Când te bați cu dracii pe degeaba

La modul cel mai sincer, cred că a scoate draci, e o treabă extrem de grea și nu poate fi făcută de oricine. Necesită o putere care vine din Dumnezeu, pentru că o împărăție nu poate fi dezbinată împotriva ei. Puțini oameni cunosc dispuși și în stare să ajute semenii în viața cărora sunt prezente duhuri necurate. Există însă și mulți oameni care pretind a avea aceste abilități, dar nu acționează în nici un fel.

Una din „piesele de rezistență” ale unor evanghelizări moderne, este tocmai manifestarea de putere spirituală, prin efectuarea sau mărturisirea de vindecări, eliberări și proorocii. Evanghelizările devin un fel de concurs de arătat mușchii spirituali, pentru a momi pe oamenii slabi la a fi puternici. Când vorbim de „skandembergul” dintre neoprotestanți, iar vom vedea strălucind aceste manifestări de putere, prin exemple sau mărturii. Sunt oameni în stare să facă astfel de lucrări mari. Sunt oameni care pot alunga demoni, sunt oameni care pot face minuni și care proorocesc adevărul și totuși este posibil ca aceste „lucrări” să fie zadarnice.

Scriu aceste rânduri pentru că sunt întrebat adesea ce cred despre anumiți predicatori care fac mega-vindecări, care joacă ping pong cu dracii și care predică extraordinar de eficient și convingător. Tot mai mulți oameni sunt ispitiți de „luciul mușchilor spirituali” ai acestor personaje și cum noi oamenii credem mai cu seamă ce vedem, dovezile lor ni se par irezistibile. Nu mai avem puterea și mecanismele să îi contrazicem, când afirmă că sunt oamenii lui Dumnezeu. Totuși, nu toți cei ce fac minuni sunt ai Domnului, nu toți cei ce scot draci sunt ai Lui și nici toți care proorocesc nu vor fi acceptați în veșnicie.

Chiar Domnul Isus spune  asta și e surprinsă bine de Matei vorbirea Sa: Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” Acest text îmi arată, că există și oameni care lucrează cu puterea lui Dumnezeu și în Numele Lui și care totuși nu sunt ai Lui. Dacă greșesc vă aștept comentariile la finalul scrierii.

De multe ori privirea le este „luată” de puterile evidente ale oamenilor. De exemplu, există un om în România, care a fost acuzat în repetate rânduri și a făcut și închisoare, dar are multe fapte „bune”, a ajutat pe mulți, a construit case și a dat „în Numele Domnului” altora. Pentru că are aceste fapte, cei mai mulți oameni vor închide ochii la nelegiuirile sale, vor trece cu vederea că acei bani oferiți altora sunt din buzunarul lor. Luciul faptelor bune e orbitor și noi oamenii nu mai vrem să vedem după el. Totuși, Dumnezeu nu este om și afirmă în Scriptură asta. El vede orice cotlon al ființei noastre. Pe oameni îi putem duce, pe Dumnezeu nu.

Unii oameni se amăgesc că, dacă fac lucrări mărețe cu puterea lui Dumnezeu, acesta nu va avea în vedere alte chestii neconvenabile din viața lor, că doar sunt mai mult buni decât răi nu? Credem greșit că, Dumnezeu se va uita la faptele noastre, la împlinirea legii și va spune: „Bine, ai trecut de 50% bun, intră deci!” Credem că faptele sunt pașaportul nostru de acces în veșnicie alături de Dumnezeu dar Scriptura ne spune că nu e așa.

Mai este o categorie de oameni care se confruntă cu faptele lor înaintea lui Dumnezeu la evaluare. Spune Scriptura că, sunt unii oameni, care nici nu au știut că au fapte bune. Unii vor spune: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?”

Totuși, de ce la unii faptele contează și la ceilalți faptele nu contează? De ce unora faptele le sunt recunoscute și luate în considerare și altora nu?

Despre Avraam scrie Pavel celor din Roma: „Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.” Dacă mergem pe logica asta, înaintea lui Dumnezeu, nu putem să venim cu vrednicia noastră să pretindem ceva. Cine se va prezenta la evaluare cu „Doamne, noi” va fi descalificat, nu va putea intra. De ce? Pentru că faptele noastre bune pot fi doar o haină mânjită. Intrarea noastră în veșnicie e strict prin Isus Hristos, prin sângele Său. Oricine va veni pe baza faptelor sale va fi descalificat indiferent de cât de mari sunt.

Mai mult, concluzionez acum că, faptele mici, nevizibile, nestrălucitoare, devin imens mai importante în evaluarea finală. Acele fapte de care nici nu îți mai amintești și pe care nu le-ai considerat fapte, ci mod de viață. Să ajungi să te întrebi „Când Doamne? Când am făcut eu asta?” Și să nu fie o falsă modestie, ci chiar să nu îți amintești. Dacă faptele bune deja sunt pregătite să umblăm în ele, ce vrednicie mai putem avea? Ne mai putem lăuda cu ele? Nu.

Dragii mei, nu vă lăsați orbiți de ce se vede. Noi nu trăim prin vedere ci prin credință. Nu vă lăsați surprinşi de minuni ca să închideţi ochii la nedreptate, ilegalitate, imoralitate și slăbiciune mascată. Nu râvniți după mega-puteri. Avem deja puterile necesare de a umbla în fapte bune. Le avem pregătite pe traseu. Nu vă uitați la ce izbește ochiul ci la lucrurile nădăjduite la cele ce nu se văd dar ne sunt promise. Doamne ajută-ne!

… hmmm oare ce se va întâmpla cu cei care au scos draci și vor avea parte de compania lor? Mă cutremur, sincer!

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/