Minerii din Valea Jiului sunt condamnați la moarte. Și sub pământ și deasupra

Acum, la nouă ani de când subteranul minei Petrila a fost zdruncinat de mai multe explozii succesive, la nouă ani de când 13 mineri au plătit aurul negru cu prețul suprem, auzim, din nou, repetându-se obsesiv, că în minele din Valea Jiului condițiile de muncă sunt improprii, iar pericolele îi pândesc pe ortaci la fiecare pas. Pe de altă parte, minerii trăiesc acum și cu teamă că minele se închid rând pe rând, iar ei vor rămâne fără locuri de muncă. Cu alte cuvinte, spun ei, tot condamnați la moarte.

Din `89 încoace, în minele din Valea Jiului nu s-a mai investit nimic, aparatele de măsurare a gazului, spun ortacii, sunt adesea acoperite cu pungi de plastic, pentru nu se înregistra valorile reale ale metanului din subteran. Acestea sunt doar câteva dintre cauzele care stau la baza tragediilor din subteran. Statisticile accidentelor de muncă din minele Văii Jiului, respectiv din Lonea, Petrila, Aninoasa, Petroșani, Lupeni, Vulcan și Uricani sunt sumbre. În ultimii 25 de ani, Valea Jiului s-a cutremurat și la propriu și la figurat, iar peste 50 de mineri au murit în măruntaiele pământului în accidente de muncă. Cele mai grave accidente au fost înregistrate în august 2001, la Mina Vulcan, soldat cu 14 morți și patru răniți, iar următorul, în noiembrie 2008,  la mina Petrila, în care 13 mineri și salvatori și-au pierdut viață și alți 17 au fost răniți.

În ianuarie 1992, la mina Lupeni, doi mineri și-au pierdut viață într-o explozie din subteran.

În anul următor, 1993, alți patru mineri au pierit în măruntaiele pământului – doi dintre ei, în ianuarie, la mina Lupeni, în urmă unei surpări, iar alți doi, la mina Petrila, asfixiați cu gaz.

În 1994, trei mineri au murit după producerea unui arc electric la mina Vulcan și alți patru au luat foc din cauza aprinderii metanului dintr-un abataj al minei Câmpu lui Neag.

În martie 1995, 13 mineri au fost răniți în urmă unei explozii declanșate la mina Paroșeni. Dacă în primăvară nu s-au înregistrat decese, în luna noiembrie a aceluiași an, în mina Paroșeni au murit trei mineri și alți doi au fost internați la spital în stare gravă din cauza asfixierii cu dioxid de carbon și gaz metan.

Patru luni mai târziu, în luna martie a anului 1996, Valea Jiului a fost din nou în doliu. De data această Mina Bărbăteni și-a cerut tributul. Doi mineri au pierit într-o alunecare de teren. În luna iulie a aceluiași an , alți trei mineri au murit la mina Petrila și, după nici două luni, aceeași mină s-a cutremurat într-o explozie precedată de o autoaprindere a prafului de cărbune. Deflagrația a surprins șase ortaci, dintre care cinci au murit pe loc.

Lanțul tragediilor nu s-a oprit aici, în luna următoare, octombrie, alți cinci mineri au murit asfixiați cu gaz metan, la mina Uricani și în decembie, doi mineri au murit și alți doi au fost grav răniți din cauza unei surpări în frontul de lucru la mina Petrila.

În anul 1997, două accidente grave au adus iar moarte în orașele dintre Jii. Primul la mina Dâlja, unde, în urmă unei aprinderi de gaz metan provocată de o scânteie de la o instalație electrică improvizată, șapte mineri și-au pierdut viața și alți 12 au fost grav răniți. Al doilea accident s-a produs la în subteranul minei Vulcan și a avut că și cauza tot o aprindere de metan, care a dus la rănirea gravă a opt persoane.

Dacă în 1998 nu s-au înregistrat accidente grave, în 1999 însă, cinci mineri, de la mina Paroșeni, au suferit arsuri în urma unei explozii produse de o scânteie de la motorul unei combine care săpa în subteran și câteva luni mai târziu, un alt miner și-a pierdut viață la mina Lupeni, în urma unei surpări de teren.

În 2000, în luna august, a venit rândul minei Lonea să își ceară tributul. Un miner a murit aici după ce în galeria în care se afla, plasa de susținere a tavanului a cedat, iar pământul s-a surpat deasupra sa, îngropându-l de viu.

În 2001, locuitorii Văii Jiului au fost cutremurați când s-a anunțat un grav accident de muncă la mina Vulcan- cel mai grav din ultimul sfert de deceniu. Atunci14 mineri au murit și alți patru au fost răniți, în urmă unei explozii produse în subteran. La baza deflagrației a a fost un scurt-circuit al cablului de împușcare produs într-un mediu cu mari acumulări de gaz metan.

În 2002, aceiași mină -Vulcan- face alte victime. În urma unei explozii, zece mineri și-au pierdut viața și alți patru au fost răniți. Victime au făcut și celelalte mine, respectiv, Lupeni, în luna februarie, când trei persoane au fost rănite, în luna iulie, la mina Petrila, un miner a murit și alți cinci au fost răniți într-o explozie din subteran, iar în luna august a aceluiași an, un alt miner și-a pierdut viață, la mina Livezeni, după ce un sistem mecanic de susținere a unei combine a cedat.

În 2003, cinci mineri de la Lupeni și trei salvatori mineri de la Lonea au suferit grave accidente de muncă, unul dintre ei rămânând fără o mână.

În 2004, moartea iar a venit între ortaci. Așa se face că, în luna mai, o mișcare tectonică a stat la baza unui accident din mina Uricani. Atunci, doi mineri au murit și alți doi au fost răniți.

În luna iulie a aceluiași an, un miner a murit electrocutat la mina Dâlja, în noiembrie un altul a pierit strivit de o rocă, la mina Lonea și în luna decembrie, la mina Lupeni, o femeie a rămas fără mâna stânga, după ce salopetă pe care o purta a fost prinsă în angrenajul ciurului la care lucra.

În anul 2005 au fost înregistrate 7 accidente mortale de muncă. Două au avut loc la mina Vulcan, două la mina Petrila, și câte unul la minele Lonea, Livezeni și Lupeni.

În 8 mai 2006 – opt mineri, care lucrau în subteran, au fost surprinși de o viitură puternică la mina Lupeni. Trei au reușit să se salveze înainte să fie luați de șuvoiul de apa, ceilalți cinci fiind luați de torent și au pierit înecați. Tot la mina Lupeni, dar în luna august, alți trei mineri au fost răniți după ce au fost intoxicați cu monoxid de carbon.

Un accident mortal s-a înregistrat și în 2007, la mina  Petrila.

Tot mina Petrila a adus doliul în Valea Jiului, în 2008, în 15 noiembrie. Atunci un lanț de explozii în subteran au lăsat părinții fără copii, soții fără soți și prunci orfani. 13 mineri și salvatori nu s-au mai întors niciodată acasă și alți 14 au fost grav răniți.

Tot în anul 2008 și-au pierdut viață doi mineri în exploatările Vulcan și Paroseni.

În anul 2009, doi mineri au murit în subteranul minei Paroșeni, în timp ce în 2010 nu a fost înregistrat niciun deces în subteran.

În 2011, o nouă explozie, izbucnită de această data în mina Uricani, a curmat viață a cinci ortaci.

În 2012 a fost înregistrat un accident mortal la mina Petrila.

În anii 2013 și 2014 și 2015 nu au fost înregistrate accidente mortale, doar câțiva ortaci au ajuns la spital după ce s-au accidentat în subteran.

În 2016, un miner a fost lovit la cap și transportat la spital și un altul a făcut infarct la locul de muncă.

Acum, când lacătele au fost puse pe majoritatea minelor din Valea Jiului iar altele sunt pregătite pentru majoritatea exploatărilor miniere rămase active, ortăcii rămăși se gândesc cu teamă la zilele care vor urmă. Văzând situația nu tocmai roz a celor care au părăsit sistemul încăpând cu primul lanț de disponibilizări din 1997, a celor care s-au pensionat și nu-și mai permit (de cele mai multe ori) nici medicamentele necesare pentru bolile profesionale, în mintea lor s-a născut o altă întrebare: Oare cum este mai bine, să îți riști viața în fundul pământului sau să trăiești cu zeci de lipsuri la suprafață? Asta însă, rămâne de văzut. Promisiuni sunt destule, faptele lipsesc…

 Rodica MUNTOI

Sursa: http://voceastrazii.com/minerii-din-valea-jiului-sunt-condamnati-la-moarte-si-sub-pamant-si-deasupra/