Românul care a botezat asteroidul gigant al Terrei

Inginerul român Marius Petru Paniti a revoluţionat lumea, în 2012, atunci când a descoperit o rocă extraterestră gigant, care se întinde pe toată zona situată sub Munţii Aninei. Asteroidul a primit şi un nume, după cel al descoperitorului: „Asteroid astrid Paniti“.

Peti, cum este cunoscut de către prieteni inginerul Marius Petru Paniti, are de când se ştie o pasiune pentru peşteri. Nici nu-şi imagina în copilărie, atunci când se strecura prin măruntaiele pământului, că această pasiune îl va conduce spre o descoperire epocală, câţiva zeci de ani mai târziu. Momentul a venit într-o expediţie organizată de Asociaţia Speologică „Prusik“ din Timişoara, unde Marius este membru cu vechime, pe 16 iunie 2012, când au plecat într-o expediţie în zona carstică a Aninei, la Peştera de după Cârşa. 

 

„Prima deplasare a fost un pic la margine de drum, cum se spune, abia a doua urmând să fie momentul cel mai important al descoperirii mele“, îşi aminteşte Paniti. Atunci, printr-o întâmplare pe care Marius Paniti o consideră providenţială, a descoperit nişte roci foarte dure care, în urma unor cercetări, 

 

l-au făcut să susţină că nu sunt roci terestre, ci urme ale unui asteroid. Multă vreme asteroidul avea doar un nume scurt, dar, cu timpul, pentru a participa la seminarii şi conferinţe de specialitate, a trebuit să poarte şi un nume.

 

„MASA DE NUNTĂ“, MAREA DESCOPERIRE

 

De curând, Marius a decis să boteze asteroidul. Astfel, a apărut denumirea scurtă, „Asteroid astrid Paniti“, dar şi denumirea ştiinţifică, extrem de lungă şi în permanentă actualizare. „Aşa este practica, descoperitorul să dea numele astrului sau asteroidului. Numele va fi foarte lung şi va conţine referiri la locuri şi persoane care au influenţat decisiv descoperirea“, explică Marius Paniti. Atât denumirea scurtă, cât şi cea lungă poartă numele inginerului chimist originar din Alba, Marius Petru Paniti, nume cu care şi începe denumirea ştiinţifică a relicvei.

 

Adevărata descoperire, „Masa de nuntă“ cum îi zice Paniti, a venit pe 26 septembrie 2012 când, ajutat de către Asociaţia Speologică „Exploratorii“ din Reşiţa, au făcut o tură mai mare şi mai cuprinzătoare a zonei, inclusiv în Peştera de sub cetate, unde au găsit aceleaşi urme ale rocii dure pe care o atribuie asteroidului. „Domnul Ioji, de la „Exploratorii“, şi Cristi Samoilescu, au fost cu mine şi am putut cerceta mai mult. Atunci, am realizat că urmele asteroidului sunt în toată zona carstică a munţilor Aninei“, spune Marius. Chiar şi întinderea, pe toată zona carstică a Munţilor Aninei, peste 40 de kilometri în linie dreaptă, spune Marius, transformă acest asteroid în cel mai mare din lume. 

 

„În general, de la un astfel de asteroid rămân urme ce au o greutate de la câteva grame la câteva tone. Or, «astrid Paniti» cântărea cu siguranţă câteva mii de tone. Eu pot spune că am văzut cu ochii mei rămăşiţe ce ar însuma 2-300 de tone“, povesteşte Marius. 

 

Un asteroid gigantic nu putea fi decât cel pe care specialiştii l-au considerat responsabil de dispariţia dinozaurilor. 

 

Analizele chimice au confirmat pentru Marius Paniti că roca este una extraterestră. „Am găsit pe site-ul NASA că astfel de roci se numesc condrite şi acondrite şi că sunt rezultatul morţii unor stele, formate în urmă cu milioane, chiar miliarde de ani, prin procese de ardere extrem de puternice şi ridicate. De aceea, din meteoriţii metalici rămân urme infirme, că ei ard în atmosferă. Dar rocile acestui asteroid, călite în arderi aşa puternice, cum sunt cele ale unei stele ce se dezintegrează, au făcut faţă căldurii generate de frecarea atmosferică, aşa că avem nişte relicve extrem de mari“, explică Marius Paniti. 

Pentru că dorea confirmări pentru ipotezele sale, Marius Paniti a apelat la specialiştii Muzeului de Mineralogie al Campaniei, o zonă din jurul oraşului italian Napoli şi o instituţie cu mineralogi de prestigiu internaţional. „Şi ei au confirmat că urmele de ardere de pe roci indică provenienţa extraterestră a acestora“, spune pasionatul speolog. 

 

Iniţial, specialiştii au considerat aceste roci pline de găuri. Dar, după ce a făcut analiza de rezistenţă, Marius spune că a descoperit că rocile din asteroid au o rezistenţă de „7,2-9,2 pe scara Mohs, mult peste cea a quartzului sau silexului şi foarte aproape de diamant, care are o rezistenţă de 10 pe scara Mohs“, mai spune Paniti. 

 

După ce analizele de laborator de la Universitatea de Vest din Timişoara, de la laboratoare particulare din Timişoara şi Napoli şi discuţiile cu mineralogii italieni l-au determinat pe Marius să scoată şi două reviste de specialitate, în care a publicat tot ceea ce cunoaşte despre asteroid, dar şi un DVD care conţine toate filmările din timpul celor două expediţii de cercetare. 

 

 

Ion, cel mai vechi om de pe Terra

 

O la fel de răsunătoare descoperire a fost făcută în anul 2002 de un grup de cercetători americani, care au colaborat cu specialiştii locali, în frunte cu arheologul specializat în peşteri Sorin Petrescu. Este vorba despre descoperirea unui craniu uman în peştera cu oase din Munţii Aninei. 

 

Profesorul de antropologie de la Universitatea Washington din Missouri, Erik Trinkaus, unul dintre primii care a cercetat oasele în amănunt, a spus că maxilarul este cel mai vechi din lume. „Laolaltă, aceste fragmente oferă dovezi indubitabile despre cum arătau oamenii când s-au împrăştiat prin Europa”. Maxilarul, descoperit în 2002 în Peştera cu Oase, din Valea Minişului, în apropiere de oraşul Anina, judeţul Caraş-Severin, a fost datat cu ajutorul radiocarbonului, astfel că oamenii de ştiinţă au datat oasele descoperite cu o vechime de 34.000 - 36.000 de ani.

«Astrid Paniti» cântărea cu siguranţă câteva mii de tone. Eu pot spune că am văzut cu ochii mei rămăşiţe ce ar însuma 2-300 de tone.

Marius Petru Paniti

inginer 

 http://ro.stiri.yahoo.com