Autoritățile române s-au gândit mereu cum să scape de cea mai mare gaură din buget: Compania Națională a Huilei. Au găsit o reglementare europeană la care au aderat, deși presupunea închiderea capacităților miniere.
Au spus că înlocuiesc mineritul cu turism și fac parcuri industriale, în documente oficiale. S-au limitat la închiderea de mine fără a dezvolta celelalte sectoare. Așa că, în mod deliberat au închis minele din Valea Jiului, pe bani deloc puțini, și au ținut captivă populația de aici.
Politicienii au semnat sentința la moarte, dar nu au ținut cont și de „testament”.
Decizia 787/2010 dă posibilitatea statelor care au industrie extractivă să închidă unitățile miniere pe care le consideră neviabile. România a beneficiat din plin de această prevedere. Politicienii au fost de acord să-și închidă rezervele de huilă. Pentru a intra pe programul acceptat de Uniunea Europeană s-au angajat că dezvoltă Valea Jiului.
”În plus, autoritățile române au explicat că Programul național de dezvoltare pentru turism montan include investiții în Valea Jiului pentru dezvoltarea turismului prin construirea a trei pârtii de schi și a unor instalații de transport”, se arată în Decizia C(2012) 1020 final.
Parc de agrement la Uricani, industrial la Petrila și teren agricol la Paroșeni
Același document arată că autoritățile române au propus măsuri pentru ”reutilizarea instalațiilor miniere”.
Este vorba despre crearea unui parc industrial cu un spațiu verde pe un teren care aparține minei Petrila. Un teren ce a aparținut minei Paroșeni ar trebui redat circuitului agricol. Iar la Uricani, pe un teren ce a aparținut mineri ar fi trebuit creat un parc de agrement.
”Potrivit autorităților române, punerea în aplicare a acestor măsuri va conduce la dezvoltarea zonei prin crearea, împreună cu comunitățile locale, a unor alternative la industria minieră”, mai arată Decizia Comisiei Europene.
Despre parcuri industriale nu poate fi vorba. De ani de zile niciun investitor nu vine în Valea Jiului. Primăria Petroșani are hectare întregi de teren, provenite de la foste exploatări miniere. Nu are însă cum să ridice un parc industrial.
Cât despre parcul de agrement de la Uricani acesta va avea soarta domeniilor schiabile. Începute încă din 2010-2011, acestea nu sunt nici acum definitivate. Iar alternativa turistică la sectorul minier e doar o utopie.
Privatizarea și conformarea la cerințele de mediu, ignorate și ele
”Celelalte unități de producție, și anume Lonea, Livezeni, Lupeni și Vulcan, își continuă activitatea de exploatare și recuperare a huilei. Acestea vor începe procesul de privatizare”, se mai arată în documentul european.
Mai mult, alte două unități miniere – din cele ce ar fi trebuit privatizate- au intrat pe programul de închidere.
Ideea privatizării a fost anulată în 2015. Atunci, administrarea specială de la CEH a fost ridicată. Asta pentru ca producătorul de energie să primească un ajutor de salvare.
Tot autoritățile române au furnizat europenilor și un plan de măsuri pentru a atenua impactul asupra mediului al producției de cărbune. Acesta prevedea lucrări pentru închiderea depozitului de cărbune în condiții de siguranță dar și lucrări de demolare a clădirilor din incinta minei.
O altă componentă era legată de captarea și recuperarea metanului din straturile de huilă. Ultimul punct prevedea investiții legate de desulfurare și stocarea cenușii în mediul dens din apropierea termocentralelor Mintia și Paroșeni. Doar Paroșeniul are desulfurarea aproape gata. La Mintia nici nu a început conformarea la condițiile de mediu impuse de UE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu