Iubirea față de celălalt nu te ajută întotdeauna să eviți să îi provoci suferință. În vreme ce cu toții suntem supuși greșelilor și acționăm fără vreo intenție de a face rău, la fel de bine, uneori ne propunem ca, dinadins, să îl rănim pe cel pe care îl iubim.
„Acești oameni sunt atât o sursă de mare fericire, cât și de tristețe profundă; ei ne pot aduce beneficii, la fel cum ne pot răni", precizează dr. Aaron Ben-Zeév, de la Universitatea din Haifa, într-un articol pentruPsychology Today. Cuvintele expertului nasc un paradox al iubirii universale, indiferent față de cine e nutrită — copii, părinți, partener, prieteni. Altfel spus, cum sau de ce i-ai face rău persoanei pe care, de fapt, o iubești?
Când rănești fără să-ți dai seama
Uneori, durerea se naște din modul în care ceilalți ne interpretează acțiunile, dar și pentru că nu realizăm mereu cât de puternic este impactul faptelor noastre asupra lor. „Cei care se iubesc sunt atât de importanți unul pentru celălalt, încât orice remarcă sau acțiune poate fi interpretată într-o manieră în care cealaltă persoană nu a intenționat și, prin urmare, să fie jignitoare", susține dr. Ben-Zeév.
Alteori, lipsa de stimă de sine, propiile insecurități și slaba încredere acordată celor pe care îi iubim ne pot împinge, fără să vrem, către comportamente ce îi rănesc.
În alte cazuri este vorba de inabilitatea individului de a-și exprima în mod constructiv trăirile interioare, astfel încât vorbele sale să nu se transforme în „săgeți otrăvite" îndreptate spre cel iubit. „Cultura noastră face foarte puține pentru a ne învăța cum să ne raportăm la sentimentele noastre și cum să le comunicăm celorlalți într-un mod sigur, sănătos", sunt de părere autorii portalului Relationship Institute.
Totodată, dragostea este asociată cu vulnerabilitatea, iar acest lucru ne determină să devenim mult mai susceptibili suferinței. Studiile au arătat că un individ defensiv are mai puține șanse de a simți iubire, față de cel care își permite să fie vulnerabil și mai puțin defensiv, subliniază dr. Ben-Zeév.
Nu în ultimul rând, experiențele traumatizante din copilărie, care ne influențează felul de a fi mai târziu în viață, ne pot determina uneori să acționăm într-un mod ce va aduce suferință celor pe care îi iubim, scriu autorii de la Relationship Institute. Studiile au arătat că persoanele abuzate în copilărie atât de colegii lor, cât și depărinți pot dezvolta probleme de comportament și relaționare la maturitate.
Suferința produsă în mod conștient
În unele cazuri, comportamentele noastre care îl rănescă pe celălalt sunt adoptate cu bună-știință, pentru a-i transmite un anumit mesaj, sugerează dr. Ben- Zeév. Uneori, cel care acționează astfel dorește să arate în acest mod că are nevoie de atenția celuilalt. Exemplele pot varia, de la ignorarea și refuzul contactului cu celălalt până la adoptarea unei atitudini ostile față de cel iubit, punctează psihologul Ineke Van Lint.
Alteori, cei ce recurg la acțiuni în scopul de a le produce suferință celorlalți fac acest lucru pentru a-și arăta independența. Dr. Ben-Zeév este de părere că acest tip de comportament este adesea vizibil în cazul copiilor care vor astfel să arate că nu depind de părinții lor. Însă situații de acest tip pot fi observate și în interiorul cuplului.
Uneori însă, acele comportamente despre care știm că îi vor răni pe ceilalți se nasc din dragostea față de celălalt. „Lipsa de indiferență față de cel iubit ar putea determina individul să ia anumite măsuri care îl rănesc pe celălalt, atunci când sunt privite dintr-o perspectivă parțială, dar care pot fi văzute drept benefice, dintr-o perspectivă globală", scrie dr. Ben- Zeév.
Uneori, pentru a crește calitatea unei relații, sunt necesare măsuri care, pe moment, pot crea suferință, dar care pe viitor pot aduce beneficii conexiunii. De exemplu, unul dintre soți ar putea iniția propunerea ca cei doi să se despartă pentru o bucată de vreme, atunci când relația pare că nu mai merge, doar pentru a-și oferi răgazul necesar de a medita la situația dintre ei. Iar această decizie poate fi o șansă pentru un nou început mai bun.
http://www.semneletimpului.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu