de Gheorghe OLTEANU
Deşi pe cei mai în vârstă titlul articolului îi poate duce cu gândul la un film celebru la vremea sa, vă spun de la început că, între personajul principal al acelei pelicule şi cel al cărui nume îl voi aminti în continuare, este o mare diferenţă. O foarte mare diferenţă.
Americanului acestor rânduri
nu-i place publicitatea. Şi, fiindcă sunt sigur că, în dimineaţa asta la noi, seara la el, în Portland- Oregon USA, se va uita pe pagina de net a ZJV, voi fi cât se poate de reţinut în laude. Deşi, cu asta e de acord toată lumea care a fost prezentă la evenimentul de marţi dimineaţă, omul le-ar merita cu prisosinţă.
S-au făcut cinci ani de când
un tânăr de 39 de ani la vremea aceea intra în biroul primarului Gheorghe Ile şi, politicos, l-a întrebat ce are de gând administraţia publică locală cu blocul turn nr. 2 din cartierul Micro 3B – Dallas. „Blocul fantomă”, cum era ştiut de vulcăneni, fiindcă doar structura de rezistenţă mai rămăsese din el. „Păi ce să facem?”, i-a replicat Gheorghe Ile. Luat oarecum prin surprindere şi neştiind despre intenţiile tânărului roşcat, cetăţean american, dar tot român şi vulcănean în sufletul său. Aici musai să fac o paranteză. Florin Druţu s-a născut şi a copilărit în cartierul Crividia şi, spre deosebire de alţii, deşi au trecut ani buni de când s-a stabilit în America, nu şi-a uitat nici limba maternă, şi nici locul de baştină.
Încă din mandatul
lui Petre Hodor se căutase o rezolvare pentru blocul cu pricina. Una la mână, fiindcă dădea rău de tot în peisaj, cei de la televiziunile centrale îl filmau, ca să arate ce jale-i în Vulcan şi Valea Jiului, iar doi la mână, pentru că acolo se petrecuseră mai multe accidente. Fiindu-le la îndemână, copiii se jucau în el şi, de câteva ori, s-a întâmplat ca vreo doi-trei să cadă de la etaj. S-a discutat, aşadar, despre o implozie la imobilul respectiv. Au venit specialiştii, au văzut, au calculat şi au zis că, fără un miliard şi ceva, ei nu-l pun la pământ. Apoi, soarta blocului, tot în stadiul de fantomă, a intrat în inventarul lui Gheorghe Ile. Cum nici pe el nu-l prea trăgea aţa să cheltuiască atâta amar de bănet cu implozia, a zis c-a dat norocul peste el când a apărut cineva care să i-l ceară, să i-l vândă.
Fiindcă nu voia
ca americanul să se răzgândească între timp, Ile a băgat la foc automat proiectul de hotărâre în şedinţa de consiliu, consilierii l-au aprobat, iar cel venit de peste ocean a achitat miliardul de lei cerut. După care jaful de bloc din Dallas a fost al lui. Bun, vă veţi întreba, dar ce i-a venit ăstuia să-şi dea dolarii pe fantoma asta de clădire? Nu putea să-i investească în altceva? Aici intervin lămuririle oferite de fostul consilier local Ioan Dorel Şchiopu, cel mai avizat să le dea. Din clasa a V-a în sus, Dorel a fost coleg de bancă cu Florin la, atunci, Şcoala Generală nr.1. În prezent, Şcoala Gimnazială Teodora Lucaciu. Pentru că a ţinut permanent legătura cu cel mai bun prieten al său, a venit vremea când Florin Druţu i-a cerut părerea lui Dorel Şchiopu într-o problemă la care americanul s-a gândit deseori. Cum pot eu, ce pot face eu pentru oraşul în care m-am născut şi din care am plecat?
Iniţial, ar fi dorit
să facă, nu ştiu, ceva folositor în Crividia. Dar, venit în Vulcan, i-a fost dat să vadă blocul sinistru din Micro 3B. Şi, în minte, i-a încolţit ideea că l-ar putea repara. Unii i-au luat asta ca pe un gând nebunesc şi nu au crezut că omul de peste mări şi ţări va realiza vreodată ce şi-a propus. Alţii, cum a fost consilierul Ioan Dorel Şchiopu, rude şi apropiaţi întru credinţă cu Florin Druţu, au crezut în el şi-n visul său. Care, iată, acum, după cinci ani, a devenit realitate.
Blocul nr.2 de
pe Şt. O. Iosif este, acum, cu adevărat ceea ce se poate numi un imobil care oferă condiţii civilizate de trai. Apartamentele cu două, trei şi patru camere au tot ce le trebuie chiriaşilor care le vor ocupa: bucătărie mobilată, frigider, aragaz, centrală termică proprie, baie pusă la punct cu toate cele, dormitor cu pat şi televizor. Până la etajul al optulea se ajunge cu ascensorul, iar camerele de supraveghere instalate la intrare în imobil şi la fiecare palier le creează locatarilor un sentiment de temeinică siguranţă. Împrejurul blocului este îngrădit, iar la vară aici va fi funcţional un spaţiu verde în care locatarii şi copiii lor se pot oricând recrea.
Panglica inaugurală
a fost tăiată de către primarul Gheorghe Ile şi doamna Anica Belea, mătuşa investitorului american. Cuvântul de început cu lămuririle necesare l-a rostit, fireşte, Ioan Dorel Şchiopu. Primarul Gheorghe Ile a reamintit despre tot ce este legat de istoria imobilului şi, aşa cum a făcut-o ulterior şi pe prima pagină a cărţii de onoare, a lăudat tenacitatea de care a dat dovadă Florin Druţu. Întâmplător sau nu, exact în acele momente pe telefonul lui Dorel Şchiopu a venit un mesaj de dincolo de Ocean. Împreună cu mulţumirile sale adresate celor care au făcut efortul de a fi prezenţi la inaugurare, americanul i-a mulţumit în primul rând lui Dumnezeu, cel care l-a ajutat să înfăptuiască investiţia pe care mulţi sceptici au socotit c-ar fi nebunească şi de nerealizat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu