Scrisoarea unui poet timişorean către Ion Iliescu: „Vă urăsc cu toată dragostea, stimate domn!“

Poetul timişorean Marius Brad a ţinut să transmită o scrisoare fostului preşedinte al României, Ion Iliescu, cu câteva zile înainte de ziua acestuia. Iliescu va sărbători 85 de ani în data de 3 martie.

Vom reda integral scrisoarea poetului, timişorean Marius Brad, care îl consideră pe Iliescu „principalul vinovat pentru tot ceea ce se întâmplă în această ţărişoară”. Redăm mai jos scrisoarea completă:   „Domnule Iliescu.  Dacă aş putea da timpul înapoi cu trei secunde, sincer vă spun, domnule Iliescu, că m-aş fi oprit din scris. Am certitudinea că toată această revoltă a mea nu va ajunge sub ochii dumneavoastră şi ştiu sigur că niciodată nu veţi auzi de mine.  

  Stimate domn, nici nu vă puteţi imagina cât de important este acest lucru. Peste câteva zile va fi ziua dumneavoastră de naştere şi ştiu că veţi face o vârstă considerabilă, dar sincer vă spun, nu cred că o meritaţi. Sunteţi principalul vinovat pentru tot ceea ce se întâmplă în această ţărişoară, pe acest teritoriu stăpânit de italieni, nemţi, francezi şi alte etnii de imorali care au păşit pe acest teritoriu şi au reuşit, prin dumneavoastră, să ne transforme într-un popor de sclavi. Ştiţi bine la ce mă refer, stimate domn.    

Oftând în aceste clipe zdrobitoare, scriind şi meditând asupra trecutului, asupra istoriei, realizez că mă aflu într-o piesă de teatru. Nu ştiu să vă spun în ce Act, dar ştiu sigur că sunt de umplutură şi doar... aşa... să fie bine pe sticlă. Dacă tot sunt umplutură şi am fost zămislit dintr-o dragoste imorală, mi-ar fi plăcut măcar să fac parte dintr-un Act muzical, un act în care să pot fredona şi eu o notă.    Comunismul ne-a dresat în tăcere şi fiecare şoaptă ne era auzită. În acea perioadă de declin, cea comunistă, îmi făcusem apariţia spre amurgul epocii, undeva spre finalul lui 85 şi culmea, mi-am făcut apariţia în data de 16 decembrie.

 Am aşteptat cu sufletul la gură revolta poporului român la vârsta de patru ani. Nu am înţeles nimic din ceea ce se întâmpla, dar aveam o bănuială că vor exista repercusiuni. Ţara aceasta a devenit o închisoare, închisoarea cetăţeanului român şi totul se datorează unor evenimente la fel de deplorabile ca şi existenţa dumneavoastră.  V-aş spune în faţă cât de nemernic sunteţi şi cum aţi fost lipsit de moralitate în decursul celor 85 de ani. 

După 25 de ani, am ajuns la concluzia că democraţia este doar un concept, o ideologie şi un mare duşman al celui de rând. Aveţi idee despre ce vorbesc? Ştiţi cumva unde a fost greşeala istorie noastre? Ştiţi dumneavoastră să-mi răspundeţi de ce revoluţia a fost atât de sângeroasă? 

Vă răspund eu, stimate domn. În timp ce în ţările vecine se jongla o societate civilă, al cărei rol avea să fie capital, şi se contura o economie de piaţă, în România se înăsprea controlul ideologic şi politic asupra societăţii şi economiei.    De aceea revoluţia a fost cum a fost. Acolo nu s-a negociat cu nimeni şi rezultatele ei au fost devastatoare, fiindcă, spunea Lucian Boia, în afara structurilor comuniste, nu mai exista practic nimic. Vă mai aduceţi aminte, domnule Iliescu, ce a strigat Ceauşescu de la balcon în timpul revoltei? Vă aduc eu aminte: „Vreţi şomaj?”. L-am primit din plin: şomaj şi sclavie.   Vă urăsc cu toată dragostea, stimate domn. Ştiţi ce spunea un pastor penticostal despre ură? Ura este şi ea un fel de dragoste, doar că are minus în faţă. Are perfectă dreptate acest domn.


Îmi aduc aminte că la 23 august 1944, Antonescu este răsturnat printr-o lovitură de stat organizată de rege împreună cu liderii partidelor politice, inclusiv comuniştii. Acesta este momentul de cotitură al acestei ţări, stimate domn. Dacă mareşalul Antonescu n-ar fi fost asasinat de comunişti şi rege, noi am fi fost pe un piedestal de neatins. După această lovitură de stat, comuniştii îşi îndreaptă privirea spre elita românească şi îi vâră într-o detenţie de reeducare. Fenomenul Piteşti. Ştiţi despre ce vorbesc? 

Am plâns când am citit cartea lui Virgil Ierunca mai ales la pagina 76 unde spunea: „adevăratul proces al reeducării de la Piteşti n-a avut încă loc şi nu va avea atâta vreme cât nu va putea fi implicată răspunderea Partidului Comunist, cât nu va fi chemat la bara acuzării adevăratul vinovat: regimul comunist din România.”
 După acest fenomen România intră în declin. De aici a început procesul de mutilare al poporului român, procesul de urbanizare în condiţii proaste, cu o industrie nerentabilă şi de prost gust. Au fost ani de teroare şi îmi aduc aminte cuvintele lui Paler din „Don Quijote în Est”: suntem singurul popor ce a cunoscut teroarea prin frig.    Lucian Boia mai adăuga ceva pe lângă spusele lui Paler. „Era frig în casele românilor, în faimoasele blocuri, mândria regimului.

 Şase luni pe an, din toamnă până-n primăvară, oamenii stăteau în apartamente cu paltoanele pe ei şi dormeau noaptea îmbrăcaţi. Pentru ca spectacolul să fie complet, se întrerupea şi lumina.” Mirific!    După tot acest dezastru inuman, după revolta inutilă, intelectualii, şi nu puţini, se duc în Piaţa Universităţii şi-ncep să scandeze cuvinte nu tocmai frumoase la adresa dumneavoastră. Şi-au dat seama că revoluţia a fost o minciună. 
Nu ştiu ce a fost în interiorul dumneavoastră dar ştiu cum s-a organizat acea mineriadă deplorabilă. Aţi pus mâna pe telefon şi l-aţi sunat pe fostul preşedinte, atunci Ministrul Transporturilor, Traian Băsescu, numit în funcţie de marele Petre Roman, fost Prim-Ministru. Ce joc de copii adolescentini lăsaţi la joacă fără supravegherea părinţilor. Au fost zile de teroare în Bucureşti.

 În timpul mineriadei au murit intelectuali, femei şi bărbaţi, oameni morali înzestraţi cu raţiune.    Ştiţi ce mă fascinează cel mai mult în „România lucrului bine făcut”? Dumneavoastră, Miron, Băsescu şi Roman, încă savuraţi din răcoarea dimineţii şi o faceţi cu zâmbetul pe buze în fiecare zi. Mi-e teamă că atunci când veţi muri, adevărul va ieşi la suprafaţă şi nimeni nu se va mai putea atinge de dumneavoastră pentru că veţi fi condamnat la eternitate. Ştiţi ce cred despre toată clasa politică? Sunteţi o familie mare şi unită şi mai ştiu că tot ceea ce se transmite prin intermediul programelor teve, totul este regizat.    M-am săturat să vă scriu. 
Voi încheia aceste rânduri zdrobitoare în cel mai sec stil. Voi pleca să fac un duş şi după mă voi lamenta cu o plimbare sub aceşti nori nepăsători, egoişti, trişti, geloşi, singuri, melancolici. Voi fi însoţit de Cioran, de Paler, de Ivănescu şi de Bach". 

Citeste mai mult: adev.ro/nkfz10