Poate că Diana, care are deja opt ani, e cea mai sensibilă la barba noii sale mame. Asta din trei motive. Primul, că o zgârie dacă încearcă să o sărute. Al doilea, că mama ei e bărbat. Al treilea, că e englez, iar ea e româncă.
Nici frățiorul ei, Andi, cu patru ani mai mic, nu prea înțelege de ce mama și tata, pe numele lor Claudia și Florin, nu se mai află cu ei. Și nici de ce doi bărboși care beau bere în fiecare seară și se iubesc cam ciudat au devenit, brusc, părinții lor. Poate că Diana a înțeles că așa a decis o instanță britanică și încearcă să-i explice frățiorului ei, în limba română, când nu o aude nimeni, că englezii decid cine e mama și cine tata. Nu familia, nici Dumnezeu, nici destinul.
Englezii, reprezentați de o onorată instanță. Nu se știe dacă Andi pricepe ceva din pledoaria surorii lui. Dar, dacă onorata instanță a decis că părinții români sunt cam dubioși, înseamnă că așa este. În UK, românii sunt, prin definiție, dubioși. Vin dintr-o țară latină, europeană încă din Antichitate, victorioasă în mod indecent în lupta cu Islamul, cu o cultură medievală și modernă egală cu cea a Franței sau a Marii Britanii.
Pe cale de consecință, nu sunt doriți în UK. UK are alte pasiuni. Alte colonii. Alte interese. Românii nu sunt în cărți. Și sunt ciudați. Căsătoriile, în România, au loc între bărbați și femei. Straniu. Astfel de cupluri dau naștere unor copii. Ciudat. Foarte ciudat. Pentru ca totul să fie, din nou, în regulă, copiii trebuie transferați. Oriunde în altă parte. Dar nu la părinți. Și, în niciun caz, la părinții români.
„Inspectorii au luat copiii și de atunci ne luptăm să-i aducem acasă. Pentru mine nu contează unde, la mine, la soție, oriunde ar fi, doar să-i putem vizita, să putem să-i vedem. Țin să menționez că din 2014 nu mi-am mai văzut copiii mei.” Asta scrie Florin, tatăl celor doi copii, pe adresa ziarului nostru. Da, în cuplu au apărut și neînțelegeri. Dar nu aceasta a fost problema. Ci monitorizarea. Vecinii. Big Brother. De ce nu ies copiii afară.
De ce ies prea des afară? De ce ies doar uneori afară? În fine, de ce există acești copii, dacă nu fac parte dintr-o familie britanică get beget, preferabil homosexuală? De ce doresc mama și tata, în loc de tata și tata? „Am oferit judecătorului mai multe soluții pentru a ne putea salva copiii, dar niciuna nu a fost luată în considerare. A fost un proces pierdut din start, atât timp cât judecătorul a ignorat toate dovezile noastre. Ne-a spus în față că nu ne va da copiii înapoi.”
Să ne înțelegem. Drepturile homosexualilor sunt acceptate unanim. Este absolut firesc să se bucure de dreptul la familie. Cu condiția să și-o facă singuri, nu folosind copiii români.
Sursa:
Să ne înțelegem. Drepturile homosexualilor sunt acceptate unanim. Este absolut firesc să se bucure de dreptul la familie. Cu condiția să și-o facă singuri, nu folosind copiii români.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu