Practici de Halloween cu radacini oculte (Partea II)

Cel mai răspândit obicei de Halloween este sculptarea unui dovleac sa a mai multora, în interiorul căruia se pune o candelă. Acesta se numeşte Jack-O-Lantern. Astăzi, cei mai mulţi cred că sculptarea devlecilor de Halloween îşi are obârşia într-o legendă irlandeză care îl are la bază pe zgârcitul Jack-O-Lantern, un alcoolic nelegiuit care le întindea capcane apropiaţilor. Într-o zi a îndrăznit să-l provoace pe însuşi Satan, pe care l-a invitat să bea împreună cu el. Pentru că nu voia să plătească pentru consumaţia făcută, Jack îl păcăleşte pe necuratul să se transforme într-o monedă ca să achite datoria. Însă, după ce vede moneda pe masă, Jack se hotărăşte să o păstreze, eliberându-l pe diavol doar cu condiţia de a nu-l deranja deloc timp de un an. Însă nu se potoleşte şi-i mai face o farsă. Îl convinge să se urce într-un pom pentru a-i da un măr. Dar, în timp ce Satan era cocoţat în pom, Jack înfige zeci de cruci lângă rădăcina pomului, ba chiar crestează semnul crucii pe scoarţa tulpinii pentru ca păcălitul să nu se mai poată coborî. Disperat, diavolul îl întreabă pe Jack ce vrea să-i ofere pentru a-l lăsa să coboare din măr, iar acesta îl pune să promită că nu-i va stăpâni sufletul atunci când va fi să moară.
După mai mulţi ani de farse şi păcăleli, Jack îşi dă duhul şi ajunge la porţile Raiului, păzite de Sfântul Petru. Acesta îi spune că viaţa pe care a dus-o a fost plină de răutate şi păcate, aşa că nu poate intra în Rai. Jack se întoarce şi o apucă pe calea ce ducea spre iad. Ajuns acolo îl întâlneşte pe Satan, care îşi aduce aminte de păcălelile primite şi se hotărăşte să nu-l primească pe Jack în iadul lui. Neavând unde să se ducă, Jack rămâne hoinar între iad şi rai pentru totdeauna. Înspăimântat, îl întreabă pe diavol cum se va descurca fără lumină pe drumul întunecos, iar acestuia i se face milă şi-i aruncă o flacără din adâncurile iadului, care să-i servească drept lumină în singuratica-i călătorie. Jack introduce flacăra într-un nap scobit în interior şi obţine un felinar.
Legenda lui Jack-O-Lantern este amuzantă şi pare inofensivă, însă realitatea este departe de această povestire. Originea acestui obicei se găseşte în craniile luminate de lumânări, care serveau ca semne ce marcau fermele şi casele celor care sprijineau religia druizilor. Mai târziu, irlandezii obişnuiau să scobească napi sau tărtăcuţe pentru a-şi face felinare ca să fie păziţi de duhurile necurate. Dar prin anii 1800, când au ajuns în America, şi-au dat seama că dovlecii erau mai uşor de întrebuinţat şi de prelucrat, aşa că i-au adoptat foarte repede.
Următorul obicei ca răspândire şi popularitate de Halloween este „Trick or Treat” (Păcăleală sau Dulciuri). Copiii merg în grupuri din casă în casă spunând „Trick or Treat”. Asta însemnând că, dacă cel la uşa căruia bat nu le deschide sau îi alungă şi nu le oferă bomboane sau alte dulciuri (treat), este ameninţat că i se va face o farsă (trick). Adoptarea colindatului după bomboane, preluat din practicile diabolice ale druizilor, a fost popularizată la scară largă de organizaţia UNICEF, care, în anul 1950 a dus o campanie de strângere de ajutoare (în special dulciuri şi alimente) pentru copiii săraci. Pentru început au fost distribuite cutii portocalii în şcoli şi copiii care mergeau la colindat donau dulciurile primite în acele cutii. În doar doi ani de zile, acest obicei a devenit cunoscut în toată America şi apoi în alţi câţiva ani în aproape toată lumea.
Cei mai mulţi nu ştiu însă că, până şi acest obicei, aparent inofensiv, îşi are originile tot în practicile diabolice ale druizilor, care, pentru a face rost de animale pentru jertfele în onoarea lui Samhain, mergeau din casă în casă pentru a le cere de la oameni. Celor care acceptau li se promitea prosperitate materială, iar cei care refuzau să dea animale pentru ofrande, erau blestemaţi şi ameninţaţi că li se vor fura, aşa că, în cele din urmă, şi ei dădeau.

http://gtgospel.wordpress.com/