- Yahoo News/GettyImages - Telefoanele mobile conțin aur, dar și cupru sau argint. Foto: Digital Vision GettyImages
Cea mai mare parte din aurul existent la ora actuală în bijuterii, în circuitele electrice sau în trezoreriile băncilor naționale provine din galeriile săpate în munți sau din carierele unde se practică mineritul de suprafață. Însă în viitor lucrurile s-ar putea schimba. Pe măsură ce aurul, argintul sau cuprul extrase din mine se împuținează, un nou tip de minerit – numit "minerit urban" – ar putea înlocui, treptat, vechiul minerit. Mai exact, aurul, argintul și cuprul vor fi extrase nu din mine, ci din telefoanele mobile, din televizoarele și calculatoarele pe care suntem gata să le aruncăm la gunoi. Astfel de „fabrici-mină” există deja în Japonia, în Belgia, în SUA sau în Marea Britanie. Recent, și o firmă din România a început să colecteze telefoane mobile pe care le va trimite la o fabrică de reciclare din străinătate pentru a recupera metalele prețioase.
Mineritul urban are un mare avantaj: concentrația de aur dintr-o tonă de telefoane mobile este mult mai mare decât concentrația de aur dintr-o tonă de minereu extras din munte. De regulă, extragerea aurului din mine sau cariere devine rentabilă dacă metalul prețios se regăsește într-o concentrație de cel puțin 0,5 grame la o tonă de minereu. Printre minele cu cea mai mare concentrație de aur din lume se numără mina Buffels din Africa de Sud (cu 12,22 grame de aur la tonă) sau Blyvooruitzicht din același stat african (cu 12,08 grame la tonă).
Dar în telefoanele mobile concentrația de aur este și mai mare. Potrivit unui raport al ONU din 2012 („Deșeuri electronice”, realizat de specialiștii din cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu), dintr-o tonă de telefoane mobile se pot extrage 300 de grame de aur. Prin urmare, față de o mină obișnuită în care aurul se regăsește într-o concentrație medie de 5 grame la tonă, telefoanele mobile oferă o concentrație de 60 de ori mai mare.
După ce este extras din telefoanele mobile, aurul și celelalte metale prețioase intră din nou în circulație în economie: sunt folosite în medicină sau pentru a produce noi aparate electronice, sunt vândute sub formă de lingouri către companiile producătoare de bijuterii sau către investitori.
„Mineritul viitorului va fi mai degrabă unul urban decât unul care sapă sub pământ”
„Mineritul urban, adică să extragi metale din gunoaiele aruncate de orașe, începe să devină interesant", arată Cristian Român, senior editor la revista „Știință și tehnică”.
În medie, un telefon conține aur în valoare de 4-5 lei. Foto: Greg Dale GettyImagesJurnalistul de știință arată că, deocamdată, mineritul electronicelor nu este prea răspândit din cauza costurilor mari implicate de tehnologia de extragere a metalelor prețioase din conglomeratul de diferite materiale dintr-un telefon sau dintr-un laptop: "Problema e că aceste deșeuri electronice nu sunt toate la fel, nu sunt fabricate toate cu aceeași tehnologie și din acest motiv nu poți să realizezi o tehnologie universală pentru extragerea metalelor utile din aceste deșeuri. Când vrei să extragi, investiția inițială e mare: e nevoie de aceste instalații (pentru extragerea metalelor – n.r.)”.
Și costurile de transport sunt foarte mari deoarece „deșeurile sunt distribuite pe o suprafață foarte mare”: „Trebuie să prelucrezi cantități imense ca să devii rentabil”.
Român consideră că mineritul urban va deveni tot mai important deoarece resursele de metale prețioase ale planetei sunt în scădere. Fie se vor termina, iar oamenii vor fi obligați să le obțină din alte surse (din electronice), fie vor deveni tot mai scumpe pe măsură ce se vor împuțina, iar la un moment dat extragerea lor din produsele electronice va deveni foarte rentabilă: „Chiar dacă e posibil ca reciclarea să nu fie acum economică, pe măsură ce metalele importante vor deveni din ce în ce mai rare în urma exploatării pe scară largă, va deveni rentabil și economic să fie extrase acele metale din produse electronice pe care le-am aruncat la gunoi. Acest lucru e valabil și pentru cupru, care devine din ce în ce mai scump. Iar cuprul se găsește în cantități mari în cablurile telefonice din vechime și în bobinele prezente în aparatele electronice”.
„Mineritul viitorului va fi mai degrabă un minerit urban decât unul care sapă sub pământ sau care dărâmă munții. La sfârșitul secolului, mai degrabă vom obține materii prime (metale) din deșeuri, prin reciclare, decât prin prelucrarea minereurilor”, apreciază el.
„Ai avantajul că nu mai trebuie să distrugi un ecosistem”
„Tehnologiile pentru extragerea materialelor importante (din produsele electronice – n.r.) nu sunt chiar nepoluante. În schimb, ai avantajul că ai concentrație mare de metale importante, iar în al doilea rând nu mai trebuie să distrugi un ecosistem, cum ar fi în cazul aurului extras dintr-o carieră de suprafață”, completează Român.
Mineritul urban are un mare avantaj: concentrația de aur dintr-o tonă de telefoane mobile este mult mai mare decât concentrația de aur dintr-o tonă de minereu extras din munte. De regulă, extragerea aurului din mine sau cariere devine rentabilă dacă metalul prețios se regăsește într-o concentrație de cel puțin 0,5 grame la o tonă de minereu. Printre minele cu cea mai mare concentrație de aur din lume se numără mina Buffels din Africa de Sud (cu 12,22 grame de aur la tonă) sau Blyvooruitzicht din același stat african (cu 12,08 grame la tonă).
Dar în telefoanele mobile concentrația de aur este și mai mare. Potrivit unui raport al ONU din 2012 („Deșeuri electronice”, realizat de specialiștii din cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu), dintr-o tonă de telefoane mobile se pot extrage 300 de grame de aur. Prin urmare, față de o mină obișnuită în care aurul se regăsește într-o concentrație medie de 5 grame la tonă, telefoanele mobile oferă o concentrație de 60 de ori mai mare.
După ce este extras din telefoanele mobile, aurul și celelalte metale prețioase intră din nou în circulație în economie: sunt folosite în medicină sau pentru a produce noi aparate electronice, sunt vândute sub formă de lingouri către companiile producătoare de bijuterii sau către investitori.
„Mineritul viitorului va fi mai degrabă unul urban decât unul care sapă sub pământ”
„Mineritul urban, adică să extragi metale din gunoaiele aruncate de orașe, începe să devină interesant", arată Cristian Român, senior editor la revista „Știință și tehnică”.
În medie, un telefon conține aur în valoare de 4-5 lei. Foto: Greg Dale GettyImagesJurnalistul de știință arată că, deocamdată, mineritul electronicelor nu este prea răspândit din cauza costurilor mari implicate de tehnologia de extragere a metalelor prețioase din conglomeratul de diferite materiale dintr-un telefon sau dintr-un laptop: "Problema e că aceste deșeuri electronice nu sunt toate la fel, nu sunt fabricate toate cu aceeași tehnologie și din acest motiv nu poți să realizezi o tehnologie universală pentru extragerea metalelor utile din aceste deșeuri. Când vrei să extragi, investiția inițială e mare: e nevoie de aceste instalații (pentru extragerea metalelor – n.r.)”.Și costurile de transport sunt foarte mari deoarece „deșeurile sunt distribuite pe o suprafață foarte mare”: „Trebuie să prelucrezi cantități imense ca să devii rentabil”.
Român consideră că mineritul urban va deveni tot mai important deoarece resursele de metale prețioase ale planetei sunt în scădere. Fie se vor termina, iar oamenii vor fi obligați să le obțină din alte surse (din electronice), fie vor deveni tot mai scumpe pe măsură ce se vor împuțina, iar la un moment dat extragerea lor din produsele electronice va deveni foarte rentabilă: „Chiar dacă e posibil ca reciclarea să nu fie acum economică, pe măsură ce metalele importante vor deveni din ce în ce mai rare în urma exploatării pe scară largă, va deveni rentabil și economic să fie extrase acele metale din produse electronice pe care le-am aruncat la gunoi. Acest lucru e valabil și pentru cupru, care devine din ce în ce mai scump. Iar cuprul se găsește în cantități mari în cablurile telefonice din vechime și în bobinele prezente în aparatele electronice”.
„Mineritul viitorului va fi mai degrabă un minerit urban decât unul care sapă sub pământ sau care dărâmă munții. La sfârșitul secolului, mai degrabă vom obține materii prime (metale) din deșeuri, prin reciclare, decât prin prelucrarea minereurilor”, apreciază el.
„Ai avantajul că nu mai trebuie să distrugi un ecosistem”
„Tehnologiile pentru extragerea materialelor importante (din produsele electronice – n.r.) nu sunt chiar nepoluante. În schimb, ai avantajul că ai concentrație mare de metale importante, iar în al doilea rând nu mai trebuie să distrugi un ecosistem, cum ar fi în cazul aurului extras dintr-o carieră de suprafață”, completează Român.
Dintr-o tonă de telefoane mobile se pot extrage 300 de grame de aur. Foto: Hulton Archive GettyImagesJurnalistul de știință este de părere că reciclarea va deveni tot mai răspândită: „Economic vorbind, vom fi siliți să ne schimbăm mentalitățile. Nu mai trebuie să tratăm produsele aruncate la gunoi drept deșeuri, trebuie să le tratăm ca pe niște resurse de materii prime. E valabil pentru absolut orice. Dacă gunoiul din casă ar fi sortat pe mai multe categorii, atunci ar deveni mai repede eficientă transformarea deșeurilor în resurse pentru extragerea materiilor prime. Garantez, ăsta e viitorul, n-avem încotro. Speranța mea e ca orice iese dintr-o casă să fie considerat o resursă, nu un deșeu”.
„Am intrat în zona consumismului, o perioadă în care folosim produsele și le aruncăm pur și simplu fără să ne mai pese de ele. E o concepție care trebuie să se modifice. Trebuie să învățăm să tratăm cu înțelepciune mediul astfel încât să nu renunțăm la confort, dar nici să nu alterăm mediul”, Cristian Român, senior editor al revistei „Știință și tehnică”
De ce sunt telefoanele mobile o mină de aur
Aurul se regăsește în numeroase produse electronice, fiind folosit la realizarea circuitelor electrice. Este folosit deoarece are conductivitate bună și nu se oxidează: "Din metalele disponibile în prezent, aurul are cea mai mare conductivitate electrică. Plus că are avantajul că nu se oxidează, acesta este un avantaj extraordinar”.
Într-un telefon mobil, cea mai mare parte a aurului se găsește în cartela SIM, în circuitele electrice și în mici componente din interior. Dintr-un mobil pot fi obținute și alte metale prețioase sau utile: argint, cupru, paladiu sau nichel.
Recomandările editorilor Yahoo News România:
Mineritul viitorului. Cine va extrage resurse de pe Lună și din asteroizi?
NASA organizează o licitație pentru minerit pe Lună
Deputat: Roşia Montană NU trece de Parlament
"Noi propunem minerit și turism la Roșia Montană"
O bună parte din aurul din mobile se află în cartelele SIM. Foto: E+ GettyImagesPotrivit unui raport al US Geological Survey, într-un telefon mobil se află, în medie, 16 grame de cupru, 0,35 grame de argint, 0,034 grame de aur, 0,015 grame de paladiu și 0,00034 grame de platină. La prețurile de azi, aurul dintr-un telefon mobil ar valora 1,46 dolari, argintul – 0,24 dolari,cuprul – 0,1 dolari. În total 1,8 dolari, adică 6 lei.
Așadar, niciun proprietar de telefon mobil nu se va îmbogăți datorită metalelor prețioase din câteva aparate. Însă cantitățile de metale prețioase recuperate dintr-o tonă de telefoane sunt impresionante, după cum reiese din raportul ONU „Deșeuri electronice”, din 2012:
- Aur – dintr-o tonă de telefoane mobile se obțin 300 de grame de aur (în valoare de 12.872 de dolari, conform prețurilor actuale)
- Argint – 3 kilograme la tonă (2.047 de dolari)
- Cupru – 112 kilograme la tonă (797 de dolari)
- Fier – 22,5 kg la tonă
- Nichel – 15 kg la tonă
- Zinc – 3,7 kg la tonă
- Cobalt – 30 de kg la tonă
- Paladiu – 110 grame la tonă
„Smartphone-urile noi ajung în țări subdezvoltate. Celelalte - materie primă”
Deși reciclarea telefoanelor mobile este încă la început, și în România a apărut o astfel de inițiativă. Ștefan Dinu este managerul unei companii care are ca obiect de activitate reciclarea telefoanelor mobile. Cei care vor să scape de telefoanele mobile vechi, dar vor și să primească un ban pentru ele, își pot calcula pe site-ul companiei ce sumă vor primi din partea firmei dacă îi vor vinde telefoanele vechi. Dacă unele modele nu valorează mai mult de 1-2 lei, altele ajung la 800 de lei.
Telefoanele mobile sunt reciclate pentru metalele pe care le conțin. Foto: Jupiterimages GettyImagesSpre exemplu, posesorul unui Samsung Star II va primi doar 2 lei pentru el, în timp ce proprietarul unui Nokia 8800 ARTE va pleca acasă cu 800 de lei, potrivit calculatorului de pe site. Prețurile variază nu în funcție de cât de nou este modelul, ci în funcție de ce se poate face cu componentele sau cu materia primă din care este făcut telefonul, arată Dinu. Modelul Nokia 8800 este valoros deoarece carcasa acestuia este făcută dintr-un oțel inoxidabil foarte bun, iar display-ul telefonului este utilizat la fabricarea touchscreen-urilor telefoanelor inteligente.
O parte din telefoanele primite sunt reparate și vândute în țări în curs de dezvoltare de pe alte continente: „În momentul de față smartphone-urile noi ajung în țări subdezvoltate. Celelalte ajung materie primă. Nimeni nu mai vrea un Nokia mai vechi”.
Telefoanele mobile care nu mai pot fi reparate sunt desfăcute manual, iar piesele de schimb vor fi refolosite în procesul de reparare al altor telefoane mobile sau chiar al altor produse electronice. Iar atunci când nici componentele nu mai au vreo utilitate, telefoanele sunt trimise la tocat pentru a recupera materia primă din care sunt făcute (metalele, plasticul).
„Se recuperează absolut toate materialele”
Compania din România trimite telefoanele mobile la o fabrică de reciclare din Belgia, unde vor fi tocate și topite pentru a extrage metalele valoroase pe care le conțin: „Se recuperează absolut toate materialele: plastic, metale – aurul, argintul, cuprul. Se reciclează”.
La final, metalele prețioase rezultate vor aparține companiei care a colectat telefoanele mobile. În curând, firma din România va face primul transport de telefoane către rafinăria din Belgia. În total, va transporta două tone de telefoane, strânse pe parcursul unui an: „Ne trebuie două tone ca să putem trimite, ca să ne scoatem banii plus un mic profit”.
În astfel de fabrici de reciclare, electronicele sunt sortate și dezasamblate, iar apoi sunt scufundate în chimicale care dizolvă materialele nedorite. La final rămân metalele prețioase care sunt ulterior rafinate pentru a obține o puritate cât mai bună.
Dinu arată că activitatea companiei are costuri foarte ridicate: „E destul de scumpă tehnologia. Plătim transport până acolo, se plătește procesul de recuperare a metalelor și apoi o vindem (cantitatea de metale prețioase – n.r.) sau îi plătim pe ei să se ocupe de distribuție”.
De asemenea, costurile de transport sunt și ele mari: „S-a întâmplat că cineva ne-a transmis un telefon de 1 leu. Pe noi, drumul ne-a costat 10 lei, ca să-l primim prin curier. Comisionul la transfer bancar a fost 2 lei. Deci a fost mai mare comisionul decât prețul telefonului”.
„Avem multe telefoane pe care le cumpărăm. În alte țări nu se mai oferă bani pe ele. Chiar dacă nu se oferă bani pe ele, se trimit la reciclat. Aici nu e așa. (Oamenii – n.r.) nu vor să le dea în niciun caz fără bani, lumea se așteaptă ca telefoanele să aibă foarte mult aur și argint. Cantitățile sunt foarte mici, e mai mult cupru. Când ne dau telefoanele, ei țin să puncteze că scoatem foarte mult aur. Chestia asta e mai mult la risc. Nu se poate spune cât aur se obține. Trebuie strânse foarte multe telefoane”, spune managerul companiei.
Însă, treptat, reciclarea telefoanelor mobile tinde să devină tot mai atractivă. Potrivit CNN, compania americană ReCellular a anunțat că în 2010 a reciclat suficient aur pentru a face 1.500 de verighete.
Deși reciclarea telefoanelor mobile este încă la început, și în România a apărut o astfel de inițiativă. Ștefan Dinu este managerul unei companii care are ca obiect de activitate reciclarea telefoanelor mobile. Cei care vor să scape de telefoanele mobile vechi, dar vor și să primească un ban pentru ele, își pot calcula pe site-ul companiei ce sumă vor primi din partea firmei dacă îi vor vinde telefoanele vechi. Dacă unele modele nu valorează mai mult de 1-2 lei, altele ajung la 800 de lei.
Telefoanele mobile sunt reciclate pentru metalele pe care le conțin. Foto: Jupiterimages GettyImagesSpre exemplu, posesorul unui Samsung Star II va primi doar 2 lei pentru el, în timp ce proprietarul unui Nokia 8800 ARTE va pleca acasă cu 800 de lei, potrivit calculatorului de pe site. Prețurile variază nu în funcție de cât de nou este modelul, ci în funcție de ce se poate face cu componentele sau cu materia primă din care este făcut telefonul, arată Dinu. Modelul Nokia 8800 este valoros deoarece carcasa acestuia este făcută dintr-un oțel inoxidabil foarte bun, iar display-ul telefonului este utilizat la fabricarea touchscreen-urilor telefoanelor inteligente. O parte din telefoanele primite sunt reparate și vândute în țări în curs de dezvoltare de pe alte continente: „În momentul de față smartphone-urile noi ajung în țări subdezvoltate. Celelalte ajung materie primă. Nimeni nu mai vrea un Nokia mai vechi”.
Telefoanele mobile care nu mai pot fi reparate sunt desfăcute manual, iar piesele de schimb vor fi refolosite în procesul de reparare al altor telefoane mobile sau chiar al altor produse electronice. Iar atunci când nici componentele nu mai au vreo utilitate, telefoanele sunt trimise la tocat pentru a recupera materia primă din care sunt făcute (metalele, plasticul).
„Se recuperează absolut toate materialele”
Compania din România trimite telefoanele mobile la o fabrică de reciclare din Belgia, unde vor fi tocate și topite pentru a extrage metalele valoroase pe care le conțin: „Se recuperează absolut toate materialele: plastic, metale – aurul, argintul, cuprul. Se reciclează”.
La final, metalele prețioase rezultate vor aparține companiei care a colectat telefoanele mobile. În curând, firma din România va face primul transport de telefoane către rafinăria din Belgia. În total, va transporta două tone de telefoane, strânse pe parcursul unui an: „Ne trebuie două tone ca să putem trimite, ca să ne scoatem banii plus un mic profit”.
În astfel de fabrici de reciclare, electronicele sunt sortate și dezasamblate, iar apoi sunt scufundate în chimicale care dizolvă materialele nedorite. La final rămân metalele prețioase care sunt ulterior rafinate pentru a obține o puritate cât mai bună.
Dinu arată că activitatea companiei are costuri foarte ridicate: „E destul de scumpă tehnologia. Plătim transport până acolo, se plătește procesul de recuperare a metalelor și apoi o vindem (cantitatea de metale prețioase – n.r.) sau îi plătim pe ei să se ocupe de distribuție”.
De asemenea, costurile de transport sunt și ele mari: „S-a întâmplat că cineva ne-a transmis un telefon de 1 leu. Pe noi, drumul ne-a costat 10 lei, ca să-l primim prin curier. Comisionul la transfer bancar a fost 2 lei. Deci a fost mai mare comisionul decât prețul telefonului”.
„Avem multe telefoane pe care le cumpărăm. În alte țări nu se mai oferă bani pe ele. Chiar dacă nu se oferă bani pe ele, se trimit la reciclat. Aici nu e așa. (Oamenii – n.r.) nu vor să le dea în niciun caz fără bani, lumea se așteaptă ca telefoanele să aibă foarte mult aur și argint. Cantitățile sunt foarte mici, e mai mult cupru. Când ne dau telefoanele, ei țin să puncteze că scoatem foarte mult aur. Chestia asta e mai mult la risc. Nu se poate spune cât aur se obține. Trebuie strânse foarte multe telefoane”, spune managerul companiei.
Însă, treptat, reciclarea telefoanelor mobile tinde să devină tot mai atractivă. Potrivit CNN, compania americană ReCellular a anunțat că în 2010 a reciclat suficient aur pentru a face 1.500 de verighete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu