Cu mult înainte de apariţia creştinismului, plantele şi copacii care rămâneau verzi pe timpul iernii aveau o semnificaţie deosebită pentru oameni.
Aşa cum astăzi ne decorăm casele cu brazi împodobiţi şi cu cetini de brad, pentru a simţi spiritul Crăciunului, în Antichitate oamenii atârnau crengi veşnic verzi deasupra uşilor sau ferestrelor pentru a se proteja de vrăjitoare, fantome sau boli. În jurul datei de 21-22 de decembrie, în emisfera nordică are loc solstiţiul de iarnă. După trecerea celei mai lungi nopţi (şi celei mai scurte zi) din an, oamenii din Antichitate sărbătoreau.
Ei credeau că iarna vine în fiecare an pentru că zeul Soarelui se îmbolnăveşte, iar solstiţiul înseamnă că zeul începe să se însănătoşească. Ramurile verzi de brad le reaminteau de toate plantele verzi care aveau să crească din nou şi de faptul că zeul Soarelui îşi va recăpăta puterile şi va aduce din nou vara, relatează history.com. Romanii marcau solstiţiul de iarnă printr-o sărbătoare numită Saturnalia, în onoarea zeului Saturn, al agriculturii, şi îşi decorau casele şi templele cu crengi veşnic verzi.
Decoruri similare foloseau şi druizii, preoţii celţi din nordul Europei, însă pentru ei plantele verzi simbolizau viaţa veşnică. Bazele tradiţiei bradului de Crăciun, aşa cum o ştim astăzi, au fost puse în Germania, în secolul al 16-lea, când creştinii devotaţi au adus brazi împodobiţi în propriile case.
Dacă brazii erau puţini, unii creştini construiau piramide din lemne de foc şi le decorau cu plante veşnic verzi şi lumânari. Mulţi consideră că Martin Luther, primul reformator protestant, a fost prima persoană care a pus lumânări aprinse în bradul de Crăciun, pentru a aduce în casă strălucirea stelelor.
Coloniştii germani au dus bradul, ca tradiţie de Crăciun, şi în America, pe la 1747, însă în jurul anilor 1840, el ajunsese să fie considerat un simbol păgân, neacceptat de majoritatea americanilor. În 1864, regina Victoria a Marii Britanii şi prinţul Albert (de origine germană) au apărut într-o schiţă din Illustrated London News stând alături de copiii lor lângă un brad de Crăciun.
Regina era foarte populară, iar bradul a devenit de atunci o modă nu doar în Marea Britanie, ci şi în America. În secolul al XIX-lea deja se observau diferenţe între brazii europeni şi cei americani. Aceştia din urmă erau mai înalţi, iar americanii îi decorau cu ornamente special confecţionate acasă.
http://ro.stiri.yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu