E un blog anonim, ca al meu.
E aici: http://livetunderbarnevernetshelvette.blogg.no/ traduceți cu Google Translate
E un blog al unei mame, o mamă a două fetițe, o mamă care a rămas fără ele după răpirea lor de către statul norvegian.
Tot prin 2015.
Poveste tipică: Barnevernet lucrează pe bani, banii provin dintr-un fond de investiții, fondul are un plan, planul se realizează prin punctaje, punctajele se fac dacă sunt ”cazuri”, (citește răpiri de copii).
Tot prin 2015.
Poveste tipică: Barnevernet lucrează pe bani, banii provin dintr-un fond de investiții, fondul are un plan, planul se realizează prin punctaje, punctajele se fac dacă sunt ”cazuri”, (citește răpiri de copii).
După ce se termină copiii din familii cu părinți drogați, nebuni, alcoolici și violenți, planul tot nu e indeplinit (crește an după an ca la comuniști, proporțional cu foamea de bani a bancherilor) și atunci Barnevernet răpește copii din familii normale, producând traume pe care încearcă să le mascheze cu ”Norvegia a ajuns foarte departe” în domeniul protecției copiilor, pe cele mai înalte culmi, culmi pe care noi aborigenii din națiunile inferioare nu le putem înțelege, că n-avem destui bani pentru aceasta probabil. Sunt îngâmfați și încrezuți ca Hitler și Stalin înainte de căderea lor.
Citate: ”Din străinătate se văd mult mai multe din ororile la care guvernul nostru nu s-a deranjat să se uite.” sursa: ”Mă simt rușinată!”
”Adesea am auzit că ar trebui să fim mândri de țara noastră, săarătăm mândrie când vedem steagul care ne reprezintă. Dar când mă uit la un film cu demonstrația din întreaga lume din 16 aprilie, eu nu pot spune că mă simt mândră văzând steagul nostru flendurit în jurul afișelor. Simt dezgust, dezgust și rușine că una din cele mai bune țări este văzută cu acești ochi. Și am o înțelegere teribilă de ce. Mulțumită Barnevernet sunt rușinată să văd steagul norvegian purtat pe străzi în mai multe țări.
”Adesea am auzit că ar trebui să fim mândri de țara noastră, săarătăm mândrie când vedem steagul care ne reprezintă. Dar când mă uit la un film cu demonstrația din întreaga lume din 16 aprilie, eu nu pot spune că mă simt mândră văzând steagul nostru flendurit în jurul afișelor. Simt dezgust, dezgust și rușine că una din cele mai bune țări este văzută cu acești ochi. Și am o înțelegere teribilă de ce. Mulțumită Barnevernet sunt rușinată să văd steagul norvegian purtat pe străzi în mai multe țări.
Este rușinos că Norvegia poate lăsa lucrurile să meargă atât de departe. ……Noi ca indivizi trebuie să ne ridicăm să salvăm pe cei mai apropiați ai noștri de Barnevrenet, pe copiii noștri. Mândria pe care am simțit-o cândva este destul de departe acum.
Guvernul Norvegiei trebuie să se rușineze deasemenea. Pur și simplu a fost atât de jenant.”
O mamă care nu-și dă numele de frică, cele două fetițe (nici pozele nu le-a dat) i-au fost luate de Barnevernet.
Când scrii din iad ești anonim, oricum puțini te cred.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu