Munca la sute de metri sub pământ. În temperaturi care la suprafaţă ne-ar face rapid să o luăm razna, de 40 de grade. Într-un praf greoi, într-un întuneric greu de străbătut cu o simplă lanternă şi unde pericolele vânează în orice clipă.
Într-un top al celor mai periculoase locuri de muncă din România sunt şi minele. Am mers şi noi să vedem viaţa acolo, printre feţele mereu atinse de cărbune. În mina Livezeni.
Pornesc spre galerii când noaptea încă acoperă oraşul. Trec pe la cantină, să-şi întremeze puterile, apoi se echipează. În hainele cenuşii, cu căştile bine aşezate pe cap, minerii o iau apoi pe drumul spre subteran. Până atunci însă, mai fac câteva opriri. Ca să nu le lipsească nimic.
Un lift îi coboară mai apoi pe ortaci jumătate de kilometru sub pământ. Până în adâncurile minei Livezeni. În galeriile tenebroase, unde temperaturile ating şi 40 de grade, cu greu poţi să-ţi tragi sufletul. Aici, nu e loc nici de prea multă vorbă. Se spune despre minele de pe Valea Jiului că sunt printre cele mai periculoase locuri de muncă.
După 20 de ani de săpat în ele, Alexandru Roşu le vede însă, ca pe a doua casă. Conduce o brigadă de 54 de oameni, pe care o coordonează atent printre stâlpi de susţinere şi utilaje. Zilnic, de 11 ani. Şase ore în şir, stă zilnic printre zidurile de cărbune.
Cu toate acestea, dincolo de banii puţini şi pericole, povestea minerului are şi partea ei de lumină. Când Alexandru Roşu a dat Clujul pe Petroşani, aici şi-a întâlnit şi soţia cu care are doi copii.
Urmăriți și video - http://observator.tv/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu