Ce înseamnă să fii sfânt?

Cum ar putea cineva să devină sfânt dacă însăși semnificația termenului îi e neclară? În cartea sa, Căutarea sfințeniei: O invitație divină (The Pursuit of the Holy: A Divine Invitation), pastorul Simon Ponsonby oferă o perspectivă semnificativă asupra invitației lui Dumnezeu: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt".

În cartea sa, Ponsonby relatează povestea unui Dumnezeu sfânt care își caută prieteni printre oamenii nesfinți. „Atunci când înțelegem că Dumnezeu se apropie, de fapt, de noi, și nu se îndepărtează de noi, porunca „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt" devine accesibilă", afirmă el, citat de Christian Post.

 În primul rând, spune pastorul, trebuie să înțelegem ce înseamnă să fii sfânt. Biblia folosește termenul în același context cu alte cuvinte, precum „curăție", „puritate", „nevinovăție", „evlavie" sau „autenticitate". Ponsonby afirmă că sfințenia e un fel de fi care devine tot mai asemănător cu felul de a fi al lui Dumnezeu.

Sfințenia nu e o perfecțiune inaccesibilă, spune el, ci un proces de transformare de o viață întreagă, care nu e doar un ideal dezirabil, ci o ofertă și chiar o oportunitate extraordinară pusă la dispoziția noastră. Sfințenia e un cuvânt profund pozitiv, care reflectă în mod suprem dorința lui Dumnezeu ca oamenii să fie din nou transformați după asemănarea Lui.

„Asemănarea cu Dumnezeu, conformitatea cu caracterul Lui, e un pelerinaj, o călătorie făcută împreună" cu Dumnezeu și unii cu alții. „Și această călătorie nu e cea a unor creaturi slugarnice față de Creatorul lor, nici cea a unor soldați față de Comandantul lor, ci aceea a unor fii și fiice ale lui Dumnezeu. A fi sfânt înseamnă să trăiești din plin și să fii cu adevărat un om împlinit, după cum a și intenționat Dumnezeu", conchide pastorul.