Cîte vieți distruse! Cîte depresii! Cîți ficați storși și apoi iarăși umflați! Cîte lacrimi de doamne și domnișoare distruse de rochii care le-au distrus nădejdea de a se vedea “frumoase la nuntă”!
Pastile de toate soiurile și mirosurile, cura cu varză acră, cura cu apă, cura cu aer, cura cu suc de roșii, cura cu sticlă de bec mîncată pe stomacul gol, cura cu urcatul pe cîntar cu un singur picior, cura cu operații le stomac, scoaterea de creier prin lobotomizare ca să arate întregul mai bine la cîntar, cure de la rude, cunoscuți, femei de servici, atleți, figuri de la TV, vînzători ambulanți, comercianți de vopsele …. toate acestea au distrus vieți.
Adi Hădean își mărturisește propria experiență și ne lasă cîteva adevăruri dureroase.
Acum un an mă bucuram că am scăpat de câteva kilograme dintre multele pe care le aveam în plus (da, am avut cândva 123 de kilograme, ajunsesem la limita nesimțirii, iar prin asta nu vreau să înțelegeți că gras e sinonim cu nesimțit, vreau să înțelegeți că lucrul acesta a fost valabil în cazul meu, om sănătos, înclinat spre sport și cu destul de multe cunoștințe despre mâncare încât să n-am altă scuză decât nesimțirea, care nu-i tocmai o scuză). La începutul programului “Înapoi la ’90” (urmărind postările din această secțiune veți vedea cum am evoluat în primele luni de program, cît și ce fel de sport am făcut, ce am mâncat) credeam – eram într-o fază asemănătoare cu beția – că trei luni de sport și un strop de reținere de la mâncare mă vor repune în circuit. Firește, mă înșelam. Știam că va fi nevoie să-mi schimb viața total și eram pregătit să accept și să fac asta dar nu-mi închipuiam că va fi atât de dureroasă schimbarea. Între timp am aflat că toate schimbările sunt dureroase dar am învățat și că durerea poate fi prieten sau dușman în funcție de felul în care vrei să-ți tratezi viața (poți să te smiorcăi sau poți să găsești în depășirea durerii motivația necesară progresului).Probabil (de fapt, cu siguranță, nu probabil), mulți dintre cei care au o problemă cu greutatea și conștientizează lucrul acesta, ar vrea să vadă aici o rețetă, eventual miraculoasă, de slăbit fără efort, fără dureri. Mă tem că rețeta aceasta nu există și mă tem că dacă vă spune cineva că există, vă minte pentru că vrea să vă vândă ceva, un ceva de care nu aveți nevoie sau care chiar v-ar putea face rău.
Citește mai departe AICI
Vezi și mai multe detalii despre procesul de slăbire AICI.
Dau acestă istorie și aceste link-uri pentru cei care m-au întrebat de slăbit. Vreau să precizez că toată aventura mea culinară NU ARE CA SCOP PRINCIPAL SLĂBITUL. Scopul principal este cu totul altul și nu ține de glucide, grăsimi, celulită, burți, chelie, șolduri, cum să arătăm bine în cămașa fără fald, pantaloni care nu îmi mai vin și altele ca acestea.
Scopul principal este unul care ține de grăsimea de pe suflet și de niște chestiuni de dincolo de cortina acestui spațiu.
Ah, dacă tot vreți ceva de slăbit și tot nu se poate fără sport… părerea mea, dați o geanăAICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu