Rușine și teamă să fii creștin în Europa?

Biografiile martirilor sunt provocatoare fiindcă ne pun în situația de a ne întreba dacă am putea fi capabili de un sacrificiu similar. Teama sau convingerile superficiale ne determină să stăm departe de astfel de întrebări, ba chiar, mai mult, să ne ascundem religia față de cei din jur.

Creștinilor le este teamă să-și dezvăluie apartenența religioasă. Situația nu se petrece într-o țară aflată sub control islamic, ci chiar în inima Europei. Creștinii sunt expuși ridiculizării de către colegi, potrivit unui studiu realizat la nivel național de către Comisia pentru Drepturile Omului și Egalitate din Marea Britanie.

Cei mai mulți dintre angajați au reclamat presiunea pe care o resimt la locul de muncă și teama că ar putea fi discriminați dacă poartă simboluri religioase la vedere. Aceste lucruri au fost reclamate în special de către creștini, dar le-au menționat și cei care nu au o apartenență religioasă. Creștinii, în special, au deplâns atitudinea batjocoritoare a colegilor care îi etichetează drept bisericoși, scrie în raportul comisiei.

Această atitudine discriminatorie nu este manifestată doar față de adulți. Copiii, la rândul lor, se plâng că sunt etichetați drept habotnici de către colegi dacă se declară creștini și susțin, de exemplu, faptul că Dumnezeu a creat lumea.

Corectitudine politică și persecuție religioasă

Situația trebuie analizată pe două paliere. În primul rând, intervine aspectul juridic. Este vorba de o cazuistică destul de bogată, care le-a conturat celor cu convingeri creștine sentimentul că legile sunt în general îndreptate împotriva lor. Este rezultatul renumitei corectitudini politice, care ridică drepturile omului la rang de normă absolută. Sub pretextul luptei împotriva discriminării de orice gen, adepții acestei filosofii generează, voluntar sau nu, alte discriminări. Spre exemplu, în raport se menționează că purtarea unui crucifix este considerată un lucru interzis, dar piercingurile sau tatuajele sunt tolerate fără nicio problemă.

Un caz concludent în privința intoleranței față de creștini a ajuns până la Curtea Supremă de Justiție a Marii Britanii și a constat într-o reclamație a unui cuplu gay împotriva proprietarilor unei pensiuni care au refuzat să le închirieze o cameră pe motiv că nu erau căsătoriți. Conform BBC, Hazelmary și Peter Bull considerau că orice relație în afara mariajului este un păcat. În ciuda invocării dreptului la conștiință religioasă, proprietarii au pierdut procesul. Nu este singura situație de acest gen din Marea Britanie. În prezent, este pe rol o acțiune în justiție împotriva unui creștin care a refuzat comanda unui tort pe motiv că i s-a solicitat să scrie un mesaj ce promova căsătoria între homosexuali.

Un al doilea palier de analiză ar trebui să fie cel al fermității convingerilor religioase. Studiul arată că britanicii care mai cred încă în valorile creștine se simt încolțiți. Mascarea apartenenței religioase poate fi justificată dacă este privită strict din punct de vedere juridic. Riscul unor sancțiuni sau al confruntării cu anumite pierderi este mare. În consecință, tăcerea poate fi convenabilă. Apare însă un aspect care trebuie luat în considerare, și anume cel al asumării publice a convingerilor religioase indiferent de consecințe. Dacă britanicilor le este teamă să își exprime deschis convingerile, într-un campus universitar american atitudinea a fost total diferită.

Tinerii riscă, dar își afirmă convingerile

Fundația Young America (YAF) de la Universitatea „George Washington” riscă să își piardă finanțarea fiind acuzată de incitare la ură pe motive de diferențe sexuale. Povestea, care este încă în derulare, a început de la o decizie prin care conducerea universității obligă liderii organizațiilor studențești să participe la cursuri de formare obligatorii. Tensiunile au fost generate de faptul că un curs vizează drepturile LGBT. Puși în fața unei situații considerate inacceptabile, liderii YAF  au solicitat o derogare de la obligativitatea participării la curs pe motiv de conștiință religioasă.

În replică, o altă organizație din campus, promotoare LGBT, a criticat protestul YAF pe motiv că promovează „intoleranță și un model de ură”. Cazul nu este unic, cum nu sunt nici acuzațiile. În SUA situații de acest gen au devenit o problemă cotidiană, iar creștinii conservatori sunt nevoiți să se confrunte cu eticheta de bigotism, cu toate consecințele eferente.

Creștinii, balans între viață și moarte

O simplă privire asupra fenomenului religios global indică faptul că religia creștină se află în recul în țări care se bucură de libertate, dar crește exponențial acolo unde persecuțiile sunt sistematic organizate și controlate de către autoritățile politice. China este un exemplu. Există chiar un creștinism înfloritor în Iran, o țară în care tipărirea Bibliei este ilegală.

Expuși persecuțiilor, acești creștini au curajul să își afirme deschis convingerile. Așa au făcut și cei 21 de creștini egipteni executați de Statul Islamic. „Ya Rabbi Yasou” („O, Domnul meu Iisus”) a fost strigătul la unison înainte ca ascuțișul sabiei să cadă pe gâtul lor. Au refuzat convertirea la islam și au plătit cu viața.

Istoria stă mărturie a faptului că, în fața dificultăților, creștinii au adoptat două atitudini contrastante. În timp ce unii au ales în mod voluntar martirajul, alții au cedat. Așa a fost în primele secole creștine și probabil multe episoade se vor scrie în aceeași notă. Până la urmă, nu persecuțiile sunt cele care îi împing pe unii la tăcere, ci profunzimea convingerilor personale își spune cuvântul. Nu dificultățile constituie problema esențială, ci atitudinea față de acestea. Cei care sunt dispuși să piardă pentru a-și conserva valorile denotă convingeri puternice și ne oferă o lecție importantă: credința poate fi ușor clamată în timp de libertate, dar își demonstrează forța sub amenințări.

http://semneletimpului.ro/