Radio Bunelu

CU SAU FĂRĂ BATIC SAU FUSTĂ?

Mai nou, frații și surorile noastre, precum și unele biserici, sunt, într-o mai mică sau mai mare măsură, preocupați de un subiect cât se poate de ciudat, din punctul meu de vedere: purtarea sau nu a baticului și a fustei. Că, pasămite, nu au altceva mai bun de făcut… Încă de la început fac precizarea că prezentul articol nu este decât o părere pur personală, fără să aibă ceva de-a face cu dogmele bisericești, și trebuie tratat ca atare.
Problema noastră este, așa cum spunea un frate într-o predică, faptul că de multe ori în biserici nu este predicat Hristos pentru că frații au grijă să predice cu atâta emfază despre batic și fustă, orientându-se după versete luate în principal din 1 Corinteni cap. 11, pe care, însă, le socotesc separat față de context. Numai că aici Apostolul Pavel afirmă cât se poate de clar: „Totuşi, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. Căci, dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sunt de la Dumnezeu.  Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită? Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului. Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici bisericile lui Dumnezeu.” Așadar, să le luăm pe rând! Trebuie pornit de la premisa că personal sunt pentru purtarea baticului și a fustei, dar împotriva obligativității acestora, din motive pe care le voi reda puțin mai jos. Deci, în versetul 11 spune clar că femeia nu este fără bărbat. De ce? Pentru simplul motiv că bărbatul este capul femeii. Așadar, din acest punct de vedere, femeia are capul acoperit. Dacă femeia este vinovată pentru nepurtarea baticului, atunci și bărbatul este la fel de vinovat pentru că el este capul femeii și că, din momentul unirii lor în fața lui Dumnezeu, ei nu mai sunt două „entități” separate ci, așa cum spune Biblia, un singur trup (Genesa 2: 24). Poate că acest lucru vi se pare forțat. Ok! De acord! Să mergem mai departe! În versetul 15 spune că pentru femeie este o podoabă să poarte părul lung. Așadar, așa cum foarte frumos continuă versetul, femeii i s-a dat părul ca învelitoare a capului. Iată, deci, cum femeia este – repet, din punctul meu de vedere! – de două ori acoperită! Pe urmă, ultimul verset din textul citat de mine ne învață că noi „nu avem un astfel de obicei (adică cearta de vorbe) și nici Bisericile lui Dumnezeu.” Așadar, dacă Cuvântul Domnului descoperit prin Apostolul Pavel mă învață să nu am ceartă de vorbe pe această temă, nu văd rostul unor astfel de discuții în contradictoriu! Cine sunt eu să judec pe alții în privința vestimentației din biserică sau din afara ei?
Acum revin cu clarificările despre care am vorbit puțin mai sus, și anume de ce sunt pentru purtarea baticului și a fustei, dar împotriva obligativității acestora.
A) Motivele pentru care sunt pentru purtarea baticului și a fustei nu sunt nicidecum de natură biblică, ci mai degrabă morală.
  1. Purtarea baticului și a fustei arată, într-o oarecare măsură, decența persoanei care le poartă. De regulă, aceste persoane sunt decente și serioase, nefiind, însă, o regulă universal valabilă în acest sens.
  2. Baticul și fusta scoate, într-o oarecare măsură, în evidență eleganța femeii. De regulă, astfel de persoane se îngrijesc de aspectul lor exterior și au o prestanță ieșită în evidență. Desigur, nici aceasta nu este o regulă!
  3. Baticul și fusta ar putea fi un semn după care am putea recunoaște femeile credincioase dacă baticul nu ar fi purtat și de femeile necredincioase. De multe ori am întâlnit femei care purtau baticuri foarte frumoase, dar care nu aveau nici în clin, nici în mânecă cu credința, deci nici acesta nu este un criteriu universal valabil.
  4. Nu mi se pare corect nici din punct de vedere biblic, nici din punct de vedere moral ca femeile să poarte îmbrăcăminte strânsă, mulată pe corp, menită să atragă privirile pofticioase ale bărbaților și să stârnească, în acest fel, pofte neîngăduite de Dumnezeu.
B) Motivele pentru care sunt împotriva obligativității baticului și a fustei sunt, de asemenea, mai ales de natură morală.
  1. Credința se află în inima omului. Ea nu stă nici în batic și nici în fustă. Așa cum spuneam și mai sus, sunt multe femei care poartă baticul doar pentru a se apăra de soare. Nimic mai mult!
  2. Am văzut femei creștine care aveau baticul pe cap în biserică pentru a nu fi o pricină de poticnire, dar când au ieșit din biserică și l-au dat jos. Se poate spune despre ele că nu sunt credincioase/pocăite numai pe criteriul baticului? Nu cred!
  3. Cuvântul lui Dumnezeu nu ne învață că rugăciunea unei femei fără batic nu ajunge la Dumnezeu. Dimpotrivă, Biblia ne spune că Dumnezeu ascultă pe oricine se roagă cu o inimă deschisă, credincioasă.
  4. Să presupunem că Biblia ar vorbi, totuși, în acest text, despre batic. Totuși, despre fustă nu scrie nicăieri, așadar nu există nicio legătură între cele două obiecte vestimentare.
  5. În vechime, bărbații purtau un fel de robe asemănătoare cu rochiile femeilor. Însuși despre Domnul Isus spune Biblia că purta o cămașă făcută dintr-o singură bucată. De ce, dar, nu ar exista o astfel de regulă și pentru bărbați?
Și lista motivelor „pro” și „contra” rămâne deschisă…
https://pucheadorel.wordpress.com

4 comentarii:

borsemanoilviorel spunea...

Da ce este în inima reflecta în afara deci mai studiați scriptura prin post și rugăciune

borsemanoilviorel spunea...

Da ce este în inima reflecta în afara deci mai studiați scriptura prin post și rugăciune

Anonim spunea...

Versetul 6 din capitol explica cum este cu invelitoarea. Iar din Fapte 21:9 rezulta ca si fecioarele proroceau, deci aveau capul acoperit cu ceva, ce nu era nici barbat si nici par, cf v. 6. Apoi este 1 Cor. 14:37. Acum, pt mine cel putin, Pavel se cam incurca in explicatii, insa doar in privinta casatoriei spune ca nu are o porunca de la Dumnezeu pt fecioare. In rest ar cam fi porunca. Asa deduc din ce este scris. Dar citind epistolele lui Pavel, inteleg mai bine de ce Petru spune ca sunt greu de inteles anumite lucruri.

Anonim spunea...

SOSTEN
ÎN TOT VECHIUL TESTAMENT (spre deosebire de barbat), - NU EXISTA PORUNCA DE LA DUMNEZEU PRIVITOARE LA TINUTA VESTIMENTARA SAU A CAPULUI FEMEIII !
Dimpotriva, studiind Vechiul Testament cu atentie, observam o atitudine de împotrivire a lui Dumnezeu la acoperirea femeii cu mahrama si podoabe! Ezechiel Cap.13. Vers.20-21;
Chiar si în alte texte din ‘Vechiul Testament’, Dumnezeu manifesta o atitudine constanta de dispret fata de mahrame, turbane si alte obiecte de valoare purtate de femeile bogate! Isaia -Cap.3.Vers. 14 - 24; Isaia -Cap.47. Vers.2; 5;7; etc.

Cuvântul lui Dumnezeu în Vechiul Testament, ne descrie patru tipuri de femei care purtau mahrame, haine scumpe si scule de aur (bijuterii)!
Acestea erau: - prorocitele mincinoase, femeile stricate, miresele, femeile bogate si împaratesele!
1.’Prorocitele’: confectionau chiar ele pernutele pentru subtiori si mahramele pe care le vindeau apoi altor femei, împreuna cu prorociile lor! -Ezechiel -Cap.13 Vers.19;
Purtarea pernutelor si-a mahramelor au avut probabil rol semnificativ în prorociile lor, ajungând chiar idoli pentru cele care le purtau! Asta l-a suparat mult pe Dumnezeu! Ezechiel - Cap.13 Vers. 21;
2. ‘Femeile stricate’ purtau bijuterii, haine scumpe si marame. Mahramele le ascundeau fetele fiind în acest mod mai greu de identificat! –Genesa- Cap.38. Vers.14; 15; 19; -Ezechiel -Cap.16 -Vers.10-18; 32; 39; 41; -Ieremia- Cap 4.Vers.30; Ezechiel Cap.23 Vers.26;29;40;

3.Miresele împodobite: Cântarea Cântarilor - Cap.4 Vers.1;3;8;9;10;12; Cap.6 Vers.7; Cap.7 Vers.1; Genesa: Cap24 vers.53; 65; Ieremia: Cap.2 Vers.32;

4.’Femeile bogate’, dar mai ales ‘împaratesele’ purtau podoabe si haine scumpe tot timpul!
Prin aceste lucruri (pe lânga pozitie), se etalau si distingeau ele fata de oamenii de rand si saraci! Podoabele si hainele scumpe/luxoase, le dadeau sentimentul de comfort si superioritate fata de ceilalti oameni! – Isaia: Cap 47 Vers.2; 5; - Isaia: Cap.3 Vers.16-24; -Ezechiel Cap.16 Vers.10-13; Psalmul: 45 Vers.9; 13-14;
În biserica primara a lui Pavel si Petru, s-a repetat aceiasi situatie!
Unele femei bogate, veneau împodobite cu bijuterii, cu împletituri de par si cu mahrame, haine si încaltaminte luxoase!
Apostolul Pavel cunostea foarte bine Vechiul Testament, el însusi fiind evreu!
Era aproape imposibil sa nu remarce aceste lucruri în cuvântul lui Dumnezeu în Vechiul Testament, si sa ceara mai apoi în Noul Testament, sa facem ceva potrivnic Lui, contrazicandu-l!
Atunci sa nu mai vorbim nici de faptul ca aceasta învatatura de la 1Corinteni 11 este unica, si nu se mai repeta nicaieri, neavând nici-un corespondent cu alte texte din Biblie!

Singura explicatie pentru enigmaticul 1Corinteni 11, este scribul lui Pavel pe nume Sosten, care este prezentat de Pavel chiar la începutul Epistolei catre Corinteni: 1Corinteni Vers.1;
si “Faptele Apostolilor” Cap.18 Vers.17;
El ar fi poate singurul în masura sa ne explice care a fost cu adevarat mesajul real al lui Pavel catre Corinteni si noi toti ceilalti!
Ceea ce se observa din cuvintele lui Pavel prin Timotei: -1Timotei Cap.2 vers.9;
si la Petru: - 1Petru Cap.3 Vers.3; si-apoi - 1Corinteni 11 Vers.15;), este ca el era peocupat îndeosebi de parul de pe capul femeii si de podoabe care cuprind si mahrama, si pe care le detesta!
Printre podoabele timpului, era si mahrama (voalul-valul) si care împreuna cu celelalte podoabe erau respinse de Pavel lucru care este în deplina concordanta cu cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul Testament!

În timpul vietii sale Pavel a suferit mult, având probleme mari de sanatate datorita vietii lui grele si-a persecutiilor! Printre multe altele, a avut probleme si cu vederea!
De obicei el scrie cu mana sa doar salutarile care sunt adresate la încheierea epistolelor sale.
Sunt convinsa ca-avut o enorma încerdere în Sosten scribul lui!
Lasându-i pe mâna totul chiar si în situatiile în care nu mai avea posibilitatea de-a verifica cele scrise de el, Pavel fiind mereu plecat si persecutat.

Sã fi fost oare Sosten de alta parere?