Din punctul meu de vedere să fii femeie în tot momentul, nu numai în 2014, înseamnă multe. În primul rând, anul acesta am întâlnit multe provocări, începând cu momentele în care trebuie să-mi susţin soţul prin post şi rugăciune, dar şi simplul fapt că sunt lângă el în momentele grele. Uneori sunt ca un ,,stâlp” pentru el, deoarce chiar dacă e bărbat are nevoie de mine să-l sprijin. Chiar dacă nu îmi cere asta, eu văd că are nevoie de mine. Este atât de multă nevoie de soţii care să-şi susţină soţii în momentele grele, chiar şi atunci când aceştia nu merită. Ar trebui să-i privim aşa cum sunt ei, nu să tot folosim termeni de comparaţie: uite cum face ăla, ia ce îi cumpără ăla la nevastă-sa. Soţul tău e unic, preţuieşte-l şi ajută-l să-şi evidenţieze calităţile, nu îi tot arăta defectele că-l distrugi!
În al doilea rând, să fii femeie înseamnă să fii ajutorul potrivit. Înainte de toate pentru soţul tău, pentru copii tăi, pentru părinţii tăi, iar apoi chiar şi pentru un străin. Poţi să-l ajuţi cu ceva, nu să fii indiferentă. E de ajuns şi un simplu zâmbet, poate aduci bucurie în sufletul celui necăjit şi plin de amărăciune.
Bărbaţii spun despre noi, femeile, că suntem slabe din punct de vedere emoţional şi sentimental, dar este adevărat, chiar şi Biblia afirmă lucrul acesta. „Femeia este un vas mai slab”. Cu toate astea ne găsim puterea să mergem mai departe prin probleme, greutăţi şi dificultăţi în a ne exprima uneori părerea. Am descoperit recent că noi vedem lucrurile în roz, iar bărbaţii în albastru. Rozul
arată că toate lucrurile sunt bune dacă se fac cum spunem noi şi gândim cu inima. Albastrul arată că bărbaţii văd lucrurile în alt mod, ei gândesc cu mintea, analizează lucrurile din punct de vedere logic.
În al treilea rând, a fii femie înseamnă să nu-i tot aminteşti celui de lângă tine greşeala pe care a făcut-o. În general, nouă, femeilor ne place să vorbim mult, dar cred că este momentul ca femeile din anul acesta să înceapă să-şi înfrâneze limba. Aşa cum probabil, ne deranjează despre cum se vorbeşte despre noi, tot aşa îi deranjează şi îi doare pe ceilalţi când noi suntem tot cu gura pe ei. ,,Cine acoperă o greşeala, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni”.
În al patrulea rând, cred că femeie se simta împlinită când are un copil. Fie îl poartă în pântecele ei, fie are o mamă surogat sau fie îl adoptă. Vizavi de această idee am găsit o poezie minunată:
„Aş prefera să fiu mamă,
Decât pe lume ”cineva,,;
Să cresc unul sau doi copii,
Normal, fără pretenţii undeva.
Decât pe lume ”cineva,,;
Să cresc unul sau doi copii,
Normal, fără pretenţii undeva.
Aş prefera să ţin la piept
Un bebeluş îmbujorat,
În loc de-un medalion de aur
Pentru sufletu-mi mai puţin binecuvântat.
Un bebeluş îmbujorat,
În loc de-un medalion de aur
Pentru sufletu-mi mai puţin binecuvântat.
Aş prefera să pun un copilaş
În patul lui bine-nfăşat,
Decât o diademă de regină
Pe capul meu înfumurat.
În patul lui bine-nfăşat,
Decât o diademă de regină
Pe capul meu înfumurat.
Aş prefera să spăl o feţioşoară
Cu doi ochi mari şi luminoşi,
Decât să zugrăvesc faima-n culori
Sau să mă numar printre filosofi.”
Cu doi ochi mari şi luminoşi,
Decât să zugrăvesc faima-n culori
Sau să mă numar printre filosofi.”
Lumea de azi a adoptat concepţia cum că să ai un copil e o pierdere de vreme, îl creşti şi apoi pleacă. Problema este că unii părinţi nu înţeleg că odraslele le sunt date pentru o vreme, iar când vine momentul ca ele să zboare din „cuib” parcă nu le-ar mai lăsa. Investiţia într-un copil este cea mai mare realizare, deoarece el cât trăieşte duce mai departe ce-a învăţat de la părinţii lui. Chiar dacă unii îşi investesc timpul şi banii în case, maşini, terenuri, vacanţe, averi, timpul pe care poţi să-l petreci cu copilul tău, nu îl mai poţi recupera niciodata. Nimic nu e mai presus de petrecerea timpul în prezenţa copilului tău.
Vă doresc tuturor femeilor şi mamelor să aveţi o viaţă frumoasă şi împlinită alături de familia pe care aţi primit-o fără să o cereţi şi care vi se va lua fără să vi se ceară. Fiţi fericite pentru că meritaţi!
http://ramonascurtu.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu