Cârtiţa a hotârât să bage o fisă la o primă ieşire cu adevărat de primăvară, şi asta chiar dacă pe la munte mai avem încă zăpadă. Ca să fim siguri că nu o sa ne fie frig am hotărât să ne încălzim la un foc… dar nu aşa, oricare foc, ci Focul Viu de la Terca,comuna Lopătari, judeţul Buzău.
Fenomenul focurilor vii este unul extrem de spectaculos şi destul de rar (România, Italia, Azerbaidjan). Ca şi în cazul ariei protejate Focul viu de la Andreiaşu de Jos, situată în apropiere, şi aici, la Focul Viu de la Lopătari, la poalele Munţilor Penteleu, peValea Slănicului, avem de-a face cu o emanaţie de gaze naturale. Cât de permanente sunt ele nu ştiu. Localnicii spun că s-ar mai stinge, dar, dacă se întâmplă asta, se găseşte cineva să le reaprindă.
Cert este însă că fenomenul este unul extrordinar. Flăcări de până la 30-40cm, care ies direct din pământ şi ard fără încetare indiferent de anotimp şi condiţii meteo, nu întâlneşti la tot pasul. Fenomenul este şi mai spectaculos odată cu lăsarea serii, când pe coama dealului ce mărgineşte satul, printre copaci, focul se zăreşte de la distanţe destul de mari (cel puţin acum când copacii sunt încă lipsiţi de frunze).
Fenomenul este el frumos, dar partea cu ajunsul la el e puţin mai dificilă, calea recomandată fiind prin Buzău şi apoi Beceni. Cea mai mare parte a drumului este ok însă finalul este unul de zile mari. Brusc, înainte deTerca, fondurile europene se termină şi, pac, te trezeşti pe un forestier de toată frumuseţea.
Faci puţin slalom printre camioanele care coboară pline cu “panseluţe” de pe munte (adică pline ochi cu buşteni, şi, mai mult ca sigur, toate cu acte în regulă), strângi din dinţi şi nu numai, la fiecare groapă şi şleau, te rogi să nu vezi vreo roată că te depăşeşte şi o ţii aşa până la capăt de sat. Când te opreşti? Foarte simplu…când nu mai poţi înainta. Asta a fost indicaţia unui localnic…şi chiar a funcţionat.
Faci puţin slalom printre camioanele care coboară pline cu “panseluţe” de pe munte (adică pline ochi cu buşteni, şi, mai mult ca sigur, toate cu acte în regulă), strângi din dinţi şi nu numai, la fiecare groapă şi şleau, te rogi să nu vezi vreo roată că te depăşeşte şi o ţii aşa până la capăt de sat. Când te opreşti? Foarte simplu…când nu mai poţi înainta. Asta a fost indicaţia unui localnic…şi chiar a funcţionat.
Evident orice marcaj lipseşte, aşa că mai bagi o întrebare pe la un om de-al locului care îţi arată zona de pe deal, eventual o casă ca reper, şi cam pe unde să o apuci prin pădure. Mult de urcat nu e…cam 20-30 de minute maxim, iar pădurea nu e chiar aşa de deasă încât să pună probleme de orientare. Ajuns sus dai şi de un antic marcaj turistic pe copaci, bandă roşie…semn că totul este ok, eşti pe traseu.
Ca fapt divers, ca să dezamăgim poporul grataragiu, trebuie spus că focul de aici nu e bun nici măcar de rumenit un cârnăcior sau un miculete. E ca şi cum ai încerca să faci un grătar direct în focul de la butelie
În drum spre Focul viu de la Terca, în comuna Mânzăleşti, ne-am oprit şi la o altă atracţie a zonei care merită o vizită, mai ales dacă ai bătut drumul până aici: Muntele de sare şi Platoul Meledic. Dar despre toate acestea, în episodul următor
http://cartitaplimbareata.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu