Cheile Tăii reprezintă un punct turistic al Văii mai puţin accesat atât de oamenii din Valea Jiului, cât şi de turiştii din ţară. Sunt însă cunoscute iubitorilor de trasee montane, dar şi alpiniştilor. Pereţii calcaroşi ai cheilor au fost de multe ori spaţiul perfect pentru escaladări.
La Cheile Tăii se ajunge din Petrila. Chiar peste drum de primărie, înainte de podul care duce spre Lonea, se intră pe un drum la stânga. Drumul spre Dobraia - unde în viitorul apropiat va funcţiona un parc eolian. Până în Dobraia, turistul trece printr-o mulţime de locuri interesante. Chile Tăii, Valea Tăii, Lunca Florii, Auşelu, Gura Popii, Dobraia şi, în final, se poate chiar pe muntele Şureanu.
Cum intri pe drum, ai impresia că ai intrat doar într-o zonă a oraşului cu case şi terenuri agricole. Este un drum asfaltat, la care muncitorii încă mai lucrează. Forfota este mare, şi tot ce-ţi doreşti este să ajungi mai repede la chei. Asfaltul se termină la fel de repede ca un vis frumos.
El nu se întinde decât pe câţiva kilometri. Restul drumului este neasfaltat. Drum de ţară, pietruit, destul de îngust. Cel mai adesea pe-aici trec maşinile de mare tonaj care se ocupă cu transportul lemnului tăiat din pădurile de pe chei. Exploatarea lemnului este intensă în această zonă. Tot pe acest drum este situat şi parcul industrial al Petrilei unde îşi desfăşoară activitatea câteva firme.
Din păcate, Taia este recunoscută în Vale sub un alt aspect, decât cel turistic. Exploatarea lemnului. Pădurile de pe Taia sunt decimate. În unele locuri, cum îţi ridici privirea pe versanţi, dai cu ochii doar de trunchiuri de copac retezaţi. Imagini dezolante, care amărăsc sufletul turiştilor.
Exploatarea lemnului a început acum câţiva ani. De atunci sunt probleme cu captarea, epurarea şi distribuţia apei potabile. Staţia de captare de pe Taia preia apa pârâului şi o supune unui proces de epurare. De aici se alimentează cu apă potabilă cea mai mare parte a locuitorilor din Petrila şi partea nordică a Petroşaniului. Lucrările de exploatare trec prin firul de apă, ceea ce determină o turbiditate mărită a apei. Staţia de epurare nu poate funcţiona decât până la un anumit nivel de turbididate a apei. Apoi se opreşte.
Pe lângă pereţii calcaroşi, apa limpede a pârâului şi vegetaţia caracteristică Văii, turiştii care iau la pas Cheile Tăii se întâlnesc din loc în loc cu momârlanii care vin aici cu căruţele trase de cai pentru a-şi strânge fânul de pe păşuni. Aria administrativă a Petrilei are numeroase păşuni, pentru că oieritul a rămas o ocupaţie reprezentativă pentru momârlani. Tocmai de aceea, cam toate terenurile sunt împrejmuite. Accesul la pârâu se face greu.
Din acest motiv, vara, această zonă nu este preferată de cei care ies la grătar. Şi de aceea a şi rămas în mare parte curată. Din păcate, deşeurile nu lipsesc cu desăvârşire. Drumul Tăii duce către Lunca Florii, Auşelu, Gura Popii, Dobraia şi Şureanu.
Sunt câteva din opţiunile oferite turiştilor care preferă traseele. În ultima vreme şi aici au fost construite cabane, dar şi case de vacanţă. Văile sunt principalele căi de acces către conace şi păşuni, unde localnicii desfăşoară activităţi specifice zonei de munte. Traseele turistice sunt marcate şi pot fi parcurse cu uşurinţă. Din păcate, zona nu este la fel de cunoscută turiştilor şi nici nu este promovată de autorităţile locale la adevărata ei valoare.
http://www.zvj.ro/
Galerie fotto:
Fotto:Nelu Martian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu