Leuşteanul este o plantă aromatică de origine mediteraneană, cunoscută şi apreciată din antichitate, atât în scop culinar cât şi medicinal. În bucătăria tradiţională românească, leuşteanul este folosit la murături, ciorbe (miel, fasole, varză), sosuri şi aproape nu există gospodărie în mediul rural unde să nu fie cultivat în grădină pentru calităţile sale culinare dar şi digestive. Părţile folosite sunt planta întreagă, rădăcina, ramurile înflorite şi semintele.
Compoziţie
Rădăcina de leuştean conţine amidon, zahăr, zaharoză, apă, răşină, acid de angelică. Rădăcina proaspată conţine 0.3-0.5% ulei, iar cea uscată 0.6-1%. Toate părţile plantei conţin ulei volatil, taninuri, grăsimi şi săruri minerale.
Acţiune
Leuşteanul are acţiune antiinflamatorie, antibacteriană, antiparazitară, antivirală, antifungică, stimulează funcţia hepato-biliară, acţiune tonic-aperitivă, creşte pofta de mâncare, diuretică, combate steatoza ficatului, reglează ciclul menstrual şi ameliorează dismenoreea, neurotonic, uşor anticoagulant, sedativ, hipotensiv, efect expectorant în afecţiuni respiratorii, antiinflamator, emolient şi cicatrizant la nivelul pielii în afecţiuni cutanate.
Indicaţii terapeutice
Este indicat în bronşite acute şi cronice, dischinezii biliare, dispepsii digestive, anorexie, constipaţie, intoxicaţii alimentare, enterocolite, colopatii spastice, colite fermentative, parazitoze intestinale, boli hepato-biliare, infecţii urinare, litiază renală, hipertensiune arterială, tulburări menstruale. Pentru uz extern, leuşteanul este folosit în afectiuni dermice (psoriazis) şi dureri reumatice (artrite, artroze).
Modul de utilizare
Frunzele proaspete se folosesc în bucătăria tradiţională românească în scop aromatic la diverse preparate: ciorbe, sosuri, salate, mâncăruri. Cataplasme cu frunze proaspete zdrobite sunt indicate fie aplicate pe piele în caz de psoriazis, ulceraţii ale pielii. Sucul din frunze proaspete se obţine prin mixarea acestora şi este indicat să se consume 100-200 ml de suc natural pe zi în curele de detoxifiere şi purificare a sângelui.
Pulberea din frunze uscate poate fi folosită atât la preparate culinare pentru aromatizare cât şi pentru infuzie în scop terapeutic. Pulberea poate fi folosită ca atare, ½ linguriţă pe zi, ţinută 10 minute sub limbă, apoi înghiţită cu multă apă pentru reglarea digestiei, combaterea bolilor digestive, stimularea apetitului. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă cu vârf de pulbere la o cană de apă clocotită care se lasă la infuzat 10-15 minute, apoi se strecoară, se beau 2-3 căni pe zi.
http://cluj-actual.tumblr.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu