Cât e prea mult când vine vorba de cadourile de Crăciun şi de ce nu e bine să-i copleşim pe cei mici, deşi, e drept, un an întreg aşteaptă întâlnirea cu Moşul.
Probabil că fiecare copil a expediat deja scrisoarea către Moş Crăciun, dorinţele fiind mai mult sau mai puţin pe măsura puterii părinţilor. Cei mici au, însă, aşteptări mari, dar de cât cresc aşteptările lor suntem responsabili noi, părinţii, spun specialiştii.
„
Nevoia fiecărui copil depinde de vârstă, de preferinţă, de înţelegere, de cunoaşterea de către părinte a preferinţelor copiilor. Sunt copii care au foarte mari aşteptări, e adevărat, însă aceste aşteptări le hrănim noi, părinţii. Şi să mai ştiţi un lucru, părintele se simte, poate, dator să-i satisfacă copilului lui toate cerinţele, însă dacă nu o poate face copilul înţelege mai bine decât ne închipuim. Mintea copilului nu funcţionează aşa cum ne imaginăm. Nu va fi distrus, va înţelege exact despre ce e vorba, dacă avem răbdare să-i explicăm“, spune consilierul şcolar Camelia Tiţa.
„
Nici nu-şi dau seama ce le fac acestor copii“
Dacă unii părinţi chiar nu dorm noaptea gândindu-se de unde scot bani pentru ce-şi doreşte copilul, neluând în calcul varianta în care i-ar putea explica odorului că, da, la prietenul lui vine Moş Crăciun cu ultima versiune a jocului preferat, dar nu poate să facă asta în fiecare casă, sunt şi părinţi care nu se mai pot, efectiv, opri din cumpărat. „Am întâlnit părinţi care-şi permit să cumpere aproape orice şi, doar din motivul ăsta, cumpără în fiecare zi, ceea ce nu e sănătos.
Aceşti părinţi nu-şi dau seama, pur şi simplu, ce le fac acestor copii. La un moment dat am asistat, în concediu, la următoarea situaţie. O fetiţă, în jur de 6 ani, care primea de la bunici în fiecare zi câte ceva. După o vreme bunica se plânge: «Nu mai ştim ce să-i cumpărăm, nu se mai uită la nimic, nimic n-o bucură, nu ştim ce are!». Nici măcar nu realizau că acel copil nu avea răgazul să-şi dorească efectiv ceva, era asaltată cu de toate şi, evident, se plictisea. Atunci, normal că e prea mult. Cât au nevoie, atât ar trebui să le dăm, dar să fim capabili să evaluăm cât au de fapt nevoie“, spune psihologul.
Când jucăriile le cumpărăm, de fapt, pentru noi
De la a-ţi bucura copilul în modul cel mai normal cu putinţă şi până la a face eforturi disperate nu e chiar atât de mult, spune psihologul, relatând, de asemenea din practică: „Am avut cazul unui părinte care făcea eforturi disperate să ţină pasul. Copilul crescuse, presiunea celor din jur era mare, cerea din ce în ce mai mult, familia era de condiţie modestă, iar la un moment dat n-a mai putut să-i ofere. Acel copil a fost distrus. Nu doar că n-a înţeles prin ce trecuseră părinţii până atunci, dar chiar i-a învinovăţit că nu mai sunt capabili să-i ofere în continuare lucrurile cu care a fost obişnuit“.
Dacă părintele e dispus să cheltuiască un salariu pentru un telefon, pentru sine, copilul se va simţi îndreptăţit să ceară, la rândul lui, jucării scumpe. „Ţine foarte mult de ce se întâmplă de-a lungul timpului. Când e mic nu ştie copilul cât de mult costă o jucărie sau alta. Dar dacă, în schimb, va auzi în casă discuţii despre cât de valoros, părinţii punând mare preţ pe valorile materiale, va învăţa că asta contează, asta trebuie să aprecieze. Cadoul nu va mai avea, pentru acel copil, valoarea simbolică, va trebui să fie scump, aceea va fi valoarea lui. De fapt, ar trebui ca de fiecare dată când facem un cadou să ne gândim la următorul. «Dacă acum îi fac acest cadou, ce va trebui să-i ofer mâine?». Să nu mai vorbim de situaţiile în care, fie mama, fie tata, cumpără jucării, de fapt, pentru ei, la modul propriu pentru ei, ajung să se joace ei cu ele, neadecvate pentru vârsta copilului“, mai spune psihologul.
Scrisoarea către Moş Crăciun, un instrument de cunoaştere a preferinţelor copilului
Dorinţele copilului reflectă, mai spune specialistul, în mare măsură valorile familiei. „Există şi influenţa prietenilor, a colectivităţii, dar dacă în familie se pune preţ pe anumite lucruri fără o valoare materială mare, pe valorile morale, atunci copilul nu va ajunge să-ţi ceară lucruri imposibile.
Pe de altă parte, în niciun caz nu trebuie ignorată scrisoarea către Moş Crăciun, care este un instrument de cunoaştere a preferinţelor copilului. Dacă ceea ce copilul îţi cere îţi este peste puteri, soluţia nu este să te îndatorezi peste măsură, ci să-i explici că e posibil ca anul acesta Moşul să nu-i aducă tocmai ce a cerut, asta dacă încă mai crede în Moş Crăciun, pentru că pur şi simplu nu poate. Va înţelege!“, mai spune psihologul Camelia Tiţa.
Sursa: http://m.adevarul.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu