Auzim de limite în fiecare zi. Știm că în anumite situații trebuie să le impunem. Pur și simplu simțim asta. Și, cu toate astea, deseori nu reușim. Pentru că, de la teorie la practică, e drum lung. Așadar, cum anume îți dai seama că ai o problemă cu limitele? Când îți este greu să spui nu, să refuzi, să nu superi, să confrunți un coleg sau un prieten, deși a făcut ceva ce te-a rănit. Când ai o problemă cu un coleg și nu-l confrunți, când simți că ceilalți te rănesc și nu sunt atenți la nevoile tale. Sau când îți este greu să accepți nevoia soțului de spațiu personal, percepând-o ca pe un abandon. Sau când observi că mai mereu tu rezolvi problemele celorlalți, tu ești cel responsabil, tu îți asumi cu inițiativele, dai „sfaturi” prietenilor, colegilor, dar nu vorbești despre tine și nevoile tale. Și asta pentru că îți este greu să o faci. Ar fi nefiresc. Nenatural.
Iată doar câteva exemple de situații și comportamente care îți arată că ai putea avea o problemă cu limitele personale și respectul față de ele. Sau, invers, cu și respectul față de granițele celuilalt.
Granițele ne definesc: cine suntem, cum ne diferențiem în raport cu ceilalți. Relațiile sănătoase sunt construite pe libertatea de a refuza sau, la nevoie, de a-l confrunta pe celălalt. Trebuie să știi și să înveți ce ține de tine și ce NU ține de tine.
Discuția despre limite și granițe este, cel mai adesea, o discuție despre responsabilitate. Cei care au probleme cu limitele au convingeri distorsionate despre responsabilitate. Unii se simt „trași la răspundere” și asta îi înfurie pentru că au probleme în a-și asuma că acțiunile lor au un impact asupra celuilalt, adică au consecințe. La polul opus sunt persoanele care se simt excesiv de vinovate și cad în celebra capcană de a-și asuma mai mult decât este cazul, trecând cu vederea responsabilitatea celuilalt din jenă sau teamă să nu-l rănească. Cât de des nu ai amânat să vorbești cu un coleg sau prieten, deși „vorbeai cu el în minte, te certai cu el în minte”, fără să poți să îi spui mai nimic în față?
Un lucru e clar: cei care nu respectă granițele celorlalți au ei înșiși probleme cu granițele. Fie aleg să îi controleze pe ceilalți – controlează cei care au probleme de autocontrol –, fie manipulează prin laudă, aprobare sau validare. Știu ce să spună sau ce să facă pentru a obține ce vor fără să țină cont și de nevoile celuilalt. Exercițiul cel mai greu pentru ei este să își asume că acțiunile lor au consecințe asupra celorlalți. Pentru a învăța să respecte nevoile și limitele celor din jur, au nevoie să trăiască, la rândul lor, aceste consecințe.
A-ți defini granițe și limite clare înseamnă asumarea responsabilității pentru propriile alegeri. Când ai ezitări, întreabă-te: ce vreau eu de fapt? Care sunt intențiile mele reale? Ce așteptări am eu de la celălalt pe care nu le-am exprimat direct? Am vrut să spun altceva decât am exprimat?
Problema limitelor ține de autocontrol, nu de a pune limite celorlalți, ca și cum ei sunt responsabili de starea mea de bine. Ci de a avea eu control asupra propriilor mele acțiuni. Să știu ce vreau, și să comunic direct acest lucru.
Când „generozitatea” vine din teama de a nu pierde relația, aprobarea sau atenția celuilalt sau din teama de furia celuilalt, când nu tolerezi ca ceilalți să fie „supărați” pe tine, când faci pe placul altora – atunci ai o mare problemă cu limitele. Cât de des nu ai auzit: „După câte am făcut pentru tine…?” Dacă noi nu ne comunicam direct limitele, ele vor fi oricum exprimate indirect, prin manipulare, sub forma controlului, evitării, obedienței excesive. Capacitatea de a avea grijă de noi și de a avea o grijă reală de ceilalți are implicit o legătură cu granițele. Un adult fără granițe personale este un adult care va avea relații problematice, neoneste, care nu au la bază reciprocitatea și respectul, ci manipularea. Granițele sunt un „test” al relațiilor. Așa vei face cu ușurință diferența între „are nevoie de mine pentru că eu îi satisfac neputințele personale”, sau „este cu mine pentru că mă prețuiește, împărtășim aceleași valori și viziune asupra vieții, construim împreună”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu