Cheile Tasnei – un loc de vis in Muntii Mehedinti

Pe Valea Cernei, mai sus cu vreo 14 kilometri de Baile Herculane, pe drumul spre Baia de Arama, se afla unul dintre cele mai pitoresti locuri din cate am vazut prin tara asta. Venind dinspre Herculane, dupa un kilometru de la coada lacului de acumulare Prisaca, pe stanga Cernei (dreapta geografic) se afla Cheile Tasnei.

Ne-am adus aminte de Cheile Tasnei acum cateva zile, cand am vazut pe Facebook o postare cu un A4 printat, tintuit pe un copac, in care ciobanii de la stana din Poiana Tasnei, sus, la capatul traseului, incearca sa atraga turistii la o mamaliguta calda si obranza de oaie buna. E poate cea mai faina si mai “calda” reclama pe care am vazut-o vreodata. Poate sa fie chiar un model pentru multi asa-zisi intreprinzatori in turism. Din cate am aflat / vazut in alte poze, varianta printata este ce mai recenta – exista si variante mai vechi, scrise cu pixul. Ion si Maria de la “Stana lui Tataie din Giurgiani” ii invita pe turisti sa calce pragul stanei lor si sa se bucure de produsele naturale si traditionale de acolo (Giurgiani e peste munte, la est, in comuna Isverna).

Nu cred ca exista invitatie mai frumoasa de vizita Cheile Tasnei…

Bine ati venit !
Stimati turisti excursionisti! Daca doriti sa faceti o plimbare pe acest traseu (crucea albastra) pe Cheile Tasnei in sus, va veti bucura de frumusetile muntelui: izvoare cu apa rece, poienite, pajisti inverzite in care va puteti instala cortul, unde nimeni nu va deranjeaza decat murmurul izvoarelor si fosnetul padurii.
Pe acest traseu intalniti traditionala Moara pa apa, care este inca in stare de functionare.
Stimati vizitatori! De la Moara, mai mergeti 5-7 minute, traversati apa si puteti face un popas la Stana noastra, unde noi, ciobanii, va asteptam cu urmatoarele produse naturale si cu multa placere: BRANZA, CAS, URDA DULCE, LAPTE, MAMALIGUTA CALDA
Va putem da explicatii si despre ale trasee ale muntelui.
Cainii nu sunt rai!
Va asteptam cu drag!

sursa foto afis: Facebook

Traseul este unul destul de usor pentru cat de spectaculoase si salbatice sunt locurile. Cu totul pana sus la stana din poiana Tasnei, traseul ia in jur de doua ore. Poteca porneste din Valea Cernei, din zona Motelului Dumbrava si este marcata cu cruce albastra. De harta nu prea ai nevoie pentru ca traseul este unul simplu si destul de liniar, odata intrat pe firul vaii. Desi pleaca fix de pe marginea paraului, poteca, in prima ei jumatate de ora, ocoleste firul vaii prin padure, lateral stanga (valea in portiunea ei finala este extrem de abrupta si cu numeroase saritori) dupa care intra din nou in vale. Aici, la iesirea din padure, se deschide o superba panorama cu Valea Cernei, dominata in departare de  Varful Arjana si culmea Muntilor Cernei. Abia de aici traseul intra cu adevarat in Cheile Tasnei. Pereti abrupti de calcar te intampina la tot pasul iar poteca ingusta dar extrem de sigura te poarta in sus, in lungul vaii. Peisajul este unul incredibil, condimentat permanent pe inaltimi cu siluetele pinului negru banatean(Pinus nigra banatica).

De-a lungul traseului, firul vaii se largeste si se ingusteaza de mai multe ori, uneori adapostind poienite verzi, prin care curge raul, largi de doar cateva zeci de metri patrati, inconjurate de pereti abrupti ca niste adevarate fortarete. Numai bune sa stai pe iarba si sa te rupi de lume pret de cateva minute sau chiar ore… 

Sus, aproape de iesirea din chei se afla si Moara Dracilor, asezata pitoresc pe buza unei frumoase cascade. Pe versantul opus, langa moara inca se mai vede poteca granicereasca sapata in stanca. Cheile Tasnei a fost odata granita cu imperiul austro-ungar – iar localnicii ii spun zonei de aici “la patrula”.

Dupa Moara Dracilor poteca se domoleste si intra intr-o frumoasa padure de fag. La 5 minute mai sus se afla Poiana Tasnei iar pe dreapta, cocotata putin in padure, e si stana. Noi am fost pe traseu primavara intr-o zi cand vremea a tinut cu noi. Jos in Valea Cernei totul era verde iar aici sus, in poiana, ciresii salbatici erau plini de floare. Un spectacol pe care nu ai cum sa il uiti. Din pacate, nu am avut nici prea mult timp si, sa fim sinceri, ne-au cam speriat si cainii care latrau de mama focului (de, noi nu vazusem atunci afisul cu “Cainii nu sunt rai”  ) ) Dar primavara urmatoare neparat mergem sa mancam o mamaliguta calda cu branza de oaie, acolo, sus, cocotati in munte.

http://cartitaplimbareata.ro/