Galaţiul pe „Drumul Crucii” – Iisus moare, noi privim

La aproape 2.000 de ani de la execuţia în public a lui Iisus, sub un cer strâns apăsat pe pământ, 3.000 de gălăţeni l-au lăsat din nou pe Mesia să moară. În miercurea din Săptămâna Patimilor, cu o distribuţie cu 80 de actori – costumaţi în soldaţi romani, evrei, Pilat din Pont, mari preoţi şi Iisus-personaj central -, sceneta „Drumul Crucii” a presupus plecarea de la Inelul de Rocadă („Ultimul Leu”) şi parcurgerea pe jos, în procesiune pe strada Brăilei, a drumului-simbol străbătut de Mântuitor pe Golgota. 

Punctele forte ale ineditului show? Indiscutabil, interpretarea realistă, un Iisus care parcă făcuse încălzirea în închisorile comuniste, fiind apoi upgradat la Guantanamo, secţiunea disidenţi mesianici. Nu mai vorbesc de machiajul şi costumele rupte parcă din filmului lui Zefirelli. Să zic şi de fundalul sonor (poezie creştină, citate biblice, muzică şi zgomote de atmosferă)? Bomboana de pe colivă – well, este doar un fel de a spune -, o reproducere demnă de Galele K1 a violenţelor aplicate lui Mesia.

Efectul? Maxim, zic, plângeau gălăţenii ca la filmele indiene, mamă, ce şi-a luat-o tipul ăsta, l-au compătimit ei pe Iulian Văcăreanu (a.k.a. Iisus), ţi-ai făcut, frate, selfie cu soldaţii romani, bagă-te, este poză de profil, de Înviere asta pun pe Facebook.

pastorul Ovidiu Ghiţă (Biserica Baptistă Sfânta Treime Galaţi)

pastorul Mihai Dumitraşcu, Biserica Emanuel Galaţi

Beneficiind de organizarea de tip ceas elveţian a bisericilor neo-protestante din Galaţi, „Drumul Crucii” s-a desfăşurat strict în program. Şi dacă scopul evenimentului de ieri a fost ca cei prezenţi să uite de shopping-ul isteric asortat cu ideea Sărbătorilor Pascale, de mania frecatului să crape termopanul de atâta transparenţă, de colorat chimic ouă şi gătit de cozonaci, repet, dacă ăsta a fost scopul, felicitări ortodoxe, ai noştri nu reuşiseră să mă deseteze. 

Ora 18: Inelul de Rocadă este luat cu asalt de soldaţii romani, iar meciul cu Iisus în rol de sac de box strânge rapid 1.500 de gălăţeni. Aproape de grotesc în interpretarea lui Pilat din Pont, actorul lansează votul public. Efectul dramatic îşi face intrarea neaşteptată pe fond de blazare gălăţeană, iar numele tâlharului Baraba umple difuzoarele (not again!). Oamenii încep să coboare din blocurile Ţiglinei.

Sunt prezenţi numai credincioşi neo-protestanţi? mă interesez. Pastorii cu care vorbesc mă asigură că nu, sunt mulţi curioşi: „Ar fi venit mai mulţi membri ai Bisericii, dar vremea i-a ţinut în casă”.

Ora 18,15: Coloana porneşte spre Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi, iar Iisus îşi cară ditamai crucea. În picioarele goale pe o stradă a Brăilei zgâriată de vânt, actorul din rolul principal alternează căratul recuzitei cu bătăile administrate de colegii din echipa romană. Fotoreporterul Cristian Năstase mă asigură: „Am auzit eu zgomotul de pumni în faţa lui”. Zâmbesc a neîncredere şi o tai spre zona de minimă vizibilitate. În urma mea boxele fac aerul să vibreze: „Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă” (Isaia 53:3). Good God, este doar o scenetă, îmi repet în timp ce mă afund în cerul gri care îmi intră prin haină.

Ora 18,30: Fotoreporterii şi cameramanii îşi continuă dansul mersului înapoi, iar magazinele din Ţiglina sunt pe rând părăsite de vânzători. Lipiţi de ferestre sau sprijinind absent uşile de sticlă, angajaţi şi clienţi ies din realitate. N-am mai văzut niciodată aşa ceva, cine sunt ei, întreabă o vânzătoare. O sectă, i se răspunde sec din mulţime. Fata rămâne pe loc, privind dincolo de parcare.

Ora 19: Procesiunea se apropie de Casa de Cultură şi este ora datelor tehnice: „˝Drumul Crucii˝ este o iniţiativă a Asociaţiei Servus şi a Asociaţiei Bărbaţilor Creştini. Aflat la a opta ediţie, acest eveniment a fost interpretat pentru prima dată în oraşul nostru în colaborare cu Alianţa Evanghelică din Galaţi. Discuţiile referitoare la aducerea spectacolului la Galaţi au început în urmă cu două luni”, îmi explică Mihai Dumitraşcu, pastorul Bisericii Emanuel Galaţi.

Deşi bine primită în Constanţa – locul unde actorii s-au aflat luni, 14 aprilie -, manifestarea „Drumul Crucii” nu i-a scutit însă de surprize neplăcute pe organizatorii săi. Astfel, programată pentru marţi, 15 aprilie, procesiunea din Brăila a fost anulată, motivele ţinând de stabilirea unui traseu asupra căruia, se pare, părţile nu s-au putut pune de acord. 

Caravana prin ţară continuă, actorii având de bifat joi, respectiv vineri, oraşele Braşov şi Arad. De asemenea, gălăţenii prezenţi la Sindicate miercuri după-amiază află că cei 80 de actorii ai „Drumului Crucii” sunt voluntari şi îşi suportă cheltuielile de deplasare.

Ora 19,20: Alături de Pilat, torţionari romani şi o Marie transfigurată, Iisus se înclină în faţa publicului. Un Galaţi cu nodul în gât aplaudă ca la teatru. Cu câteva minute mai devreme, corpul inert al actorului principal era coborât de pe crucea ridicată pe scările Casei de Cultură.

Bafta noastră, tura asta de răstignire a fost metaforică, de parcă dacă aveam de ales între 30 de arginţi şi mântuire stăteam vreunul pe gânduri, e criză, dom’le, mă leşi, ştim paritatea argint-euro la schimbul valutar?

Că, oricum am da-o, ciudatul simţ divin al victoriei nu schimbă niciodată scenariul, iar Iisus moare implacabil, an după an, secundă după secundă, indiferent că ne numim ortodocşi, protestanţi sau catolici. Ei, dar întotdeauna confuzia este mare când pădurea este colea şi copacii apropie linia orizontului. 

Ne-a schimbat interior reprezentaţia de miercuri, 16 aprilie? Suntem azi mai creştini decât alaltăieri? Ca să citez dintr-un om infinit mai deştept decât mine, asta nu ştiu. Până să ne urăm diverse sms-uri de Înviere, să îl aşteptăm pe Iisus să îşi dorească grăbirea morţii. Umblă vorba că decesul este de preferat amabilităţii noastre de drept-credincioşi.

Semnează: Marta, că Maria stătea la discuţii.

Elena Parapiru

Foto: Cristian Năstase

http://galatiulreflexiv.blogspot.ro/