Numeroși credincioși din religiile monoteiste, nu doar creștini, ci și evrei si musulmani spun ”Amin”, uneori și la începutul unei rugăciuni, de cele mai multe ori la sfârșitul ei. Unii îl rostesc mecanic, ca o parte a rugăciunii neînțelească. Cu ”Amin” se încheie rostirea crucii – ”În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, Amin”. De ce ”Amin”? Cuvântul acesta care vine din ebraica veche este spus pentru a exprima solemn o omologare sau intelegere.Este derivat din ebraicul āmēn care înseamna „adevărat”,”cu sigurantă” „fără îndoială”.
„Amin” este găsit atât in Vechiul cât si in Noul Testament.În ziua de azi crestinii,iudeii si islamii toti folosesc versiunea acestui cuvant si vor sa zică prin asta „asa este” sau „asa sa fie”. Este un angajament în fața Domnului, dar și o exprimare a convingerii că tot ce ai spus în rugăciune se va împlini.
Antonimul cuvântului „Amin”este un blestem.In mitologia egipteana Amin sau Amun,era reprezentat de Ram,zeul vietii. La noi, doar unul din 100 de creștini ortodocși știe exact ce înseamnă ”Amin” și de unde vine, rostindu-l cu evlavie, dar mecanic.
Antonimul cuvântului „Amin”este un blestem.In mitologia egipteana Amin sau Amun,era reprezentat de Ram,zeul vietii. La noi, doar unul din 100 de creștini ortodocși știe exact ce înseamnă ”Amin” și de unde vine, rostindu-l cu evlavie, dar mecanic.
Aurelia Apostol, AMPress
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu