Valea Jiului, între dominaţia străină şi dominaţia mediocrităţii

I s-a spus de-a lungul timpului în fel şi chip. Când Jalea Viului, când Valea lui Miron Cozma, când fundul judeţului Hunedoara, când groapa în care nu se întâmplă nimic bun. Totul în urma unor priviri reci, aruncate de la mare distanţă, şi întotdeauna pe un fond tulbure.

După 25 de ani de la Revoluţie orice analiză făcută pe Valea Jiului, cu cele 6 localităţi ale sale, indică un punct negru.

Nu de puţine ori am auzit o teorie care, la prima audiţie, îţi dă fiori. Orice turist venit în această zonă simte încă de la intrarea în perimetrul Văii o încărcătură negativă, o apăsare, o povară la nivel mental. Încărcătura de care vorbesc străinii se citeşte pe chipurile încruntate ale oamenilor. Nu la fel de des, dar am auzit şi poveşti despre porţiunea de pe drumul lui Băsescu, ce reprezintă un punct încărcat energetic, unde însuşi Traian Băsescu zăbovea de câte ori avea ocazia.

Valea Jiului  este fără îndoială, şi numai pornind de la acest exemplu, zona extremelor. Zona contrastelor. Opulenţă şi sărăcie, educaţie şi mediocritate, bun gust şi kitsch indubitabil. Frică şi isterie, minciună şi manipulare. Oameni transformaţi în roboţi sau direct în sclavi ai propriilor mentalităţi.

Totul rezultat al unei dominaţii scăpate de sub control. Orice fin analist al vieţii sociale şi culturale observă curbele sinusoidale ale cotidianului ce se scurge între Jii. Valea Jiului supravieţuieşte sub două dominaţii: una străină şi una a mediocrităţii.

Cea străină îmbracă mai multe nuanţe. Străină de interesul local, al comunităţilor care trăiesc aici. Străină de judeţul din care, administrativ vorbind, Valea Jiului face parte. Întotdeauna Valea Jiului a fost privită ca o anexă a Hunedoarei. Străină, pentru că aici se manifestă cel mai vizibil interesul extern al unor grupări bine structurate pe care statul român nu are forţa să le monitorizeze şi nici să le anihileze.

Dominaţia mediocrităţii a fost cea care a concurat la dezvoltarea piramidală a dominaţiei străine. Mediocritatea, ridicată la grad de virtute, a îngropat în Valea Jiului muntele, a îngropat adâncurile, a îngropat industria, a îngropat economia. A îngropat acele comunităţi care au insistat să nu părăsească, la greu, corabia.  Mediocritatea a fost supraalimentată şi evident uşor digerată de o populaţie dezbinată, sărăcită pentru a putea fi manipulată.

Valea Jiului arde în suc propriu. Valea Jiului stă pe un munte de cărbune, dar oamenii de aici îngheaţă în case. Valea Jiului are bogaţii naturale, dar nu poate dezvolta turism pentru că investiţiile au fost confiscate de cele două dominaţii care şi-au dat mâna peste podul de la Livezeni.

Valea piere, deşi nu se predă.

Ramona ROŞULESCU

http://gazetadedimineata.ro/