereze o anumită stare care să-l transpună pe cel care o priveşte, cu mintea şi inima acolo…
Dragoş Dula: Toată lumea cunoaşte celebra frază: „o fotografie face cât o mie de cuvinte”. Da, uneori, o fotografie poate să cuprindă şi să transmită o sumedenie de lucruri, începând cu frumuseţea peisajului, atmosfera din momentul apăsării pe declanşator şi, în cazul fericit, să sugereze o anumită stare care să-l transpună pe cel care o priveşte, cu mintea şi inima acolo…
Gazeta de Dimineaţă: Cât de mult depinde o fotografie de măiestria fotografului şi cât de marca aparatului de fotografiat?
Dragoş Dula: Legat de marca aparatului, aş răspunde printr-o parabolă care nu-mi aparţine, dar care este valabilă şi în cazul meu. Când oamenii mă întreabă ce marcă de aparat folosesc, le răspund: „ochii mei”. Concret, folosesc un dslr de la Nikon, un model midle level. Aş mai adăuga că măiestria vine cu timpul. Un exerciţiu bun este pur şi simplu vizualizarea fotografiilor unor fotografi consacraţi, prin asta neînţelegând un proces de de imitare sau copiere.
Dragoş Dula: Legat de marca aparatului, aş răspunde printr-o parabolă care nu-mi aparţine, dar care este valabilă şi în cazul meu. Când oamenii mă întreabă ce marcă de aparat folosesc, le răspund: „ochii mei”. Concret, folosesc un dslr de la Nikon, un model midle level. Aş mai adăuga că măiestria vine cu timpul. Un exerciţiu bun este pur şi simplu vizualizarea fotografiilor unor fotografi consacraţi, prin asta neînţelegând un proces de de imitare sau copiere.
Gazeta de Dimineaţă: Ai urmat cursuri de perfecţionare în domeniu sau tot ceea ce faci se bazează pe un simţ mai altfel al frumosului, comparativ cu restul lumii?
Dragoş Dula: Nu am urmat niciun curs. Am fost un autodidact, am citit cărţi de specialitate şi am urmărit nenumărate cursuri şi tutoriale pe teme foto, materiale care sunt, de altfel, accesibile oricui, pe internet. O contribuţie majoră a avut şi faptul că tatăl meu, un pasionat şi cunoscut fotograf, colaborator la numeroase publicaţii locale şi naţionale pe teme de turism, mi-a transmis pasiunea pentru frumuseţea muntelui. Paradoxal, în timpul vieţii lui nu am manifestat o înlinaţie anume spre fotografie, dar faptul că împreună am fost în multe ture pe munte a contribuit la „educaţia” mea în domeniul fotografiei.
Dragoş Dula: Nu am urmat niciun curs. Am fost un autodidact, am citit cărţi de specialitate şi am urmărit nenumărate cursuri şi tutoriale pe teme foto, materiale care sunt, de altfel, accesibile oricui, pe internet. O contribuţie majoră a avut şi faptul că tatăl meu, un pasionat şi cunoscut fotograf, colaborator la numeroase publicaţii locale şi naţionale pe teme de turism, mi-a transmis pasiunea pentru frumuseţea muntelui. Paradoxal, în timpul vieţii lui nu am manifestat o înlinaţie anume spre fotografie, dar faptul că împreună am fost în multe ture pe munte a contribuit la „educaţia” mea în domeniul fotografiei.
Gazeta de Dimineaţă: Îţi poţi câştiga existenţa, în acest moment, din fotografie?
Dragoş Dula: Niciodată nu am privit fotografia ca pe un mijloc prin care să îmi câştig existenţa. În acest moment, totul se întâmplă din pasiune pură, este mai degrabă la nivel de hobby. În plus, eu am o înclinaţie spre fotografia de peisaj, ori în acest domeniu trebuie să fii foarte bun ca să poţi trăi din asta. Ca să fii fotograf pentru National Geographic, ca să dau un exemplu cunoscut, trebuie să ai un portofoliu la care acum îmi permit doar să visez.
Dragoş Dula: Niciodată nu am privit fotografia ca pe un mijloc prin care să îmi câştig existenţa. În acest moment, totul se întâmplă din pasiune pură, este mai degrabă la nivel de hobby. În plus, eu am o înclinaţie spre fotografia de peisaj, ori în acest domeniu trebuie să fii foarte bun ca să poţi trăi din asta. Ca să fii fotograf pentru National Geographic, ca să dau un exemplu cunoscut, trebuie să ai un portofoliu la care acum îmi permit doar să visez.
Gazeta de Dimineaţă: Ce locuri ai vrea să fotografiezi? Unde vrea sufletul tău să ajungă?
Dragoş Dula: Hmmm… este o întrebare interesantă, ca şi întrebarea „Care este cea mai bună fotografie a ta?”, la care răspunsul ar fi „Următoarea, cea pe care n-am făcut-o încă”. Cred că inclusiv în România mai sunt locuri în care aş vrea să ajung sau să mă reîntorc. Dar Alpii ar fi o destinaţie. Şi, probabil, Canada…
Dragoş Dula: Hmmm… este o întrebare interesantă, ca şi întrebarea „Care este cea mai bună fotografie a ta?”, la care răspunsul ar fi „Următoarea, cea pe care n-am făcut-o încă”. Cred că inclusiv în România mai sunt locuri în care aş vrea să ajung sau să mă reîntorc. Dar Alpii ar fi o destinaţie. Şi, probabil, Canada…
Gazeta de Dimineaţă: De ce Alpii şi Canada?
Dragoş Dula: Întotdeauna m-au fascinat Alpii, primul contact vizual cu aceşti faimoşi avândul în urma vizionării unui film cu alpinişti a cărui acţiune se petrecea undeva în Alpi, dacă nu mă înşel era o ascensiune pe celebrul Mont Blanc. Cele mai frumoase peisaje de munte din Europa sunt din Alpi. În biblioteca mea se regăsesc o sumedenie de albume foto cu aceşti munţi. Iar Canada este de asemenea un paradis fotografic pentru fotografii de peisaj, în special zona Marilor Lacuri.
Dragoş Dula: Întotdeauna m-au fascinat Alpii, primul contact vizual cu aceşti faimoşi avândul în urma vizionării unui film cu alpinişti a cărui acţiune se petrecea undeva în Alpi, dacă nu mă înşel era o ascensiune pe celebrul Mont Blanc. Cele mai frumoase peisaje de munte din Europa sunt din Alpi. În biblioteca mea se regăsesc o sumedenie de albume foto cu aceşti munţi. Iar Canada este de asemenea un paradis fotografic pentru fotografii de peisaj, în special zona Marilor Lacuri.
Gazeta de Dimineaţă: Ce-i lipseşte Văii Jiului? De ce crezi că nu reuşeşte să atragă mai mulţi turişti decât în prezent?
Dragoş Dula: Dacă mă întrebi despre genul de turism pe care îl practic eu, şi anume turism montan, hiking, cu rucsacul în spate şi eventual aparatul foto în mână, cred că Valea Jiului a fost, este şi va fi în permanenţă „călcată” de turişti, probabil un nucleu care îşi păstrează numărul, indiferent de trecerea timpului şi atâta vreme cât zona rămâne atractivă… Din punct de vedere economic, acest segment probabil nu ar aduce un câştig semnificativ zonei, pentru că, în general, aceşti turişti nu cheltuie foarte mulţi bani, majoritatea campând în corturi şi consumând alimentele aduse în rucsac. Dacă ne referim la turiştii care vin pentru practicarea sporturilor de iarnă, aici discuţia ar fi mai amplă, dar se rezumă la ceea ce reuşim să le oferim. Până în prezent, oferta noastră este sub cea a staţiunilor montane concurente, poate Straja să fie o excepţie. Prin ofertă înţeleg instalaţii de acces pe pârtii, pârtii moderne, instalaţii pe cablu, capacităţi de cazare corespunzătoare. Din nefericire, potenţialul existent este extraordinar, dar ceea ce s-a întâmplat –sau mai bine spus, nu s-a întâmplat – în acest domeniu din 1989 şi până în prezent este deplorabil.
Dragoş Dula: Dacă mă întrebi despre genul de turism pe care îl practic eu, şi anume turism montan, hiking, cu rucsacul în spate şi eventual aparatul foto în mână, cred că Valea Jiului a fost, este şi va fi în permanenţă „călcată” de turişti, probabil un nucleu care îşi păstrează numărul, indiferent de trecerea timpului şi atâta vreme cât zona rămâne atractivă… Din punct de vedere economic, acest segment probabil nu ar aduce un câştig semnificativ zonei, pentru că, în general, aceşti turişti nu cheltuie foarte mulţi bani, majoritatea campând în corturi şi consumând alimentele aduse în rucsac. Dacă ne referim la turiştii care vin pentru practicarea sporturilor de iarnă, aici discuţia ar fi mai amplă, dar se rezumă la ceea ce reuşim să le oferim. Până în prezent, oferta noastră este sub cea a staţiunilor montane concurente, poate Straja să fie o excepţie. Prin ofertă înţeleg instalaţii de acces pe pârtii, pârtii moderne, instalaţii pe cablu, capacităţi de cazare corespunzătoare. Din nefericire, potenţialul existent este extraordinar, dar ceea ce s-a întâmplat –sau mai bine spus, nu s-a întâmplat – în acest domeniu din 1989 şi până în prezent este deplorabil.
Anamaria SANDA
http://gazetadedimineata.ro/
