GHIȚĂ IGNAT: Sărbători în temniță!

 Cum se văd sărbătorile în pușcărie?  Destul de trist. Oricât de sărman ar fi, nu cred căeste un deținut care să zică: „Eu nu vreau să fiu liber de sărbători”. Mai toți avem părinți, copii, frați, surori sau soții. Rar găsești pe cineva care să nu aibă pe cineva drag în libertate. Ce-i drept, cei mai mulți dintre noi ispășim pedepse pentru ceea ce am făcut greșit, însă chiar și pentru acei care au o pedeapsă mai grea, nașterea Mântuitorului reprezintă un motiv de bucurie.  

Cu o condamnare de 25 ani și cu aproape 17 ani executați zi la zi, nenea Vasile îmi zice acum vreo două zile, cu un zâmbet larg pe față: „Vine Crăciunul Ghiță… vine Crăciunul”. A văzut un deținut care venea de la vizită cu un brăduț mai mic, beteală, globuri… etc. Este al 17-lea Crăciun după gratii pentru nea Vasile, al 17-lea an de când nu a mai stat la masă cu cei dragi. Cu toate astea, nu poate uita casa plină, colindătorii, bucatele, copiii …    

Poate cineva ar zice: „I-a întreabă-l dom’le ce-a făcut! 25 ani nu îi primești pentru nimica”. Da, așa este. Probabil a făcut ceva groaznic, însă eu am învățat să nu judec. El a fost judecat și condamnat pentru ceea ce a făcut acum 17 ani. Cine sunt eu să îl mai judec încă odată? Pe mine nu mă interesează ce au făcut unii sau alții dintre cei închiși, fiecare dintre ei își ispășesc pedeapsa pentru ce au comis. Eu îi privesc pe toți ca oameni, eu mă uit în ochii lui nea Vasile și văd acea licurire, acea bucurie „vine Crăciunul, Ghiță! … vine Crăciunul!”. Eu am învățat de la Cel care m-a salvat să mă uit, nu la ce au fost oamenii, ci la ceea ce ar putea fi în viitor.

Întrebându-l de semnificația Crăciunului, nea Vasile mi-a zis că știe doar că „s-a născut Hristos”. Însă, când l-am întrebat „cu ce scop s-a născut și cu ce scop a venit în lumea noastră Hristos”, nu a mai știut ce să îmi răspundă.

Nu e de mirare că, în general, oamenii nu știu care a fost și este scopul venirii Fiului lui Dumnezeu pe pământ. Avem peste 30 programe TV pe care le putem urmări din celulele noastre. Începând cu 1 Decembrie au început reclamele și programele pentru sărbători. Surpriza mare este că din tot ce ni se arată pe sticlă, nu găsești nimic creștinesc, nu am văzut încă o emisiune sau un talk show în care să se pomenească ceva de nașterea Domnului Iisus Hristos. Nimic care să ne amintească sau care să ne facă să înțelegem ce lucru minunat s-a întâmplat acum 2000 ani la Betleem.

Se duce o luptă mare, parcă se încearcă înlăturarea Mântuitorului din tot ceea ce este cotidian. Am înțeles că la Bruxelles se discută schimbarea denumirii de ”Christmas”, care înseamnă sărbătoarea lui Hristos, în ceva de genul ”sărbătorile de iarnă”, fără vreo legătură cu Domnul.  

Indiferent de tot ceea ce se promovează pe TV sau pe internet, indiferent dacă vor schimba denumirea sărbătorilor, noi trebuie să avem bine întipărit în minte și inimă faptul că Iisus Hristos s-a născut, a trăit, a pătimit, a murit și a înviat pentru noi, pentru mine și pentru tine, pentru copiii noștri și pentru părinții noștri, pentru cei din emisfera sudică și pentru cei din cea nordică, chiar și pentru cei care nu sunt pe Tera, care sunt pe stația spațială internațională.

Iisus Hristos s-a născut, nu pentru ca noi să avem un motiv în plus să bem până nu mai știm drumul spre casă, nici pentru ca noi să mâncăm până ajungem să ne ia SMURD-ul, nici ca noi să țopăim în cluburi până dimineața… El s-a născut ca noi să Îl iubim, să Îl glorificăm și să Îl urmăm.

Mă gândeam în sinea mea, cum m-aș simți să văd că oamenii se adună pentru a sărbători ziua mea de naștere, fără ca eu să fiu invitat sau fără măcar să mă cunoască? Cum privește Dumnezeu către noi când ne adunăm să bem, să ne veselim, să mâncăm fără măcar să pomenim ceva despre El, care este cu adevărat sărbătoritul acestor zile?

Deși risc să mi se spună iarăși că nu sunt normal, realitatea gândurilor inimii mele este că Iisus Hristos este sărbătoritul întregii mele vieți, nu doar de Crăciun sau de Paști, ci zi de zi mă bucur că am un Domn și Mântuitor precum Iisus Hristos. Un prieten de nădejde care nu lipsește niciodată în nevoie sau la necaz. Un Domn care domnește în viața mea, nu prin tiranie sau teroare, ci prin dragoste, prin bunătate, prin iertare. Acesta este Iisus Hristos al meu. Însă, El poate fi Domn și Mântuitor al tuturor celor care dintr-o inimă sinceră își doresc lucrul acesta.  

Mă rog ca aceste sărbători să fie înainte de toate, un prilej ca fiecare român să privească la adevărata însemnătate a acestor zile de bucurie, iar inimile noastre să se asemene tot mai mult cu inima Domnului Iisus Hristos, nu doar acum în post sau de sărbători, ci pentru totdeauna.

Din penitenciarul în care mă aflu, vă transmit Sărbători Fericite, sănătate, bucurie, un an nou mai bun, toate acestea în dragostea nespus de mare a Domnului și Mântuitorului nostru al tuturor Iisus Hristos.

„…astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul …” – Luca 2:11

Slăvit să fie Domnul!

Botoșani  

https://georgeignat.com/