Cum va spunea si Ghiocel, mai zilele trecute, duminica am decis si noi sa vedem minunatia din Pasul Valcan.
Este vorba de acel drum realizat de la telegondola din Vulcan pana la limita judetului Gorj, construit in vara de edilii vulcaneni.
Vazusem un filmulet realizat din drona care m-a capacitat. Faptul ca l-am vazut mai de mult a fost de bun augur pentru ca altfel probabil nu-l faceam cu nevasta-mea, ea avand mare frica de inaltime…
Nu o sa ma refer la istoricul drumului, la denumirile pe care le-a avut de-a lungul mileniilor, pentru ca si romanii au marsaluit pe el, pentru ca o sa gasiti toate aceste informatii, descrise cu lux de amanunte, pe blogul lui Ghiocel.
Eu o sa va povestesc cateva lucruri referitoare la drum, la accesibilitate, la frumusetea sa dar trebuie sa va spun ca este, din punctul meu de vedere, si cel mai periculos drum din Romania … O sa ma explic.
Daca portiunea intre cele doua telecabine este destul de acesibila, drumul are doua benzi, peisajul de toamna as spune este mirific , spun destul pentru ca pe alocuri sunt niste pante de 11 si 12% care pun soferul dar mai ales masina la oarece testare. Frunzele cazute din abundenta, desi minunate coloristic, sunt chiar periculoase in curbele stramte care nu sunt putine.
Vazusem un filmulet realizat din drona care m-a capacitat. Faptul ca l-am vazut mai de mult a fost de bun augur pentru ca altfel probabil nu-l faceam cu nevasta-mea, ea avand mare frica de inaltime…
Nu o sa ma refer la istoricul drumului, la denumirile pe care le-a avut de-a lungul mileniilor, pentru ca si romanii au marsaluit pe el, pentru ca o sa gasiti toate aceste informatii, descrise cu lux de amanunte, pe blogul lui Ghiocel.
Eu o sa va povestesc cateva lucruri referitoare la drum, la accesibilitate, la frumusetea sa dar trebuie sa va spun ca este, din punctul meu de vedere, si cel mai periculos drum din Romania … O sa ma explic.
Daca portiunea intre cele doua telecabine este destul de acesibila, drumul are doua benzi, peisajul de toamna as spune este mirific , spun destul pentru ca pe alocuri sunt niste pante de 11 si 12% care pun soferul dar mai ales masina la oarece testare. Frunzele cazute din abundenta, desi minunate coloristic, sunt chiar periculoase in curbele stramte care nu sunt putine.
As putea compara portiunea aceasta cu drumul din Straja doar cu precizarea ca multe curbe sunt mult mai stramte.
Ajuns la cabane, pentru prima data-n viata – cum spunea si sotia pana la asfaltarea drumului aici se putea ajunge doar cu masini adevarate 4×4 – am ramas oarecum uimit vazand un numar semnificativ de case de vacanță.
Atat de mult controversata telegondola sper, si-mi place sa cred, ca incepand de anul acesta v-a fi mult mai solicitata.
Dar sa revin la drum.
Undeva in stanga zaresc capul de intoarcere al telegondolei si drumul, de data asta pe o singura banda, incepe sa urce vertiginos. O portiune nu foarte mare drumul strabate o minunata padure de foiase ca in foarte scurt timp sa urce in golul alpin.
De aici serpuind din cand in cand, nu asa spectaculos ca Transfagarasanul sau Transalpina, dar mai periculos as spune, drumul de o banda latime (doar cu niste refugii din loc in loc) urca puternic ca ulterior sa coboare la fel, trecerea de la urcus la coboras fiind realizate prin niste curbe stramte pe alocuri in ac de par.
Ca lungime sunt doar cativa kilometri pana la limita judetului Gorj, acolo unde asfaltul se termina, in locul in care s-a ridicat un frumos grup statuar inchinat ostasilor romani care cu pretul vietii in transeele de aici (si acum vizibile), in Primul Razboi Mondial si-au dat jertfa suprema pentru Romania.
Felicitati Asociatiei Cultului Eroilor dar si primarului Vulcanului Gheorghe Ile care sub ploaia de „gloante mediatice” nu s-a lasat invins ducandu-si crezul pana la capat, creand aici la limita judetelor un „nou punct de atractie turistica” – Jos palaria!
Pentru ca, calatorului ii sade bine cu drumul, dupa cateva zeci de imagini surprinse pe aceste minunate locuri – TREBUIE neaparat sa le vedeti cu ochii vostrii – coboram …
Daca urcusul pentru Ghiocel a fost un chin – atacul de panica inca nu se instalase pentru ca pe alocuri a mers cu ochii inchisi- imi era sincer frica de ea la coborare unde pante abrupte si inguste solicitau la maxim frana de motor, care nu facea fata, dar si franele masinii care cu siguranta erau inrosite …
Ce pot si vreau sa va spun, este ca trebuie sa aveti o masina cu o stare tehnica ireprosabila, pentru a strabate aceasta zona de altfel feerica.
Spre bucuria mea, paradoxal , coborarea a fost mai usoara pentru Ghiocel ajutata de cele cateva opriri pana-n „satul de vacanta”.
Intr-o zi splendida de toamna am cunoscut frumuseti care nici nu le banuiam asa aproape de noi. Pana vremea este inca frumoasa va sugerez o plimbare in Pasul Valcanului la o altitudine de peste 1600 de metrii.
Pentru ca pozele sustin mult mai bine frumusetile descrise v-am postat mai multe .
Intr-o zi splendida de toamna am cunoscut frumuseti care nici nu le banuiam asa aproape de noi. Pana vremea este inca frumoasa va sugerez o plimbare in Pasul Valcanului la o altitudine de peste 1600 de metrii.
Pentru ca pozele sustin mult mai bine frumusetile descrise v-am postat mai multe .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu