Ce s-a ales de județul Hunedoara în 27 de ani de libertate? Se putea evita dezastrul?
Ce s-a ales de județul Hunedoara în 27 de ani de libertate? Se putea evita dezastrul? A fost doar vina politicienilor de după 1989 pentru tot ceea ce s-a întâmplat cu Hunedoara sau a politicii de industrializare a lui Nicolae Ceaușescu ori ambele?
În 27 de ani de democrație, județul Hunedoara a pierdut în jur de 120.000 de locuri de muncă, dar și peste 100.000 de locuitori.
Hunedoara ocupă locul al patrulea în topul național al județelor care au pierdut cele mai multe locuri de muncă în anii de după Revoluție. Județul nostru este devansat doar de Prahova, Brașov și Dâmbovița. Practic, toate aceste județe au fost puternic industrializate, iar scăderea este explicată prin: restructurarea sectoarelor industriale, căderea piețelor de desfacere după desființarea CAER, scăderea populației, politicile economice greșite, lipsa de viziune a autorităților centrale și locale, chiar și furturile ș.a.m.d.
Din păcate, după restructurarea și/sau chiar închiderea unora dintre mine, combinate sau fabrici, autoritățile locale sau centrale nu au reușit să folosească forța de muncă disponibilizată, astfel că în jur de 70.000 de locuitori ai județului au părăsit Hunedoara, plecând fie în străinătate, fie în marile orașe. Cei mai mulți dintre ei fac parte din forța de muncă activă, școlită gratis de statul român, căci pe lângă locuri de muncă, Hunedoara a pierdut și persoane calificate.
Practic, prin dezindustrializare, oamenii au fost forțați să plece ca să poată supraviețui. Hunedoara a pierdut an de an mai ales reprezentanți ai „generației decrețeilor”, adică a celor născuți deja în județ și care au astăzi între 27 și 50 de ani. Foarte interesant, părinții lor au venit în Hunedoara cam din întreaga țară, mai ales în anii ’50 – ’60 ai secolului trecut odată cu industrializarea masivă a județului. Copiii au fost educați în județ, au învățat și au mers la facultăți sau au urmat școli profesionale. Din păcate, mulți dintre ei au părăsit Hunedoara. Interesant, deși nu sunt originari din Hunedoara, cei mai mulți dintre cei care au ajuns aici în anii industrializării, au și rămas. Ironia sorții, astăzi orașele dezindustrializate mai primesc o gură de oxigen tocmai datorită pensiilor încasate de către foștii angajați în minerit și siderurgie. Hunedoara ocupă locul al doilea în țară în ceea ce privește pensia medie. Situația se va schimba însă în următorii 10 – 15 ani.
Sigur că există discuții legate de faptul că multe dintre locurile de muncă erau create artificial într-o economie centralizată, unde nu contau pierderile imense. Studiile arată că per ansamblu, economia României a pierdut în ultimii 30 de ani peste 3 milioane de salariați, dar a devenit de două ori mai productivă. Totuși, nu același lucru s-a întâmplat cu județul Hunedoara.
Și din păcate, declinul nu este oprit, tot mai mulți locuitori activi ai județului continuă să părăsească zona, în lipsa unor salarii decente și a unor locuri de muncă ce necesită un grad mai înalt de calificare.
Dacă e să facem o comparație, înainte de 1989, în anii comunismului, cele mai multe locuri de muncă în județ erau pentru bărbați. Acum, situația s-a inversat, cele mai multe locuri de muncă sunt pentru femei. În plus, dovada că economia județului s-a schimbat dramatic e faptul că astăzi sunt în jur de 50.000 de locuri de muncă în industrie și construcții, în județ, în timp ce în servicii și comerț numărul angajaților este cu vreo 5.000 mai mare. Acest lucru se reflectă și în nivelul de salarizare. Hunedoara oferă câștiguri salariale de mijlocul clasamentului național, în timp ce înainte de 1989 era în primele 3 pe țară.
Închiderea multora dintre capacitățile de producție a dus la valul de migrație externă. Dacă până în 1989, Hunedoara era un soi de „El Dorado” pentru populația rurală din multe zone ale țării, din anii ’90 – 2000, județul a început să piardă locuitori, care au ales fie marile orașe ale României, fie țările din Europa de Vest. Motivele economice au cauze multiple: închiderea marilor firme de stat, lipsa unei strategii prin care puteau fi aduse aici firme private, care să ofere de lucru celor care erau calificați, dar care și-au pierdut slujbe în urma restructurărilor, ofertele slabe și un nivel scăzut al salariilor. În atari condiții, oamenii au început să plece.
Firmele existente fie că au conducători care încercă să profite la maximum de nivelul scăzut de salarizare din județ, ca să își maximize profitul, fie că sunt sufocate de taxele mari pe care trebuie să le plătească la stat. Astfel se creează un cerc vicios, iar la final tot angajatul este cel care are cel mai mult de suferit – câștigând adesea salariul minim pe economie, angajatul va deveni un pensionar cu venituri extrem de modeste, pe care doar intervenția statului îl va scoate din sărăcia extremă, având bani puțini, salariații nu își vor putea ține copiii la școli, vor cumpăra mai puțin și totul se va reflecta în calitatea vieții și, mai mult, sărăcia aduce după sine și delincvență. Nu este de mirare atunci că numărul infracțiunilor crește.
Din nefericire, lucrurile nu se vor schimba în mod spectaculos în județ în următorii 15 – 20 de ani. Întâi, și dacă astăzi ar ajunge în județ investitori care să înființeze 5.000 de locuri de muncă în industrie, aceștia nu ar avea de unde să își aleagă muncitori calificați. Desființarea școlilor profesionale a pus pe butuci forța de muncă calificată.
La orice bursă a locurilor de muncă sunt solicitate unele meserii precum – strungar, sudor, lăcătuș mecanic ș.a.m.d., iar acele slujbe nu sunt ocupate pentru că nu există suficienți astfel de muncitori.
De asemenea, angajarea tinerilor a devenit o mare problemă în județ. E drept că în toată Europa există o problemă cu locurile de muncă pentru tineri, însă în Hunedoara aceștia nu au șanse prea mari să se angajeze. La stat, li se cere experiență, la privat să cunoască meserie. Practic, șanse zero. Și atunci – care e soluția? Să plece ori în marile orașe, ori în străinătate. La final, cine pierde? România! Întâi că pierde exact segmentul cel mai important din populația activă și mai apoi banii pe care i-a investit în educația celor care părăsesc țara.
Ce e de făcut? La această întrebare ar trebui să răspundă cei care își doresc sau au puterea în România. Până atunci, aleșii hunedorenilor vorbesc despre dezvoltarea turismului în județul Hunedoara. Până acum, totul s-a rezumat doar la vorbe și proiecte aruncate în presă. Nimeni nu a arătat o strategie coerentă, care să aibă în spate niște studii ce să prezinte exact cam câte locuri de muncă s-ar putea creea în turism, cam care ar fi meseriile pentru care trebuie să se înființeze sau să se dezvolte oferta școlară, ca să nu mai vorbim de infrastructura rutieră a județului.
Așa se face că în lipsa unei viziuni, tot investitorii privați au fost deschizători de drum. Din păcate, aceștia nu pot să repare drumurile, să curețe orașele etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu