Salvează-ţi căsnicia (7) – Realitatea capcanei adulterului

Când scriem ieri despre suficienţa harului în probleme de felul acesta, nu mă refeream nicidecum la o resemnare în faţa realităţii adulterului, ci la o bazare totală pe modul în care Dumnezeu poate lucra în asemenea situaţii şi la o renunţare la pretenţii şi aşteptări privitoare la partenerul prins într-o asemenea capcană. Mulţi soţi, multe soţii, care au trecut pe aici nu au putut suporta gândul că celălalt a făcut aşa ceva şi i-au pus să jure că nu o vor mai face. Bineînţeles că au repetat-o, orice bazare pe puterea omenească e sortită eşecului. Capcana adulterului e una destul de ingenios alcătuită şi greu se scapă ce acolo dacă unul din soţi e prins de ea.

Este adevărat că sunt două tipuri de adulter. Unul în care totul se întâmplă o singură dată, la o ieşire undeva şi altul în care partenerul e prins, e tras, e ţinut. În situaţia de pe urmă, lucrurile sunt foarte foarte complicate. E o tehnică a celui care vrea căsniciile distruse ca să existe o legare plăcută ca mai apoi să se depisteze imposibilitatea sau extraordinara greutate de a ieşi de acolo. Exemplul lui Samson e foarte potrivit aici. Totul e un joc al seducţiei, o îmbătare, o ispită frumoasă şi promiţătoare ca mai apoi să te trezeşti legat. Credeţi că degeaba scrie Scriptura comparaţia cu boul. Cam aşa se întâmplă în realitate. Cel aflat pe panta asta nu vede capcana, nu vede nici un pericol dacă nu priveşte cu ochi spirituali, dacă nu ţine cont de principiile lui Dumnezeu – Atenţie NU VEDE NICI UN PERICOL!

În realitate Solomon surprinde destul de bine modul plăcut al atragerii în asemenea capcane. Deşi foloseşte exemplificarea având în centru femeia ca magnet al atracţiei şi cu bărbaţii e la fel. El spune că buzele celui care atrage în adulter strecoară miere şi cerul gurii e mai alunecos decât undelemnul la început ca mai apoi să surprindă realitatea unei astfel de relaţii în cuvintele „dar pe urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. Picioarele ei se pogoară la moarte. Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge” (Prov 5:3-6)

Când partenerul ţi-a ajuns în asemenea stări aminteşte-ţi de har dacă îl vrei înapoi. Nu uita că harul lui Dumnezeu îţi este de ajuns şi acolo puterea Domnului Isus Hristos se va face desăvârşită unde nu mai ai pretenţia să faci tu ceva sau partenerul tău, acolo unde laşi totul în mâna Sa. În acest punct unul din cele mai dăunătoare păcate (ale celui neadulter) este mândria. Se va simţi folosit şi îl va durea, nu va concepe cum soţul sau soţia să meargă la alta/altul şi să vină totuşi acasă să mănânce şi să fie îngrijit, se va simţi ofensat. Mândria personală va cere răzbunare, dreptate, corectitudine. Va durea extraordinar de mult să ştii că celălalt ani de zile probabil a făcut sex cu altul/alta iar tu ai stat cuminte acasă şi nu ai avut parte de ce era normal să ai. Când vei realiza „paguba” pe care ai suferit-o vei fi determinat să activezi un fel de mândrie „de siguranţă” şi din cauza ei să nu îţi mai poţi salva căsnicia. Afirmaţii de genul „Păi sunt proasta lui”, „Să se ducă la aia şi să mă lase” , „Eu sunt bătaia ei de joc”, „m-a umilit şi şi-a bătut joc de mine” şi altele surprind realităţi dar în acelaşi timp surprind şi acea „mândrie de siguranţă” cum îi spun eu.

Eşti îndreptăţit/ă să ai aceste sentimente, porniri şi bătălii dar nu uita, cu ele controlându-ţi viaţa nu îţi poţi salva căsnicia, nu îţi poţi aduce partenerul acasă. De aceea devine dintr-o dată aşa de crucială bazarea pe harul lui Dumnezeu şi pe suficienţa lui. Ştiu soţii care în lupta lor de a salva căsnicia au lăsat încă o vreme ca soţii lor să „sponsorizeze” cealaltă femeie, ştiu soţi care din dorinţa de a salva căsnicia „au îngăduit ca soţia lor să mai viziteze bărbatul cu care curvise” asta se poate doar dacă harul lui Dumnezeu ne este îndeajuns.

În plus, chiar dacă doare o spun şi pe asta, foarte, foarte rar, dacă nu chiar niciodată, cel care nu păcătuieşte prin adulter este şi nevinovat în acea situaţie. Când se ajunge în asemenea stări,de cele mai multe ori e vina ambilor parteneri. Bineînţeles că adulterul e doar vina celui care l-a înfăptuit dar ajungerea la adulter poate fi vina ambilor. Iarăşi nu ne putem baza pe noi deloc, iarăşi avem nevoie de o ascultare totală de Cuvântul lui Dumnezeu şi de o bazare maximă pe harul Său.

Mulţi înşelaţi se mulţumesc doar să se roage în asemenea situaţii şi să aştepte ca în mod supranatural Dumnezeu să îi pocăiască pe partenerii adulteri si să îi aducă acasă „cu coada între picioare” (iarăşi vorbim de o mândrie de o anumită factură) în realitate nu se va întâmpla lucrul acesta. Dacă vrei soţul sau soţia înapoi, dacă vrei căsnicia salvată, realitatea este că trebuie muncă, bazare pe harul si puterea lui Dumnezeu şi investiţie, luptă. Poate sunt cam pretenţios dar cred oamenii care spun că vor să-şi salveze căsnicia doar atunci când acţionează scriptural pentru a face asta, nu atunci când doar se roagă pentru asta. E greu, e cumplit de greu să ştii că soţia ta sau soţul tău face sex cu altcineva, îmbrăţişează pe altcineva, i se oferă altcuiva şi tu totuşi să iubeşti, să îl vrei înapoi şi să mai şi lupţi pentru asta. Omeneşte este imposibil demersul şi de aceea e nevoie de har.

Dragii mei, adulterul este o capcană, la un moment dat cei prinşi acolo realizează unde au ajuns. Dacă în acel punct partenerul arată dragoste, iubire, suport şi mai ales maturitate spirituală are mai mari şanse să îţi aducă partenerul acasă pentru totdeauna. Dacă însă în asemenea momente nu eşti ancorat/ă în Cuvântul lui Dumnezeu şi bazat/ă pe harul său şansele de salvare a căsnicie sunt zero.

Doamne ai milă şi dă izbândă. Ajută-ne să ne bazăm doar pe harul Tău ca să-Ţi vedem puterea la lucru. Scapă-ne te rugăm de orice formă de mândrie ca să putem să iubim necondiţionat.

http://www.filedinjurnal.ro/