Teodora Lucaciu
O hunedoreancă născută în Valea Jiului, strănepoată a „Leului din Siseşti”, avea să ajungă o soprană celebră atât în România, cât şi în străinătate. Directorul unui Conservator din Ecuador a dus-o pe artistă în ţara lui. După nouă ani de la plecarea din România, Teodora Lucaciu a cântat pentru ultima oară în viaţă. La Machala.
Românii au văzut-o ultima oară pe scenă în 1976, la Bucureşti, în rolul Margaretei din opera „Faust”.
Teodora Lucaciu s-a născut la Vulcan, în 1926. A fost strănepoata preotului Vasile Lucaciu, rămas în istorie pentru contribuţia sa la Unirea din 1918 şi supranumit „Leul din Siseşti”. Când a auzit vocea hunedorencei, o comisie specială de depistare a talentelor a dus-o din Valea Jiului la Bucureşti. Curând, Teodora Lucaciu a absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, la clasa de operă, cu media 10 la toate disciplinele.
Celebră în Ecuador
După absolvire, hunedoreanca s-a angajat prim-solistă la Opera Română din Capitală. A cântat în zeci de arii şi la Opera din Timişoara. Parteneri pe scenă i-au fost Nicolae Herlea, David Ohanesian, Ludovic Spiess, Ion Dacian, Dan Iordăchescu. A avut şansa integrării într-un mediu cultural în care se regăseau nume ca Cella Delavrancea, Tudor Arghezi, Corneliu Baba, Geo Bogza, Zaharia Stancu, Petru Dumitriu şi Arta Florescu. Turneele în străinătate au făcut ca numele Teodorei Lucaciu să fie pomenit adesea în presa internaţională de specialitate.
În 1977, directorul Conservatorului Naţional „Bustastamente Celli” din Machala, Edgar Palacios, a invitat-o pe româncă să concerteze în Ecuador, la Loja. De atunci, soprana n-a mai apărut niciodată pe o scenă din patria ei. Vizita Bucureştiul în fiecare an, dar numai pentru câteva săptămâni. S-a stabilit la Machala, capitala provinciei El Oro, unde a înfiinţat Institutul de Muzică „W.A. Mozart”, şi a predat aici lecţii de canto, pian şi istoria muzicii.
Moartea vine în culise
Teodora Lucaciu a murit în 1986, la nouă ani după ce a părăsit România şi la câteva minute după ce a coborât de pe scenă. Un infarct i-a pus capăt vieţii cu nouă zile înainte de-a împlini 60 de ani. Ministerul Culturii din Ecuador a decis ca Institutul de Muzică înfiinţat de românca din Valea Jiului să poarte numele celebrei soprane, în amintirea a tot ce a însemnat pentru cultură artista hunedoreană.
Aproape toată familia Teodorei Lucaciu şi-a legat numele de muzică. Unul dintre fraţii artistei, Vasile Lucaciu (foto), a fost pianist şi compozitor. Tot el a dirijat şi prima orchestră simfonică înfiinţată la Petroşani, în 1956. Un alt frate, Kato, a fost un maestru al violoncelului, dar a renunţat la spectacole după ce s-a înscris la Facultatea de Agronomie.
Amintiri făcute scrum
Astăzi, două şcoli din Valea Jiului poartă numele Teodorei Lucaciu. La fel şi o stradă din Petroşani. Tot după numele ei a fost botezată şi sala în care petroşănenii se cunună, după care artista şi-a găsit un loc şi în „Dicţionarul personalităţilor hunedorene”. Cu toate acestea, aproape nimeni nu-şi mai aminteşte de ea. Chiar şi rudele apropiate îi cunosc prea puţin viaţa.
O nepoată de frate, Cristina, este singura din familie care a rămas în Valea Jiului. Femeia povesteşte că nu şi-a întâlnit mătuşa de foarte multe ori. Dar ştie câte ceva despre concertele pe care le-a susţinut în Ecuador. La majoritatea, Teodora Lucaciu era acompaniată la pian chiar de tatăl Cristinei, Vasile Lucaciu.
Rudele şi puţinii prieteni pe care îi avea soprana i-au spus întotdeauna Tola. Iar pe Vasile toţi îl strigau Ticu. După un an de la plecarea din ţară a Teodorei, Vasile Lucaciu a luat şi el drumul Ecuadorului. Frate şi soră urcau împreună pe scenă – în concerte. Din păcate însă, niciun afiş al spectacolelor de-atunci n-a rezistat în timp. După moartea compozitorului, Cristina Lucaciu a ars o mulţime de lucruri care-i aminteau de părintele său. Ca să-şi uite durerea.
„Tata a murit în ţară. Răspus de cancer. Fuma câte 80 de ţigări pe zi. Orice lucru care-mi aducea aminte de el îmi mărea suferinţa”, povesteşte femeia.
Vasile Lucaciu
Codiţă, preferatul sopranei
Nepoata din Petroşani îşi aminteşte că a vizitat-o de câteva ori, la Bucureşti, pe Teodora Lucaciu. Soprana avea un apartament în cartierul Berceni. Dar până şi rudele abia apucau să schimbe doar câteva cuvinte cu artista.
„Era invitată la o mulţime de evenimente. Cu rudele se întâlnea rar şi nici prieteni n-avea prea mulţi. N-a avut nici copii. Toată dragostea ei se îndrepta spre Codiţă – un câine cu părul sârmos care o însoţea în toate călătoriile, inclusiv în străinătate. Codiţă avea paşaportul lui”, povesteşte nepoata Teodorei Lucaciu.
Artista a făcut o adevărată pasiune şi pentru autoturisme. În timpul şederii la Bucureşti, conducea un Ford Taunus vişiniu. Niciodată nu lăsa pe altcineva la volan. S-a despărţit de maşină doar după un accident din care a scăpat ca prin urechile acului, după ce un cal, cu tot cu căruţă, s-a năpustit brusc în parbrizul Fordului.
Astăzi, după 27 de ani trecuţi de la moartea celebrei sale mătuşi, Cristina Lucaciu nu mai poate trăi nici măcar din amintiri. Ultima dată când a văzut-o pe soprană era prin ’81.
Distincţii„A venit la Petroşani să-mi aducă nişte bijuterii trimise de tata, din Ecuador. De-atunci n-am mai auzit mare lucru despre ea până în ziua în care s-a prăpădit ”, povesteşte femeia.
De-a lungul carierei sale, sopranei Teodora Lucaciu, artistă emerită a României, i-au fost acordate numeroase premii, printre care Premiul I la Concursul Naţional de Canto – Bucureşti 1954, Marele Premiu la Concertul Internaţional de Canto de la Geneva – 1956, Marele Premiu la Concursul Internaţional de la Toulouse – 1957, Marele Premiu şi Medalia de Aur la Concursul Internaţional de la Moscova – 1957 şi Marele Premiu şi Medalia de Aur la Concursul Internaţional de la Sofia – 1961.[/box]
Florin Piersic, şcolit de fratele sopranei
Cristina Lucaciu povesteşte că tatăl ei, Vasile Lucaciu, a fost o vreme profesor la o şcoală de artă populară din Cluj-Napoca. În aceeaşi perioadă, s-a înscris la cursuri şi cel care avea să devină mai târziu actorul Florin Piersic. „Mărgelatu” l-a avut profesor pe Vasile Lucaciu, fratele Teodorei. De la celebrul compozitor hunedorean, Piersic a învăţat să cânte la pian. În 2009, când actorul şi-a lansat un album cu 10 melodii – „Hoinărind printre amintiri” (foto), şi-a amintit cu nostalgie de primele lecţii de muzică luate la Cluj, cu profesorul Vasile Lucaciu.[/box]
Amintirile unui balerin
Numele Teodorei Lucaciu este pomenit şi în cartea biografică a marelui balerin Gelu Barbu, fiul reputatului compozitor Filaret Barbu. Artistul a făcut parte din generaţia de aur a artei coregrafice româneşti. Şi-a desăvârşit studiile la celebra Şcoală de balet de la Leningrad şi a devenit apoi prim-balerin al operei Române din Bucureşti. Ani buni, Gelu Barbu a fost un apropiat al Teodorei Lucaciu. În volumul „Gelu Barbu – ritmul sentimentelor” (foto), semnat de scriitorul Antonio Pita Cardenes, artistul – stabilit în Insulele Canare – vorbeşte despre moartea „în condiţii misterioase” a sopranei din Vulcan. Gelu Barbu susţine că Teodora Lucaciu ar fi fost otrăvită după o cină luată la Ambasada României din Quito, Ecuador, iar principalul suspect ar fi fost Securitatea.[/box]
Sursa: http://zhd.ro
