„Știu că n-aș divorța de tine. Și cu siguranță nu te-aș ucide. Cu toate acestea, nu mă pot abține să cred că mie și copiilor ne-ar fi fost mai bine dacă nu mai erai în viață." Acestea au fost afirmațiile unei soții de pastor, adresate soțului ei după 18 ani de slujire în biserică. Cu siguranță, ceva e complet neînregulă. Poate implicarea în viața Bisericii să distrugă familia?, se întreabă Cristianity Today.
Tendința de sacrificare a familiei în interesul bisericii reprezintă una dintre dilemele care persistă în discursul teologic și care poate afecta armonia vieții de cămin. Într-un articol scris pentru Christianity Today, un grup de pastori sesizează că este ceva în neregulă cu termenii în care este formulată această problemă.
Efectele slujirii în Biserică asupra căsniciei pastorului și efectele căsniciei pastorului asupra slujirii sunt rareori discutate, cu toate că ele se află într-o relație de interdependență, constată autorii articolului. Din discuțiile purtate cu alte familii implicate în mod activ în viața bisericii, ei au identificat două provocări principale cu care se pot confrunta familiile creștine.
Primul factor stresant: slujirea ca stil de viață
„Biserica nu este un loc de muncă. E un stil de viață. Însă, mă simt ca și cum mă prefac față de copii de mult timp", afirmă un pastor, citat de către autori. După consumarea energiei în activități de consiliere și activitate spirituală, interesul și disponibilitatea pentru ceea ce se întâmplă în viața celorlalți membri ai familiei sunt destul de reduse. Problema este că, în ciuda presiunii interioare, mulți dintre pastori continuă în același ritm, ignorând consecințele până în momentul în care apare o criză.
Una dintre soluțiile sugerate de către autorii articolului este ca cei care sunt implicați activ în slujire să își ia timp pentru exerciții fizice, vacanțe, concedii, hobby-uri. Nu în ultimul rând, trebuie să își impună limite ferme și să își implice familia în activitățile pe care ei le desfășoară, ceea ce ar putea crea multe beneficii.
Al doilea factor stresant: disputa de prioritate între biserică și familie
Presiunea de a fi disponibil în interesul bisericii creează un conflict de loialitate între aceasta și familie. Pastorii, preoții sau orice slujitor al bisericii poate fi preocupat de a „face lucrarea lui Dumnezeu" până la nivelul la care să își neglijeze viața de familie. Confruntate cu o asemenea situație, multe soții consideră că este de datoria lor să se sacrifice pe sine, inclusiv aspirațiile personale. În contrast cu această percepție, autorii o citează pe Diane Langberg, specialistă în psihologia familiilor creștine: „Multe soții de pastor adoptă o mentalitate de martir. Abandonul nu este o dovadă de spiritualitate în nicio circumstanță. Abandonarea soției este opusă intențiilor lui Dumnezeu. Sintagma «răstignirea eului» a acoperit o mulțime de păcate", a afirmat psihologul american.
Confuzia fatală
Mulți creștini răspund, fără să ezite, „Dumnezeu" atunci când sunt întrebați care ar trebui să fie prima prioritate în viață. Și, desigur, răspunsul este corect. Însă, aceasta poate constitui o provocare deosebită pentru cei implicați în slujirea religioasă pentru că există tendința de a-L confunda pe Dumnezeu cu Biserica, susține Ministry Today. Aceasta nu este o simplă eroare, ci este expresia unei înțelegeri greșite a priorităților spirituale, ce poate avea consecințe negative, consideră analiștii revistei americane.
Pentru a genera echilibru, slujitorii Bisericii trebuie să își dezvolte abilitatea de a rămâne disponibili nevoilor enoriașilor, dar nu de a-și modela atitudinile și comportamentele în funcție de aceștia. Aici trebuie exercitată o negociere eficientă de care ambele părți trebuie să fi conștiente. O ierarhizare adecvată a rolurilor spirituale și o percepție corectă a implicațiilor acestora poate regenera viața de familie, astfel încât slujirea față de Biserică să devină un ideal marcat de perspectiva echilibrului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu