Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora. Romani 15:2
În ultimele două scrieri am încercat să motivez soţii şi soţiile să placă unii celorlalţi având ca motivaţie sfaturile oferite de Pavel corintenilor în care aborda şi aceste adevăruri: soţia se îngrijeşte să placă soţului cu prioritate faţă de slujirea Domnului şi respectiv soţul se îngrijeşte să placă soţiei lui tot cu prioritate faţă de slujirea Domnului. Asta desigur nu e o obligaţie dar Pavel o remarcă ca o stare firească şi normală a lucrurilor. Mai mult, recomandă în scrisoarea trimisă lui Timotei, ca cei ce vor să slujească să fie în stare să-şi cârmuiască bine casa, copiii şi să fie cumpătaţi, înţelepţi şi blânzi. Iau recomandările acestea ale apostolului Pavel ca atare şi cred din toată inima că un om care vrea să-l slujească pe Dumnezeu trebuie să fie unul care are o relaţie bună cu soţia sa şi cu copiii dar şi cu oamenii din jur. În caz contrar slujitorul primeşte recomandarea să lase darul la altar şi să-şi rezolve problemele relaţionale.
Dumnezeu în înţelepciunea Sa a realizat că noi oamenii vom fi foarte uşor provocaţi să rămânem multă vreme”neplăcuţi” partenerului de viaţă şi cumva ne obligă să ne rezolvăm problemele, ca să putem trăi o viaţă de cuplu frumoasă, profitând de toate binecuvântările pregătite de Dumnezeu pentru relaţia de căsătorie. E adevărat că stilul de viaţă pe care îl avem ne forţează spre o neglijare a partenerului de căsătorie şi ne provoacă intens pentru a munci, a ne separa şi mai ales pentru a fi individualişti şi egoişti. Nu mai este la modă să te căsătoreşti, asta ar însemna să te oferi altcuiva pentru toată viaţa. Este mai ok să trăieşti cu un partener câtă vreme te înţelegi cu acesta apoi să cauţi pe altcineva.
În cartea sa Brave new world scrisă în 1931 Aldous Huxley vorbea de o asemenea stare de lucruri (Huxley fiind considerat la ora actuală unul din cei mai influenţi oameni în privinţa stilului de viaţă actual şi de asemenea unul din marii oculţi ai vremii sale) El prevedea cumva că va fi demodat total în lumea nouă ca un bărbat şi o femeie să se căsătorească şi să stea toată viaţa unul lângă celălalt. Şi aproape se împlineşte teoria sa, oamenii nu mai găsesc avantajoasă căsătoria, nu reuşesc să mai placă unul celuilalt atât de multă vreme şi decid să se separe. În curând vom vedea că oamenii nu vor mai lua aproape deloc în calcul varianta căsătoririi. Asta se realizează prin educarea de a fi individualişti, de a trăi plăcerea instant, de a nu a avea obligaţii, de a nu avea copii etc.
Nu pot spune altceva decât a spus Petru în epistola sa: Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare Sfântă şi evlavioasă… Cum putem într-o lume puternic individualizată, egoistă, centrată pe plăcere imediată şi instantă să întreţin o relaţie de căsătorie şi asta nu la limita de avarie ci la limita superioară. Cum să trăiesc o relaţie maritală în toată plinătatea ei privind binecuvântările dar şi obligaţiile ei? Iată câteva idei ce-mi trec prin minte.
Ţinând vie, permanentă şi puternică relaţia cu Dumnezeu. E primul lucru necesar în încercarea de a avea o relaţie bună în căsnicie dar şi în relaţia cu cei din jur. Dumnezeu este cel care ne-a creat deci şi cel care ştie cum funcţionăm. El are răspuns la dilemele majore dar şi la cele minore ale vieţii. El a inventat şi căsătoria şi îi ştie toate detaliile. O relaţie bună cu Dumnezeu va influenţa în bine şi o relaţie bună cu soţia mea. Fără o relaţie bună cu Dumnezeu, celelalte demersuri de îmbunătăţire a căsătoriei nu vor avea nici efectul scontat, nici puterea necesară.
Având gândul veşniciei. Dacă relaţia de căsătorie şi viaţa e privită doar în perspectiva pământului pentru mulţi oameni devine neprofitabilă. E mai comod să „trăieşti viaţa”, să simţi plăcerea relaţiilor multiple, să schimbi partenerii des, să dau liber tuturor fanteziilor şi exceselor. Relaţia căsătoriei privită cu perspectiva veşniciei la orizont este trăită altfel. Respectul faţă de Dumnezeu, ne provoacă la copierea stilului său de iubire iar perspectiva veşniciei, ne provoacă la o trăire a căsătoriei după modelul lui Hristos adică jertfitor şi iubitor.
Dorind să profităm de tot ce este frumos în căsnicie. Dumnezeu a pregătit pentru oamenii căsătoriţi mari binecuvântări, dar oamenii din cauza egoismului le ratează. Este mare binecuvântare să ai un partener care e mereu lângă tine, care îţi oferă dragoste necondiţionat, care îţi este fidel, dedicat şi care e gata să se unească cu tine la orice lucrare. Stabilitatea, siguranţa, pacea casei, armonia, dedicarea, jertfirea, viaţa sexuală împlinitoare şi sigură, sunt elemente de care ar trebui să profităm din plin în viaţa de căsătorie.
Dorind să placem partenerului. Dacă avem gândul acesta mereu în minte căsnicia s-ar îmbunătăţi considerabil. Nu ţin politici despre cum să placi soţului sau soţiei, pentru că îţi aminteşti cu siguranţă de ce îi plăcea în perioada de curtare şi ţi s-a spus adesea ce îi place acum. Importantă este dorinţa de plăcea partenerului. Dacă este această dorinţă ideile vin cu siguranţă.
Îngrijindu-ne de noi. Grija personală în privinţa trupului nostru dar şi a psihicului şi spiritului nostru, se va reflecta inevitabil şi asupra partenerului de viaţă. O persoană matură spiritual va avea inevitabil o relaţie maritală mai bună. E imposibil să fie altfel. O persoană care îşi îngrijeşte trupul bine va fi mult mai plăcută partenerului de căsătorie. O persoană matură psihic va fi o prezenţă dorită de către partener. Grija de noi (fără a da în egoism) este un plus de valoare adus căsniciei.
Investind timp. Orice relaţie are nevoie de timp. Cu cât este investit mai mult timp de calitate în relaţie cu atât asta devine mai frumoasă şi mai puternică. Ce seamănă omul aceea va şi secera. Cine investeşte timp de calitate în relaţia sa maritală va culege roade frumoase cu siguranţă. Vrei roade bogate? Vrei struguri dulci? Vrei binecuvântare? Atunci seamănă şi vei avea toate acestea.
Sunt doar câteva gânduri care mi-au venit acum în minte. Poate aveţi şi altele ca să completăm lista. Important e că putem avea căsnicii binecuvântate, că o căsnicie trăită la capacitate maximă este posibilă şi că o viaţă libertină nu va putea în veci să ofere binecuvântările care le are Dumnezeu pentru căsătoriţi.
Hai să ne străduim să placem partenerului de viaţă. Se merită investiţia, se merită efortul, roadele vor veni şi din relaţia de căsătorie dar şi ca răsplăţi cereşti din partea lui Dumnezeu. Doamne ajută-mă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu