Doar parintii care au trecut prin cel putin o criza de plans isteric a copilului stiu cat de dificil este de gestionat, cat este de solicitanta si ce sentiment de neajutorare se traieste atunci cand nu se poate opri criza de furie a copilului.
Crizele de plans la copii sunt normale si aproape toti copiii le au, mai ales intre 2 si 5 ani, tocmai de aceea este important ca parintii sa le constientizeze si sa fie pregatiti pentru ele.
Pentru copii, trecerea de la o stare linistita la o adevarata drama se face in mai putin de 5 minute. De la un simplu refuz se ajunge la plans, combinat cu tipete, la lovituri, trantit pe jos, aruncat cu jucarii sau alte obiecte pe care le au la indemana.
Un copil cu care ai o relatie armonioasa si calda, un copil vesel si, de obicei, ascultator, se schimba de la o secunda la alta si se tranforma intr-un mic monstrulet. Iar tu te trezesti asemenea unui personaj din desenele animate peste care vine un nor greu si lasa ploaia sa cada doar peste el, in timp ce in jur este liniste si soare.
De ce apar crizele de plans si de isterie la copii?
De la varsta de doi ani copilul devine un explorator curajos al micului univers din jurul sau si incepe sa iti testeze si tie limitele. Ne uimesc si ne incanta rapiditatea cu care invata lucruri noi si acumuleaza informatii. Insa, aceasta etapa este si solicitanta pentru dezvoltarea lor emotionala si psihica. Pe de o parte, copilul se doreste cat mai independent, sa incerce si sa faca de unul singur lucruri. In acelasi timp, isi doreste sa se simta si protejat.
Poate nu ai vazut lucrurile astfel, insa, aceasta este o etapa care genereaza copilului tau multa tensiune. Copilul nu intelege, inca, limitele, nu face diferenta intre dorinta si realitate, nu constientizeaza pericolul. Iar atunci cand incerci sa il feresti si nu il lasi sa faca ceva periculos, tocmai ce ai oferit prilejul unei crize de plans.
Prima oara cand copilul tau are o criza de isterie, pentru ca nu l-ai lasat sa faca ce vrea (ori pentru ca l-ai intrerupt dintr-o activitate), te poti simti nervos, suparat, frustrat, poate chiar rusinat (daca esti in public). Te vei intreba unde ai gresit, ce ai facut rau si ce ai omis in educatia copilului tau de pana atunci.
Trebuie sa stai linistit. Chiar daca copilul are o criza de plans, asta nu inseamna ca este un semn de tulburare emotionala. Ocazional, toti copiii au pusee de incapatanare care degenereaza in crize de plans si accese de furie.
Iar daca sunt gestionate cu succes de catre parinte, se vor diminua in frecventa si intensitate pana pe la varsta de 4-5 ani.
Cum se manifesta crizele de isterie la copii
Nu este dificil de “diagnosticat” o criza de isterie la copii: ei dau din picioare, urla pana cand se inrosesc si parca nu mai au aer, arunca cu jucarii, se trantesc pe jos si lovesc cu mainile si picioarele, ii lovesc pe cei din jur, tipa si ai senzatia ca s-a ridicat un zid in jurul lor, prin care nu poate trece un cuvant de linistire din partea ta.
De obicei, astfel de crize de furie dureaza cateva minute. Dar sunt si parinti ai caror copii au crize de isterie care dureaza jumatate de ora, chiar o ora. Episoadele sunt extrem de solicitante atat pentru copil, cat si pentru tine, ca parinte, si este foarte greu de imaginat in ce stare te poate aduce aceasta furie, mai ales daca nu esti pregatit.
Ceea ce nu trebuie sa uiti este ca cel mic nu face acest episod deliberat, pentru a te supara. Este o reactie a lui fata de refuzul tau. Ca adult, ai invatat sa-ti controlezi emotiile puternice, insa copilul nu are experienta de a gestiona frustrarea sau nemultumirea. Pentru el nu conteaza locul in care se afla, argumentele, explicatiile, nu au valoare. Atunci cand vorbim despre criza de plans la copii trebuie sa retinem ca ne aflam in fata unor sentimente negative sau tensiuni care nu sunt gestionate corect, pentru ca el nu a invatat, inca, cum sa faca acest lucru.
In acelasi timp, copilul mic nu are notiunea viitorului. Pentru el conteaza aici si acum. Incepanand cu varsta de doi ani, copilul invata ca sunt si limite, ca trebuie sa renunte, sa aleaga intre doua lucruri, sa ia decizii in care sa faca si un compromis.
Cand stii ca se apropie o criza de isterie
O astfel de criza de plans apare, de cele mai multe ori, pe fondul unei irascibilitati existente. De exemplu, daca in ziua respectiva copilul pare mai nervos, mai sensibil sau mai irascibil decat de obicei, iar afectiunea in plus pe care i-o oferi sau joaca nu-i schimba starea, atunci te poti astepta la un astfel de episod.
De asemenea, o criza de isterie se produce de multe ori pe fondul oboselii, a foamei sau a singuratatii – iar in acest caz criza de isterie este un mod de a-ti atrage atentia.
Cum porneste o criza de isterie la copii
Primul semn: incepe sa scanceasca, sa se planga, sa ceara lucruri pe care nu are voie. Argumentele tale, distragerea atentiei si afectiunea suplimentara nu-l linistesc. Apoi, incepe sa planga. Din ce in ce mai tare, de neconsolat. Se inroseste si copilul plange pana i se taie rasuflarea. Din acel moment, lucrurile incep sa creasca in intensitate, iar furia este eliberata. Se tranteste pe jos, tipa, loveste cu mainile si picioarele, arunca cu jucarii.
Unii copii, de 3-4 ani, isi tin si respiratia si ajung sa se invineteasca la fata. Iar in cazuri exceptionale sunt copii care cad din picioare.
Parintele trece si el de la neputinta, la frustrare, suparare si sigur la panica (in cazul unei criza de isterie extrema, cand copilului i se face rau).
Stiai ca majoritatea crizelor de isterie ale copilului au loc doar de fata cu parintii?
Sa nu fii surprins daca la gradinita ai un copil cuminte, ori daca este linistit cu bona, iar cu tine face astfel de crize de plans isteric si de furie.
Incapatanarea la copii are si rolul de a-ti testa limitele, iar acest comportament este mai putin probabil cu un strain sau o persoana mai putin cunoscuta.
Este ironic, dar crizele de isterie sunt un semn ca acel copil are incredere si un puternic atasament fata de adultul cu care se comporta astfel, conform Academiei Americane de Pediatrie. Pentru ca aceste crize de furie sunt o forma de eliberare a energiei care epuizeaza copilul. Si, de multe ori, adoarme repede dupa ce trec. Iar dupa ce se trezeste, copilul este linistit, calm si a uitat, deja, de criza de plans.
Cum sa previi criza de plans la copii
Rabdarea. Este arma ta secreta. Copilul are nevoie de intelegere si de sprijin la orice varsta, insa mai ales la aceasta varsta a isteriilor. Nu te lasa invins, frustrat si in niciun caz nu reactiona ca el – cu furie si emotie negativa.
Nu poti preveni fiecare criza de isterie. Trebuie sa stii ca nu poti iesi victorios de fiecare data. Insa, fiecare dintre aceste episoade de plans te aduce mai aproape de eliminarea lor, daca stii cum sa le gestionezi eficient. In timp, vei vedea ca se reduc in intensitate, in durata si in frecventa.
Evita situatiile care provoaca anxietatea, supra-stimulare si oboseala. Crizele de plans apar pe fondul oboselii, a foamei. Astfel ca daca poti sa reduci aceste situatii, sigur vei reduce si numarul crizelor de isterie.
Prea multe interdicii incurajeaza crizele de isterie. Ai grija sa nu creezi mai multa frustrare copilului decat este necesar. Daca tu il inveti sa faca concesii, sa renunte la unele lucruri, tu de ce sa te incapatanezi sa fii ascultat 100%? Si parintele trebuie sa invete sa lase de la el, sa fie flexibil. Daca mergeti in parc, la joaca, nu-l imbraca in cele mai bune hainute. Astfel, nu va fi o problema daca se murdareste, iar tu nu ii vei limita jocul prin reguli care sa te avantajeze doar pe tine (sa speli, sa cureti etc).
Ai grija la limitele pe care le impui. Este imposibil sa tii copilul departe de bucatarie. Accepta ca se va juca cu oalele tale si va face zgomot. In loc sa-i interzici sa se joace cu orice lucru din bucatarie, acorda-i un spatiu doar al lui. Un sertar doar al lui in care stie ca are voie sa umble: cu oale, linguri de lemn sau caserole din plastic. Acestea nu-l vor rani si este concesia perfecta.
Si ce daca iesiti in parc cu pantofi de culoare diferita? Lasa limitele pentru situatiile in care copilul este in pericol, ori ii fac rau. In rest, accepta neconventionalul, fii flexibil si relaxat.
Lasa-l sa invete de la tine. Te va copia in toate. Iar atunci cand vei face curatenie sigur va dori sa dea cu mopul sau sa-si bage mainile in galeata plina cu apa. Daca vrea sa participe (si sigur va dori), ofera-i logistica pe masura lui:
- un mop cu coada mica (cele cu coada reglabila), iar rolul sau sa fie de a sterge in urma ta.
- o carpa curata cu care sa stearga oglinda sau orice alta suprafata la nivelul sau.
- o sticla mica cu pulverizator, cu putina apa, pentru a pretinde ca sterge oglinda.
- un scaun special pe care sa stea langa tine, atunci cand ai treaba la blatul din bucatarie.
Fii pregatit sa ti se spuna “NU”. Orice copil isi testeaza limitele si va incerca mereu peste ceea ce i s-a impus. In acelasi timp, nu ar fi normal din partea lui sa nu te provoace deloc, sa nu aiba curiozitate, sa nu doreasca sa exploreze, sa fie supus mereu si indiferent. Poate nu va dori sa se schimbe mereu de pijamale inainte de a lua micul dejun. Alternativele pe care i le oferi trebuie sa fie rezonabile si sa nu incurajeze un alt comportament neplacut.
Anunta-ti intentiile. Poate tu stii ca la ora 13.00 trebuie sa plecati din parc, iar la 13.40 sa mancati de pranz, pentru ca la 14.30 sa dormiti deja. Insa, copilul habar nu are de planurile si agenda ta. Astfel, cu 15 minute inainte sa plecati din parc anunta-l ca trebuie sa se pregateasca. Nu-l lua pe nepregatite.
http://centruldeparenting.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu