Agonie și speranță: Povestea fetiței salvată de apelativul „vrăjitoare"

Aceasta este povestea unui tată care a făcut tot ce a putut pentru a schimba viitorul fiicei sale. Se spune că iubirea părintească este necondiționată, dar la câte traume își expun unii părinți copiii, este reconfortant să mai poți citi o asemenea poveste.

Cuvintele pe care colegii de la școală și oamenii din sat i le adresau fiicei sale, „monstru", „vrăjitoare", „urâtă", îl dureau mult pe Kalu Man Thami, care era conștient atât de răutatea lor, cât și de inocența și nevinovăția fiicei sale, dar și de neputința sa de a-i alina această durere odată pentru totdeauna. Înecat mereu în propria suferință, putea doar să își imagineze ce simțea fiica sa, o fetiță de doar 8 ani, care a avut ghinionul să se nască diferită, într-o societate în care să fii diferit înseamnă să te fi născut din sămânța răului. Vorbim despre un sat uitat de lume, la 345 kilometri de Kathmandu, Nepal.

Dragostea tatălui și nevoia neabătută de a-i da fetiței sale, Bhawana Thami, clipe de fericire și liniște sufletească a fost atât de mare încât nu i-a permis niciodată să se uite în oglindă. Din cauza credinței sătenilor că o fetiţă cu un astfel de aspect trebuie să fie o vrăjitoare, familia a ajuns să fie izolată de comunitate. Totuși, un jurnalist care auzise vorbindu-se de „vrăjitoare" a reușit să ajungă acolo și să îi facă o poză fetiței. Din nepăsare, din neglijență, din curiozitate, din neștiință, sau din alte motive, jurnalistul i-a arătat fetei poza, i-a arătat adevăratul ei chip. Un chip acoperit pe jumătate de un păr des, negru. Afecţiunea ei este rezultatul unei boli provocate de o aluniță rară, care, lasată netratată, ar fi devenit canceroasă. Dar ce să știe ea? Privind poza unei fete care nu semăna deloc cu părinții ei, sau cu oamenii din sat, Bhawana nu a simțit decât șoc, dezgust și teamă.

Partea bună se regăsește în faptul că poza a umblat din mână în mână prin biroul redacției și dincolo de zidurile lui, până când, anul trecut, Bhawana a reușit să beneficieze de prima operație pentru îndepărtarea părului, dar mai ales a aluniței periculoase. În această etapă partea de piele unde creștea și alunița a fost înlocuită de o grefă de piele preluată de pe coapsă.

Operația a fost realizată în Kathmandu, cu sprijinul unei organizaţii de caritate pentru copii din Nepal. Operația a durat șase ore și a fost realizată de o echipă de medici condusă de dr. Shankarman Rai. Doctorul Rai și-a terminat studiile medicale în Statele Unite și de multe ori face operații plastice de reconstrucție pro bono, la fel cum a fost și în cazul lui Bhawna.

După ce operația s-a vindecat și bandajele au fost date la o parte, fetiței i s-a dat o oglindă, pe care nu a mai lăsat-o din mâini pentru 15 minute, scriu jurnaliștii de lamyrepublica.com care i-au urmărit toată povestea.
Operația a ajutat-o pe Bhawna să aibă o viață normală. Deja s-a întors înapoi în sat împreună cu familia ei și acum se poate juca cu alți copii. Pe măsură ce crește și trăsăturile faciale se schimbă, vor mai urma și alte intervenții chirurgicale, prima după ce împlinește vârsta de 14 ani. Deocamdată, Bhawna a căpătat mai multă încredere în sine, se poate bucura de activitățile pe care le face la școală, ca orice alt copil, și localnicii au ajuns în sfârșit să o accepte și să integreze familia în comunitate, scrie Daily Mail.

http://www.semneletimpului.ro/stiri