Miercuri, 7 ianuarie 2015, exact în ziua în care Biserica Dreptmăritoarea îl sărbătorea pe Sfântul Ioan Botezătorul, a avut loc în Paris un atentat în redacția săptămânalului de satiră Charlie Hebdo. Au murit 12 persoane și alții sunt răniți. Motivul se presupune a fi câteva caricaturi blasfemiatoare cu profetul Mohamed.
Dumnezeu să-i ierte pe cei care au murit.
Totuși, nu pot fi solidar cu redacția unui ziar care batjocorește orice este moral și cuviincios, care-și pretinde dreptul de a ironiza pe oricine și oricum, și de a leza sentimentele religioase ale cuiva. Caricaturile cu Mohamed sunt mai blânde decât mizeriile pe care „marii” caricaturiști le-au adus la adresa Maicii Domnului, a Domnului Iisus Hristos și a Duhului Sfânt. (foto 1, foto 2, foto 3)
În ciuda actului terorist soldat cu 12 oameni morți și cel puțin pe-atâtea familii distruse, premierul francez a declarat astăzi că ”Trebuie ca dreptul de a ironiza orice și pe oricine să continue să existe. Teama de islamul radical e prezentă demult în lume și în Franța.”
Mă întreb însă de când Europa, botezată în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pretinde sus și tare dreptul de a ironiza, de a batjocori pe oricine și oricum? Da, a răspunde cu crimă și răzbunare față de orice act care-ți aduce injurii este de neacceptat, dar de când am ajuns să pretindem dreptul la un păcat și mai ales la blasfemie? De ce nu ies în stradă europenii pentru a cere închiderea ziarului Charlie Hebdo care l-a batjocorit pe Domnul Hristos și pe Maica Domnului?
De ce să fiu solidar cu redacția unui ziar care va continua să arunce cu noroi în societate, în modelele și valorile creștine, relativizând totul și distrugând astfel reperele morale ale unei societăți? Ce repere vor avea copiii francezi care văd în ziare caricaturi cu Dumnezeu care-i batjocorit în ultimul hal?
Creștinii sunt îngăduitori pentru că Dumnezeul lor i-a învățat iubirea de vrăjmași. Dumnezeu Însuși rabdă insultele ani de-a rândul, și acceptă să-i batjocorim chipul, să-L batjocorim pe Duhul Sfânt, și pe Preacurata Maica Sa.
Dar cine poate oare face ceva rău lui Dumnezeu? Cine se poate atinge de Cel Neatins, de Cel necreat, de cel Atotputernic? Nimeni și nimic. Batjocorirea chipului lui Dumnezeu în lume, este de fapt o batjocorire a sentimentelor curate din om, e o batjocorire a noastră însăși.E ca și cum l-ai batjocori pe un copil care zice: „Doamne-Doamne mă iubește.” Ce va simți acel copil când îl înjuri și îi arăți că e prost după o astfel de declarație frumoasă?
Dumnezeu nu poate fi deacord cu o asemenea degradare a firii umane. Dumnezeu nu poate îngădui ca oamenii să se batjocorească între ei ca distracție de zi de zi. Dumnezeu nu poate fi deacord ca un copil să-și batjocorească zilnic părinții, la fel cum nu poate fi deacord ca oamenii să-și batjocorească Creatorul. Sufletește se vor înnegri, ei înșiși vor avea de suferit și lumina din ei va deveni întuneric. Vor accepta păcatul ca salvare și viața lor se va distruge zi de zi, ajungând un iad de nesuportat.
Amintiți-vă de Cronica Cârcotașilor, una dintre cele mai urmărite emisiuni din România! Oricine era batjcorit și luat peste picior... Dumnezeu a îngăduit multă vreme acest comportament rău-voitor, dar până la un punct când a spus stop. A apărut accidentul lui Huidu pe pârtie. După ceva timp a continuat emisiunea, realizatorii crezând poate că accidentul e o întâmplare, nu o chemare la pocăință. De aceea nu și-au conștientizat păcatele și au mers din rău în mai rău. S-a întâmplat apoi accidentul de pe DN1 și atunci lucrarea vrăjmașă a ”cârcotașilor” s-a risipit.
Emisiunea care batjocorea oameni și politicieni cu o nonșalanță disprețuitoare și-a văzut ratingul la pământ. De ce?
Pentru un popor creștin în care sute de mii de oameni și-au dat sângele pentru credința în Hristos, Cel ce ne-a învățat să ne iubim aproapele și dușmanii, Dumnezeu nu poate accepta formarea unui obicei atât de josnic: ironizarea aproapelui ca distracție de zi cu zi.
Atentatul de la Paris e un rău îngăduit de Dumnezeu, pentru a pune stop unui rău și mai mare care era în curs. Franța cea deschizătoare de drumuri, Franța cea care prima l-a batjocorit pe Dumnezeu în Europa, să se pocăiască și să-și aducă aminte de Dumnezeu. Franța cea fără frică de Dumnezeu să nu-și asmută dinții față de musulmani, care din instinct își protejează credința, fără de care știu că sunt morți. Franța să-și asmută exigența față de propria societate din care Dumnezeu a fost dat afară.
Alungarea lui Dumnezeu din sufletul nostru și din mijlocul nostru este cel mai mare rău care i se poate întâmpla Europei. Și se întâmplă asta de aproape un secol... Și lumea tot decade și decade și blasfemiile sunt parcă tot mai prezente și mai tolerate până la indiferență. Educație fără Dumnezeu. Familie fără Dumnezeu. Politică fără Dumnezeu. Muncă fără Dumnezeu.
De aceea apar războaiele, pentru că nu-L mai avem pe Dumnezeu în noi Care să ne dea putere să iertăm, să îngăduim, să suportăm pe aproapele nostru așa cum este el. Ce politician al Europei îl mărturisește astăzi pe Hristos cu voce tare, fără frică? Cine are curaj să mărturisească numele Fiului lui Dumnezeu de la amvonul unui parlament?
Europa Occidentală plătește astăzi prețul decreștinării ei.
O societate creștină, apropiată de Hristos ar fi știut cum să primească în sânul ei un musulman. Ar fi știut măcar să respecte. O societate decreștinată se raliază însă cu numele unei redacții care batjocorește tot, mai puțin banul, idolul cel mare. Europenii își reneagă rădăcinile creștine când se raliază simbolic cu redacția unui ziar care a semănat ura religioasă și disprețul față de oameni.
Dacă Europa nu-și mai apară proprii copii care sunt avortați cu milioanele, atunci cum să-și mai apere Creatorul? Dacă Europa, și în mod special Franța, nu mai poate face diferența între bărbat și femeie, între familie și homosexualitate, atunci a slăbit atât de mult încât nu mai poate face mare lucru pentru starea morală a cetățenilor ei.
A fi solidar cu redacția Charlie Hebdo este ca și cum ai fi solidar cu un club de mafioți care au primit o bombă și au murit câțiva dintre ei. Sunt solidar cu familiile îndoliate. Sunt solidar cu cei care au murit și Dumnezeu să le ierte toată greșeala cea de voie și cea fără de voie. Dar nu pot fi solidar cu o companie care are ca scop zilnic batjocorirea unor oameni pentru a aduce zâmbetul demonic pe buzele altora. Asta este învrăjbire, este cultivarea urii de oameni, care iată în ce s-a concretizat după atâția ani: ucidere de oameni. Vorba aceea: semeni vânt, culegi furtună! Ură și dispreț a semănat redacția Charlie Hebdo, ură și dispreț a cules. Extremismul antireligios al redacției a alimentat și coagulat în jurul ei extremismul religios.
Eu nu sunt Charlie și nu vreau să fiu.
Poți face umor și fără să batjocorești. E foarte greu și subtil, dar se poate. Poți satiriza sentimente, acțiuni, fapte, cu scop moralizator, dar nu să umilești credințe și persoane.
Nu pot ieși în stradă pentru ideile unei Franțe care a pus bazele ideologice ale unui comunism pe care-l simt și astăzi puternic în viața poporului meu.
Nu e întâmplător că exact în ziua Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc atentatul, cel care a strigat înaintea lui Irod că săvârșește o nelegiuire luând femeia fratelui său și crează sminteală în popor. Și astăzi dreptatea lui Dumnezeu strigă înaintea mai marilor Europei.
Sigur că atentatorii musulmani sunt de vină pentru aceste crime. Însă nu ar fi avut mobilul crimei dacă credința lor nu ar fi fost batjocorită grosier și sistematic. De aceea, moral ei sunt și victime ale unei prese de tabloid dezlănțuite în fuga ei cuceritoare după resurse și bani.
Tragedia aceasta este o lecție dură de trezire pentru toată presa europeană, inclusiv pentru cea din țară, să nu mai permită blasfemiile, batjocorirea simbolurilor și a simțămintelor religioase în numele unei pretinse libertăți de exprimare, care iată unde duce.
Dumnezeu să ne lumineze pe toți cu Harul Său!
(Claudiu Balan)
http://ortodoxiatinerilor.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu