Furia ne ajută să ne definim. Ne spune cine suntem. Este un semnal, un sentiment pe care avem nevoie să-l simțim, să-l trăim. Nu ne oferă „soluții” sau „răspunsuri”. Dar ne spune că e timpul pentru reflecție, vremea să ne regăsim claritatea în gânduri – ceea ce este extrem de dificil, mai ales când simțim furie. Însă fără acest efort vom continua să reacționăm la fel de intens, cu critică, blamare și judecată.
Suntem responsabili de propriul nostru comportament, dar nu suntem responsabili de reacțiile celorlalți. Avem adesea o influență, dar responsabilitatea este a celuilalt. De altfel, în orice relație avem o influență – și trebuie să rămână doar o influență pozitivă, nu o sentință, un „sfat prețios”, “un sacrificiu nesolicitat”. Concentrează-ți atenția să înțelegi și să observi cum funcționează o relație: aici stă puterea și autocontrolul. Altfel, devii reactiv și îți pierzi atenția în locuri greșite. Pentru o relație sănătoasă, începe prin a-ți observa și a schimba propriul comportament dincolo de auto-critică și blamarea celuilalt. Asta înseamnă compasiune, grijă și respect față de tine.
Să înveți să îți folosești furia cu înțelepciune înseamnă să renunți în a-l găsi mereu vinovat pe bărbat, să îl percepi ca fiind cauza problemelor tale și a nefericirii tale. Mai întâi de toate, dobândește claritate în privința propriilor tale nevoi și asumă-ți-le pe deplin. Trasează granițe clare, cu fermitate, și, mai ales, fără frica de a pierde o relație cu un om care nu este sau nu poate fi uneori alături de tine. Și atunci poți alege, poți discerne mai bine. Atunci când simți confuzie sau neclaritate, furie, ia-le ca pe o buna oportunitate să te privești mai atent. Sau altfel – dar, din nou, dintr-o perspectivă ce ține, exclusiv, de tine.
Adesea, din păcate, din lipsa de iubire față de ea însăși, femeia preia rolul de salvator al bărbatului, sau de mamă, de mentor, de profesoară sau terapeut: „Îți demonstrez eu ție cât de minunată sunt prin cât de multe fac eu pentru tine”. Pentru că, în trecutul ei, femeia a învățat că nu este demnă de iubire. Sau că iubirea este condiționată: trebuie să fie vigilentă, mereu atentă să răspundă nevoilor bărbatului, ca să fie iubită. Dar sacrificiul e deseori un bumerang periculos: cum ea nu primește, sau nu simte că primește ceva la schimb, femeia devine furioasă pe bărbat, cel mai des “în tăcere”, acumulând astfel tot mai multă furie. Devine, firesc, reactivă la orice reacție a bărbatului, pentru că toată identitatea și „speranța de iubire” depind de el și de acțiunile lui.
Femeia face prea multe ca să își acopere propria-i durere și, ca rezultat, îi este greu să „se mai salveze” pe ea însăși. Sau așteaptă și ea un „salvator”, un bărbat puternic, responsabil, afectuos care o va „vindeca” de durerile lipsei de iubire. O scurtătură la fel de păguboasă: când energia noastră primară nu este concentrată la propria noastră persoană, la rezolvarea propriilor probleme sau la a ne atinge propriile vise și planuri – în definitiv, la a fi fericite – o canalizăm spre celălalt, indiferent dacă e partenerul sau “salvatorul ce va îndrepta toate suferințele”, doar un alt drum cu multe eșecuri, amăgire și dureri.
Asta înseamnă că uneori ai nevoie să înveți tu, ca femeie, să „nu mai sari în ajutorul lui, a celuilalt”. Fie că îți „ajuți” soțul să își „rezolve” problemele la muncă, fie că “porți grija” sau “nu vrei să-ți superi” socrii. Uneori, pur și simplu, ai nevoie să nu faci nimic. Iar asta nu dovedește că nu îți pasă sau ești egoistă, ba dimpotrivă e o dovadă de iubire profundă și matură.
Pe de altă parte, e un soi de ipocrizie – ce doar hrănește furia și frustrările – între a spune „le rezolv eu în locul tău” pentru ca apoi să te declari furioasă pentru lipsa lui de „bărbăție.” Sau să-i dai sfaturi și soluții pe care el nu ți le-a cerut. E simplu, nu?! Dar la fel de dăunător pentru că deja ți-ai exersat controlul asupra celuilalt – iar repercusinile le veți simți din plin. Te înfurii, de fapt, pentru că tu, înainte ca el să-ți ceară ajutorul, i-ai spus ce să facă și el nu a fost „recunoscător”.
Dacă îți este familiar acest gen de comportament, încearcă să te abții, măcar o dată, și vezi ce se întâmplă. Ș-apoi să fii alături de partenerul tău când își confruntă problemele nu înseamnă că pui distanță, devii rece și indiferentă față de el. Înseamnă că îi lași spațiu să se vadă și să vadă ce are de rezolvat și cum. NU trebuie să faci munca în locul lui, să-i rezolvi problemele, să-i rânduiești viața, pentru ca apoi să te simți neapreciată și furioasă.
Tu ai problemele, munca și viața ta, la fel și el: vă veți întâlni pe același drum, uneori la mijloc de drum. Autonomi, fără furie, ci în pace și armonie.
http://www.mindeducation.ro/furia-si-mesajele-ei-valoroase-pentru-mine-ca-femeie/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu