,Dragostea nu caută ale sale, toate le suferă, toate le crede, toate le nadajduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Şi acum rămân acestea trei: Credinţa, Nădejdea, Dragostea. Iar mai mare dintre acestea este Dragostea..”
Cred ca toţi îndragostiţii îşi doresc să stea mereu cu persoana iubită , asta este chimia şi esenta dragoste
I să te facă să zbori, să fii mai bun, să treci peste necazurile de zi cu zi cu imaginea persoanei iubite în minte, să
Gaseşti soluţii potrivite cu sprijinul acesteia , să faci curăţenie, să gateşti, să cânţi, să dansezi, să simţi şi să visezi prin ochii săi.
Nu cred că spun ceva ideatic şi multi dintre voi poate ar spune că vorbesc astfel. Nu, nu este aşa . Întrebaţi-vă doar cum ar fi să te aştepte acasă peste mulţi ani ( vreo 20 de la căsătorie) o soţie|soţ care te iubeşte enorm şi cu care aţi clădit un cămin minunat, copiii care pun întrebări despre viaţă şi vedeţi persoana iubită în ochii lor , trăind fericiţi.
Unde vă zboară mintea? Poate la nişte ochi “ îngheţaţi “, duri, cu un corp fantastic, are 90 60 90, este blondă, extrem de frumoasă, are mai mult ce arata fizic decât moral, intelectual, afectiv. Şi în cazul femeilor poate fi la fel. Dar sper că mai sunt şi alţii care au altă părere. Dragostea celor de mai sus va fi una superficiala, şi mai mult ca sigur se va consuma în primii ani de căsătorie, apoi va aparea divorţul şi ceea ce este cel mai trist este ca vor suferi copiii, rodul “dragostei “lor , suflete nevinovate care plătesc greşeala părinţilor, atinşi de “ nebunia tinereţii”.
Nu am să mă îndepărtez de subiect şi am să vă dau cel mai frumos exemplu dintotdeauna : dragostea lui Iisus pentru noi. Unii m-ar putea intreba: Cum este această dragoste adevarată? Şi am să le răspund simplu prin imnul dragostei scris de Sfantul Apostol Pavel: ”De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată…”
„Să ţinem minte că dragostea adevărată „nu caută ale sale”… Să ne dăm seama dacă povestea noastră de iubire poate suporta sau nu acest test. Dragostea adevărată se lasă modelată de Dumnezeu, cea artificială se lasă modelată de patimi, de egoism, de plictiseală şi chiar de minciună…
Îmi doresc tare mult să mă înţelegeţi… Pentru că vreau, atunci când veţi cunoaşte iubirea cea adevărată, să o îngrijiţi cum trebuie, ca pe o floare… Astfel încât niciodată să nu greşiţi, ca să nu trebuiască să spuneţi „îmi pare rău”… Sau, dacă asta ar fi o utopie, măcar să greşiţi cât mai rar şi să faceţi greşeli cât mai mici.
“Căutaţi drumul iubirii curate. Chemaţi-L pe Dumnezeu alături de voi. Astfel, toate vor căpăta sens. Va răsări soarele…” (cuvintele lui Danion Vasile pe care le impartasesc din toata inima).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu