Pedicuta este o planta vesnic verde, cu aspect de muschi, care creste prin padurile de fag si brad. Are tulpini taratoare, ramificate si prinse in pamant prin radacini ramificate. De la tulpina cresc vertical ramurile fertile care au inaltimea de 7-10 cm, sunt moi la pipait si se termina in general prin 2 spice. Frunzele sunt liniare, mici si dispuse de jur imprejurul tulpinii pe 5-8 randuri. Un aspect de remarcat este acela ca frunzele pedicutei sunt necazatoare si au la varf un par lung alburiu.
In traditia populara plantele fierte se foloseau la colorarea lanii in verde. Copiii mici se pudrau cu sporii plantei contra oparelilor. Decoctul sporilor amestecati in vin se dadea in calculoza renala si vezicala, iar decoctul plantei intregi era folosit ca diuretic si purgativ.
Pedicuta era folosita si pentru tratarea bolilor de ficat si vezica biliara. Tulpinile de pedicuta, impreuna cu radacina de ghintura si anghinare, se fierbeau in 2 litri de apa pana scadea la jumatate, dupa care se strecura si se adauga miere. Ceaiul din tulpini de pedicuta pisate marunt se lua in boli de rinichi.
Sporangele de pedicuta (organul in forma de saculet in care se dezvolta sporii, organele microscopice al organismelor vegetale care servesc la inmultirea si raspandirea plantelor) se fierbea in apa, obtinandu-se un decoct pe care il luau cei care voiau sa se lase de fumat. De asemenea, acest decoct se mai folosea pentru spalatul pe cap pentru cresterea parului, pentru reumatism si pentru dureri de sale (se spala bolnavul cu decoct si se incingea cu tulpinile).
In Apuseni pedicuta se dadea la foarte multe afectiuni, mai ales la cele despre care se spunea ca apar la cei care dormeau afara, in locuri umede si racoroase. Se afuma bolnavul cu tulpina plantei, uneori in amestec si cu alte plante.
Denumire: Lycopodium clavatum din Fam. Lycopodiaceae. Denumiri populare: barba ursului, branca vantului, bradisor, branca, braul vantului, bunceag, chedicuta, coarda celor din vant, cornatel, crucea pamantului, iarba ursului, laba lupului, laba ursului, muschi de pamant, muschi de piatra, netoata, palamida, parul porcului, peceleca, peceleca ursului, piciorul lupului, piedica, piedica gainii, piedica vantului, praful strigoilor sau talpa ursului.
Actiune farmaceutica:
Pedicuta se foloseste ca pulbere sicativa la copii pentru pudrarea contra transpiratiilor, iar la adulti pentru combaterea caderii si stimularea cresterii parului (fiind un tratament foarte raspandit la barbatii cu alopecie). Pedicuta ii ajuta si pe cei care doresc sa se lase de fumat sau de alcoolism. De asemenea, planta are actiune diuretica (se recomanda in colici si litiaze renale), purgativa (in caz de constipatie sau colite cronice), antitumorala (se indica in tratarea cancerului) si antireumatismala (fiind utila in reumatism, articulatii dureroase sau artrita). Ea poate trata ciroza hepatica daca este folosita in amestec cu papadia. Ajuta la calmarea durerilor si spasmelor abdominale, reface ficatul (chiar si in caz de hepatita) si ajuta la refacerea aparatului sexual chiar dupa afectiuni grave (cum ar fi inflamatia testiculelor). Nu in ultimul rand, pedicuta este folosita si pentru tratarea crampelor si durerilor musculare, a entorselor si a dferitelor rani de la nivelul pielii.
Recoltare si compozitie: Se recolteaza intreaga tulpina a plantei, cu frunze cu tot, in lunile iunie-august, inainte de coacerea completa a spicelor. Se aleg spicele si se usuca separat. Planta contine nicotina, minerale si substante de natura flavonica si triterpenica. Sporii de pedicuta contin acizi grasi, acizi esterificati si fitosterine.
Moduri de folosire:
- Ceai - puneti 1 lingurita de planta maruntita la 250 ml apa clocotita, acoperiti pentru 10 minute, dupa care strecurati. Se poate consuma o cana pe zi, cu inghitituri rare. Atentie: Pedicuta nu se fierbe niciodata inainte de administrarea interna! In cazul litiazei renale sau biliare se poate folosi o cantitate dubla de planta pentru prepararea ceaiului sau se vor bea 2 ceaiuri pe zi. Cu planta ramasa dupa preparare se pot face cataplasme utile la durerile reumatice sau de alta natura. Acest ceai se foloseste si la cresterea parului, facandu-se spalaturi pe cap de 2 ori pe saptamana.
- Pudra - asa cum am mentionat si anterior, sporii plantei se pot folosi la pudraje in cazul transpiratiilor excesive sau la copiii mici (in cazul ranilor provocate in special de scutece sau alte rani).
- Saculet cu planta - In cazul in care bolnavul nu poate sa urineze, se aplica pe regiunea vezicii un saculet in care s-a pus pedicuta proaspeta sau eventual fiarta putin. In caz de hipertensiune arteriala se aplica un astfel de saculet in regiunea lombara. De asemenea, se pot face aplicatii cu saculete in orice zona in care exista durere.
- Tinctura - puneti 50 g planta maruntita la 500 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se lasa timp de 15 zile, dupa care se strecoara. Se va putea folosi cate 1 lingurita de tinctura diluata cu putina apa, de 3 ori pe zi inainte de mese.
Autor: Dr. Frunza Alexandru
http://www.revista-tratamente-naturiste.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu