Barnevernet, eliberează copiii…!

Notorietatea scriitorului George Alexander este impresionantă grație militantismului împotriva BARNEVERNET, autoritatea pentru protecția copiilor din Norvegia. Este românul care a sensibilizat și mobilizat opinia publică din țară și din întreaga lume prin sacrificiul personal de a fi pierdut funcția dublă de manager la două instituții preșcolare din Oslo și de a fi devenit indezirabil în acea țara nordică certată cu Dumnezeu și cu morala educațională, țară în care confratele nostru a viețuit 20 de ani. A fost obligat să plece din acea funcție și din acea țară fiindcă a luat atitudine vehementă în cazul smulgerii abuzive a copiilor din sânul familiilor NAN și BODNARIU, abuzuri care au declanșat ample și răsunătoare manifestări internaționale de protest.
În volumul „Copiii noștri în închisorile lor!”, George Alexander face dezvăluiri incendiare despre mașinăria de distrugere a copiilor și familiilor după voia maladivă a unei instituții care abia acum este demascată. Așa cum însuși scriitorul afirmă, „Adevărurile, oricât de deranjante ar fi, trebuie spuse așa cum sunt”, iar acestea nu pot spuse mai coerent și mai eficient decât într-o carte-manifest.
Calitatea de prozator, alături de cea de jurnalist și de gânditor cu o moralitate de excepție, a furnizat energia necesară scrierii în timp record, în plină desfășurare a evenimentelor, a unei cărți mult prea necesară și documentată în care, pas cu pas, din poziția de martor și victimă, scriitorul prezintă scenariul real al absurdului legat de sistemul pervers de pseudo-protecție a celor mici, de anihilare a componentei afective și morale educaționale, de înghețare dirijată a simțămintelor umane dintre părinții vânați și copiii vizați, între care, era inevitabil, să fie nu fie abuzate și familii de români.
Este impresionantă mobilizarea unui imens număr de români, și nu numai, la cele mai de amploare proteste din țară și din lume pentru copiii familiei Bodnariu, pentru familie în general, pentru siguranța și viitorul copiilor și împotriva sistemului instituțional de tip Barnevernet care dezumanizează, abrutizează și mutilează moral și psihic copiii instituționalizați abuziv.
În numeroase țări și orașe au avut loc manifestații istorice de puternică solidaritate, prin care societatea civilă a lumii se opune politicii de destrămare a familiilor, de lipsire de afecțiune părintească și frățească a minorilor, de înstrăinare, lipsire de morala creștină și de educația sănătoasă, parentală.
Mai mult decât oriunde, autoritățile și dulăii autorităților și serviciilor din România s-au temut de extinderea și transformarea acestor manifestații pro-Bodnariu în proteste anti-sistem, anti-regim, anti-guvernanți. Și chiar ar fi trebuit să se întâmple întocmai, fiind momentul în care, după tragedia din „Colectiv”, soldat cu numeroase victime tinere arse de vii, ar fi trebuit să erupă vulcanul unor ample mișcări de stradă, având ca miză viitorul copiilor noștri și, implicit, viitorul României din ce în ce mai fără viitor.
Autorul cărții, solidar familiei Bodnariu și tuturor familiilor din Norvegia, din țară și din lume, nu putea să lipsească de la manifestațiile de la Bruxelles, unde, alături de alte persoane și personalități, a reprezentat societatea civică românească în fața autorităților europene decidente care trebuie să îndrepte grabnic lucrurile, dacă nu e prea târziu deja, însăși Uniunea Europeană devenind din ce în ce mai incertă, mai vulnerabilă, o autoritate fără autoritate și credibilitate…
Cartea lui George Alexander este, în fapt, o amplă și dinamică prezentare de caz, un fel de proces public, o reflectare obiectivă în presa internă și internațională a faptelor care au condus la „arestarea” copiilor soților Bodnariu de către Barnevernet, dar și ai altor familii, un adevărat manifest pentru salvarea copiilor români și a tuturor copiilor din lume pe care, instituții monstruoase, lipsite de Dumnezeu și omenie, îi condamnă la suferință, la maladii psihice, la dezumanizare, la depersonalizare, la robotizare și chiar la suicid. Dar și un emoționant îndemn de a nu mai permite abuzurile și instrumentarea de neacceptat, inumană, a copiilor, de a ne uni glasurile tot mai mulți români și ne-români pentru apărarea cu demnitate a drepturilor copiilor la afecțiune în propriile familii și de a ne apăra și pe noi înșine, maturii responsabili dar vulnerabili, de tot mai multele abuzuri și atacuri în profunzimea moralității noastre ancestrale: familia!
George Alexander este modelul de român pe care ar trebui să îl aducem în fruntea noastră, a celor maturi și rătăciți, dar mai ales a generațiilor de copii și de tineri în care trebuie să credem așa cum trebuie să credem în Țară și în Dumnezeu. Dacă ni-l vom apropia și îl vom susține, George Alexander poate deveni omul providențial al României Mari și Fericite. Este ceea ce însumi am afirmat public după prima victorie remarcabilă de la începutul lui Aprilie când, micuțul Ezekiel s-a întors acasă la părinți prin Hotărârea Instanței norvegiene care, a acceptat astfel, că măsurile Barnevernet sunt abuzive, formale, forțate și că sistemul este putred, viciat, inuman, dovadă stând chiar statisticile guvernamentale scoase la lumină, prin care se trage un zguduitor semnal de alarmă privind afecțiunile psihice și nu numai ale copiilor instituționalizați.
După această primă victorie împotriva sistemului, George Alexander este perceput drept românul care, după două decenii de împatriere și activitate în Norvegia, și-a sacrificat cariera și a fost îndepărtat din sistemul managerial educațional și din acea țară nordică de către autorități, din cauza faptului că a îndrăznit să protesteze și să tragă de mânecă Barnevernet-ul pentru abuzul de a smulge copilașii din sânul familiilor Nan și Bodnariu.
Lui George Alexander îi revine un merit important pentru acest prim succes în fața justiției norvegiene, iar în volumul de față, scriitorul ne convinge de decizia de a rămâne cu familia în România, țară care, cu tot stigmatul de paria aplicat pe imaginea în lume de către oameni ostili din țară și din lume, este mult mai sănătoasă moralmente și mai umană decât multe țări „evoluate”, distanțate de religii, care ne blamează, ne mânjesc obrazul de cel mai vechi neam creștin încă dinainte de creștinare, de furnizor de limbi europene și nu numai.
Scriitorul își declamă hotărârea de a duce mai departe, de aici, de acasă, lupta pentru valorile morale românești: unitatea de familie și unitatea de neam creștin ortodox.
Îi urez succes alături de marea familie a românilor din țară și de pretutindeni, dar și alături de marea familie a străinilor care, în deplină solidaritate, încearcă să schimbe lumea celor mici și a celor mari într-un rai al familiei. Adresez, la rândul meu, următoarea somație publică:Barnevernet, eliberează necondiționat copiii familiei Bodnariu și toți copiii pe care îi supui inchiziției instituționale aberante, diabolice!
http://www.ziarulnatiunea.ro/2016/05/16/barnevernet-elibereaza-copiii/

Comentarii