Radio Bunelu

In memoriam Teodora Lucaciu - 32 de ani de la moartea artistei


                                                                      Teodora Lucaciu
O hunedoreancă născută în Valea Jiului, strănepoată a „Leului din Siseşti”, avea să ajungă o soprană celebră atât în România, cât şi în străinătate. Directorul unui Conservator din Ecuador a dus-o pe artistă în ţara lui. După nouă ani de la plecarea din România, Teodora Lucaciu a cântat pentru ultima oară în viaţă. La Machala.
Românii au văzut-o ultima oară pe scenă în 1976, la Bucureşti, în rolul Margaretei din opera „Faust”.
Teodora Lucaciu s-a născut la Vulcan, în 1926. A fost strănepoata preotului Vasile Lucaciu, rămas în istorie pentru contribuţia sa la Unirea din 1918 şi supranumit „Leul din Siseşti”. Când a auzit vocea hunedorencei, o comisie specială de depistare a talentelor a dus-o din Valea Jiului la Bucureşti. Curând, Teodora Lucaciu a absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, la clasa de operă, cu media 10 la toate disciplinele.

Celebră în Ecuador
După absolvire, hunedoreanca s-a angajat prim-solistă la Opera Română din Capitală. A cântat în zeci de arii şi la Opera din Timişoara. Parteneri pe scenă i-au fost Nicolae Herlea, David Ohanesian, Ludovic Spiess, Ion Dacian, Dan Iordăchescu. A avut şansa integrării într-un mediu cultural în care se regăseau nume ca Cella Delavrancea, Tudor Arghezi, Corneliu Baba, Geo Bogza, Zaharia Stancu, Petru Dumitriu şi Arta Florescu. Turneele în străinătate au făcut ca numele Teodorei Lucaciu să fie pomenit adesea în presa internaţională de specialitate.
În 1977, directorul Conservatorului Naţional „Bustastamente Celli” din Machala, Edgar Palacios, a invitat-o pe româncă să concerteze în Ecuador, la Loja. De atunci, soprana n-a mai apărut niciodată pe o scenă din patria ei. Vizita Bucureştiul în fiecare an, dar numai pentru câteva săptămâni. S-a stabilit la Machala, capitala provinciei El Oro, unde a înfiinţat Institutul de Muzică „W.A. Mozart”, şi a predat aici lecţii de canto, pian şi istoria muzicii.


Moartea vine în culise
Teodora Lucaciu a murit în 1986, la nouă ani după ce a părăsit România şi la câteva minute după ce a coborât de pe scenă. Un infarct i-a pus capăt vieţii cu nouă zile înainte de-a împlini 60 de ani. Ministerul Culturii din Ecuador a decis ca Institutul de Muzică înfiinţat de românca din Valea Jiului să poarte numele celebrei soprane, în amintirea a tot ce a însemnat pentru cultură artista hunedoreană. 
Aproape toată familia Teodorei Lucaciu şi-a legat numele de muzică. Unul dintre fraţii artistei, Vasile Lucaciu (foto), a fost pianist şi compozitor. Tot el a dirijat şi prima orchestră simfonică înfiinţată la Petroşani, în 1956. Un alt frate, Kato, a fost un maestru al violoncelului, dar a renunţat la spectacole după ce s-a înscris la Facultatea de Agronomie.

Amintiri făcute scrum
Astăzi, două şcoli din Valea Jiului poartă numele Teodorei Lucaciu. La fel şi o stradă din Petroşani. Tot după numele ei a fost botezată şi sala în care petroşănenii se cunună, după care artista şi-a găsit un loc şi în „Dicţionarul personalităţilor hunedorene”. Cu toate acestea, aproape nimeni nu-şi mai aminteşte de ea. Chiar şi rudele apropiate îi cunosc prea puţin viaţa.
O nepoată de frate, Cristina, este singura din familie care a rămas în Valea Jiului. Femeia povesteşte că nu şi-a întâlnit mătuşa de foarte multe ori. Dar ştie câte ceva despre concertele pe care le-a susţinut în Ecuador. La majoritatea, Teodora Lucaciu era acompaniată la pian chiar de tatăl Cristinei, Vasile Lucaciu.
Rudele şi puţinii prieteni pe care îi avea soprana i-au spus întotdeauna Tola. Iar pe Vasile toţi îl strigau Ticu. După un an de la plecarea din ţară a Teodorei, Vasile Lucaciu a luat şi el drumul Ecuadorului. Frate şi soră urcau împreună pe scenă – în concerte. Din păcate însă, niciun afiş al spectacolelor de-atunci n-a rezistat în timp. După moartea compozitorului, Cristina Lucaciu a ars o mulţime de lucruri care-i aminteau de părintele său. Ca să-şi uite durerea.
Tata a murit în ţară. Răspus de cancer. Fuma câte 80 de ţigări pe zi. Orice lucru care-mi aducea aminte de el îmi mărea suferinţa”, povesteşte femeia.
                                                                         
                                                                           Vasile Lucaciu 

Codiţă, preferatul sopranei
Nepoata din Petroşani îşi aminteşte că a vizitat-o de câteva ori, la Bucureşti, pe Teodora Lucaciu. Soprana avea un apartament în cartierul Berceni. Dar până şi rudele abia apucau să schimbe doar câteva cuvinte cu artista.
Era invitată la o mulţime de evenimente. Cu rudele se întâlnea rar şi nici prieteni n-avea prea mulţi. N-a avut nici copii. Toată dragostea ei se îndrepta spre Codiţă – un câine cu părul sârmos care o însoţea în toate călătoriile, inclusiv în străinătate. Codiţă avea paşaportul lui”, povesteşte nepoata Teodorei Lucaciu.
Artista a făcut o adevărată pasiune şi pentru autoturisme. În timpul şederii la Bucureşti, conducea un Ford Taunus vişiniu. Niciodată nu lăsa pe altcineva la volan. S-a despărţit de maşină doar după un accident din care a scăpat ca prin urechile acului, după ce un cal, cu tot cu căruţă, s-a năpustit brusc în parbrizul Fordului.
Astăzi, după 27 de ani trecuţi de la moartea celebrei sale mătuşi, Cristina Lucaciu nu mai poate trăi nici măcar din amintiri. Ultima dată când a văzut-o pe soprană era prin ’81.
A venit la Petroşani să-mi aducă nişte bijuterii trimise de tata, din Ecuador. De-atunci n-am mai auzit mare lucru despre ea până în ziua în care s-a prăpădit ”, povesteşte femeia.
 Distincţii
De-a lungul carierei sale, sopranei Teodora Lucaciu, artistă emerită a României, i-au fost acordate numeroase premii, printre care Premiul I la Concursul Naţional de Canto – Bucureşti 1954, Marele Premiu la Concertul Internaţional de Canto de la Geneva – 1956, Marele Premiu la Concursul Internaţional de la Toulouse – 1957, Marele Premiu şi Medalia de Aur la Concursul Internaţional de la Moscova – 1957 şi Marele Premiu şi Medalia de Aur la Concursul Internaţional de la Sofia – 1961.[/box]
 Florin Piersic, şcolit de fratele sopranei 
Cristina Lucaciu povesteşte că tatăl ei, Vasile Lucaciu, a fost o vreme profesor la o şcoală de artă populară din Cluj-Napoca. În aceeaşi perioadă, s-a înscris la cursuri şi cel care avea să devină mai târziu actorul Florin Piersic. „Mărgelatu” l-a avut profesor pe Vasile Lucaciu, fratele Teodorei. De la celebrul compozitor hunedorean, Piersic a învăţat să cânte la pian. În 2009, când actorul şi-a lansat un album cu 10 melodii – „Hoinărind printre amintiri” (foto), şi-a amintit cu nostalgie de primele lecţii de muzică luate la Cluj, cu profesorul Vasile Lucaciu.[/box]
Amintirile unui balerin
Numele Teodorei Lucaciu este pomenit şi în cartea biografică a marelui balerin Gelu Barbu, fiul reputatului compozitor Filaret Barbu. Artistul a făcut parte din generaţia de aur a artei coregrafice româneşti. Şi-a desăvârşit studiile la celebra Şcoală de balet de la Leningrad şi a devenit apoi prim-balerin al operei Române din Bucureşti. Ani buni, Gelu Barbu a fost un apropiat al Teodorei Lucaciu. În volumul „Gelu Barbu – ritmul sentimentelor” (foto), semnat de scriitorul Antonio Pita Cardenes, artistul – stabilit în Insulele Canare – vorbeşte despre moartea „în condiţii misterioase” a sopranei din Vulcan. Gelu Barbu susţine că Teodora Lucaciu ar fi fost otrăvită după o cină luată la Ambasada României din Quito, Ecuador, iar principalul suspect ar fi fost Securitatea.[/box]
Sursa: http://zhd.ro

Cum e viața unui tânăr în Petroșani, fosta capitală a minerilor


Când te întorci din Petroșani, lumea te întreabă doar atât: „Și, ce mai fac minerii?”. Doar că minerii nu prea mai fac, pentru că în Valea Jiului au mai rămas doar umbrele unui trecut deopotrivă glorios și sângeros. La începutul anilor 90, în jur de 70 000 de români lucrau în mine, astăzi sunt mai puțin de trei mii, un număr care se va înjumătăți curând, după ce încă două mine (Lupeni și Lonea) din patru rămase se vor închide anul ăsta, conform programului Ministerului Energiei.
Știu că minerii sunt departe de realitatea ta zilnică, sunt oamenii ăia, conduși de Miron Cozma, care i-au călcat în picioare pe studenți în anii 90, la București. Doar că au cam trecut anii de-atunci, minerii sunt doar niște români care încearcă să-și câștige traiul într-o zonă care s-a transformat în valea plângerii. Mineritul dispare pe an ce trece, s-a furat la greu, s-au promis multe de către fiecare guvern de la Palatul Victoria, cert e că oamenii au rămas fără locuri de muncă, unii reușesc să se reprofileze, alții își încearcă destinul în afara țării, tinerii fug, orașele se depopulează. Nu-i nicio mirare, având în vedere că România are cea mai ridicată rată a emigrației, după Siria.
Dintre orașele care rămân în urmă, goale și triste, Petroșani este poate cel mai cunoscut, capitala minerilor, localitatea dintre munți care s-a umplut de second-hand-uri, bănci și case de pariuri (ca multe alte orașe de provincie în care economia e la pământ, locurile de muncă lipsesc și disperarea se traduce prin tot felul de pariuri). Deși este un oraș universitar, cu trei facultăți: de Mine, de Inginerie Mecanică și Electrică și de Științe, tinerii vor să plece din Petroșani. „După ora opt, e o stingere totală aici”, mi-a spus un puști de 17 ani din oraș.

Munții ar putea fi o scăpare, pârtiile Parâng și Straja sunt destinații turistice de iarnă foarte populare, în apropiere de Petroșani, doar că lipsa unei infrastructuri decente îi descurajează pe turiști. Geografia a ajutat Petroșaniul, oamenii care îl conduc, mai puțin.
Dintre orașele care rămân în urmă, goale și triste, Petroșani este poate cel mai cunoscut, capitala minerilor, localitatea dintre munți care s-a umplut de second-hand-uri, bănci și case de pariuri (ca multe alte orașe de provincie în care economia e la pământ, locurile de muncă lipsesc și disperarea se traduce prin tot felul de pariuri). Deși este un oraș universitar, cu trei facultăți: de Mine, de Inginerie Mecanică și Electrică și de Științe, tinerii vor să plece din Petroșani. „După ora opt, e o stingere totală aici”, mi-a spus un puști de 17 ani din oraș.
În cele două zile petrecute în Petroșani, am vrut să văd ce fac tinerii de aici, cu ce-și ocupă timpul atunci când nu sunt la școală, dacă vor să plece din oraș și ce ar trebui să le ofere fosta capitală a minerilor pentru a-i ține acasă.

David, 18 ani

David și Mălina, tineri îndrăgostiți de 18 ani, care vor pleca din Petroșani odată ce-și termină studiile liceale.
VICE: Cum te distrezi tu, ca tânăr, în Petroșani?David: Cred că singurele mijloace de distracție pentru tinerii care nu sunt foarte extrovertiți sunt ieșitul prin pub-uri și, poate, plimbările prin oraș.
Sunt multe pub-uri în oraș?Sunt vreo trei principale, în care lumea merge destul de des, restul sunt pe diferite gusturi ale muzicii. Dintre cluburi e numai Keops, dar tineretul de vârsta noastră merge acolo destul de rar, în principiu sunt pline de persoane peste 20 de ani care ne cam eclipsează.
Aveți săli de cinema?Urmează să se deschidă un cinematograf, sunt chiar curios cum va fi. Cred că anunță un posibil viitor al acestui oraș din punct de vedere al distracției.
Există un punct de întâlnire comun al tinerilor?Nu prea, mergem în oraș, apoi mergem într-un pub și după, plecăm la casele noastre.
Tu ce o să faci după ce termini liceul?Plec la facultatea de mate-info din Timișoara. Probabil mă voi întoarce foarte rar din dorul de casă, până și părinții mei se vor muta de aici și cred că, implicit, voi abandona și eu orașul, ca orice tânăr de vârsta mea.
Unde se mută părinții tăi?În Craiova, fiindcă vor să se mute la țară, acolo unde au crescut. Ei spun că e mult mai sănătos să trăiești acolo.
Din punct de vedere financiar cum ți se pare orașul tău?Aici cred că e problema, că sunt oameni care pot trăi aici cu minimum pe economie destul de bine, pentru că nu sunt costuri exagerate, la orice magazin în care mergi, nu găsești lucruri extrem de scumpe. Însă, dacă vrei să trăiești într-un oraș mai mare și să-ți atingi țelurile, e un pic cam dificil. Aici nu sunt companii mari la care să lucrezi, în afară de INSEMEX și câteva bănci, nu sunt locuri în care să lucrezi pe un salariu mai mare.
Te-ai gândit vreodată să pleci din România?M-am gândit odată să plec și am zis că, bă, îmi place țara asta și dacă plec și eu, va rămâne pe mâna celor care nu o vor schimba, ba chiar vor duce aceeași poftă a înavuțirii prin furt.
Ce crezi că ar trebui să aibă Petroșaniul ca să te facă să rămâi aici?În principal, tineretul pleacă de aici din acel efect de turmă: dacă pleacă toți, eu de ce să rămân, că o să fiu privit cu alți ochi. Orașul, în sine, e unul frumos, și chiar devine modern prin aspect, însă nu există posibilități de a avea un job sau de a avea o viață faină.

Mălina, 18 ani

VICE: Ce-ți place cel mai mult la oraș?Mălina: Cred că împrejurimile, este un oraș frumos, suntem înconjurați de munți. Din punctul ăsta de vedere chiar există posibilități.
După ce termini liceu ce o să faci?O să plec în Cluj să studiez Litere.
Există vreo șansă să te întorci în Petroșani?Nu, pentru că este un oraș pe moarte, o zonă - în general - și nu există posibilități de împlinire profesională.
Ce crezi că-i lipsește cel mai mult orașului?Oportunitățile de angajare, nu există firme, industria e la pământ.
Dar este totuși un oraș universitar, nu ajută asta?Există o universitate destul de bună, însă numărul studenților este tot mai scăzut. Probabil că nu-i atrage zona și asta pe bună dreptate.

Ștefan, 17 ani

VICE: Ce-ți place cel mai mult ca tânăr în Petroșani?Ștefan: Prea multe nu prea ai ce să faci, în afară de câteva localuri unde să stai cu prietenii, poate să mai ieși în club sâmbăta sau vinerea. Vara e plin, pentru că vin toți studenții înapoi acasă. Iarnă zici că e oraș fantomă. În rest, dacă stai puțin pe aici, până pe la opt seara, o să mai vezi câțiva oameni, atât. E un fel de stingere totală.
Ce planuri ai după liceu, pleci din oraș?Vreau să dau la Jandarmi, la Fălticeni, pentru că oricum toată lumea o să plece din oraș.
Există alternative care să te țină aici? Prietenii tăi rămân?Cam aproape toți prietenii mei pleacă ori în străinătate, ori la București, Cluj sau Timișoara.
Minele nu sunt o opțiune, la Vulcan, de exemplu?Mineritul aici e mort, din câte am auzit, se vor redeschide minele, dar nu cred că prea curând. Și, momentan, cum se lucrează la noi, în mine, e moarte pură.
Ce ar trebui să aibă orașul ăsta ca să rămâneți aici?Știu de la părinți că, în comunism, erau locuri de muncă în Valea Jiului, acum, dacă zici că ești din Petroșani, oamenii nici n-au auzit de oraș.
Lipsa locurilor de muncă e cel mai acut motiv?Dacă termini o facultate, te întorci aici ca să lucrezi vânzător la magazin sau în peco, altceva nu ai ce să faci. Sunt puține firme, și alea abia angajează. Ar putea fi un oraș cu potențial, e o zonă turistică și, dacă ar aranja puțin Parâng, Straja, ar putea avea de câștigat de pe treaba asta. Numai că nu se prea interesează lumea, nu prea văd primăria să-și dea interesul pentru treaba asta. Ar putea face ceva frumos din orașul ăsta.

Daniel, 22 de ani

Daniel a făcut bani din bitcoins și acum pleacă într-o vacanță în Spania, la soare.
VICE: Ce faci în Petroșani?Daniel: Tocmai mi-am dat demisia de la job.
Păi, și ce faci mai departe?O să fac ceva pe cont propriu, dar înainte o să plec o lună în vacanța, în Spania, să stau puțin la soare, după care o să mă întorc. O să încerc un program de start-up, între timp mă ocup de niște chestii online. Plus că am făcut și niște bani din bitcoin.
Ce job aveai?Făceam proiectare de sisteme de balizaje pentru aeroporturi, luminile de pe aeroporturi, în principiu.
Ai locuit toată viața în Petroșani, ai făcut și facultatea aici. Astea te-a făcut să rămâi, când toți pleacă?Da, o să termin facultatea în iunie. Am vrut să rămân aici, dar mi-am dat seama că vreau să văd lumea, să umblu, mă interesează alte chestii decât să am ceva stabil aici.
Și cum ți se pare orașul? Ce le oferă tinerilor ca să-i facă să rămână aici?
Prea puține ca să rămână, dar sunt unele șanse. Eu, de exemplu, am avut acest job până astăzi și a fost foarte ok. Nu am nimic de reproșat, dar nu pot să vorbesc pentru toți tinerii.
Dar ca oraș, ce te face să rămâi în Petroșani?Puține activități sociale, majoritatea tinerilor pleacă, dar mai sunt unii și care rămân.
Și ce fac aici tinerii care rămân?Nu știu, cred că foarte mulți nu fac nimic. Prietenii mei care au rămas fie se ocupă de o afacere, fie fac o școală în continuare. Dar sunt alții care nu fac nimic, preferă să trăiască din bani de la mama.
Mineritul nu mai este o variantă, nu?Pentru tineri? Nu, absolut nu, cine mai vrea să coboare în subsol?
Ce-ți place cel mai mult la oraș?În primul rând, cunosc lumea de aici, știu cam tot ce se întâmplă, îmi plac munții ăștia pe care poți să faci o mulțime de chestii.

Andreea, 18 ani

Andreea vrea să plece la București, să lucreze în organizare de evenimente.
VICE: Cum ai descrie viața de tânăr în Petroșani? Andreea: Pentru tineri, cel puțin, e cam plictisitor, nu prea ai foarte multe locuri de ieșit, câteva cafenele, un singur club, niște pub-uri. Însă, ca zonă, e foarte frumos, avem muntele aproape, poți face schi, snowboard, alte sporturi de iarnă.
Ce planuri ai după ce termini liceul? Sincer, vreau să plec de aici după BAC. Eu oricum sunt din sud, din Pitești, dar stau aici de 12 ani. Vreau să plec în București, simt că pe ceea ce vreau eu să fac nu mă ajută deloc zona asta. Nu am o facultate unde pot învăța ceea ce vreau să fac, plus că nu există locuri de muncă.
Ce vrei să faci mai departe la București? Vreau să fac PR, apoi să mă specializez în organizarea de evenimente, lanțuri hoteliere, în special.
Te-ai gândit să pleci din România? Nu chiar, consider că în orașele noastre mari mă pot dezvolta și pot face ceea ce-mi doresc.

Tudor, 16 ani

Tudor, împreună cu mama lui
VICE: Ce faci la 16 ani în Petroșani, în afară de școală?Tudor: Nu sunt foarte multe alegeri, fac sport cât se poate și distracție în limita bunului simț.
Ce înseamnă distracție aici?Sunt două-trei pub-uri în care merg cu prietenii, în rest, e un oraș destul de plictisitor.
Ce îți place la Petroșani?Muntele, că e aproape, mă duc la snowboard, iar vara merg cu bicicleta.
Când termini liceul ai de gând să rămâi aici sau să pleci?Vreau să plec în Cluj, la facultate, pentru că îmi place ca oraș și fratele meu e deja acolo.
Nu te-ai gândit să pleci din România?M-am gândit și la asta, încă sunt în dubii, poate aș pleca în Anglia, la o facultate de informatică.
Există oportunități de locuri de muncă aici?Mineritul, poate ( râde). Există locuri de muncă, dar nu mai este forță de muncă.

Andreea, 21 de ani

Andreea și Ionuț, doi tineri care încă mai stau în Petroșani. Momentan.
VICE: Ce-ți place cel mai mult în Petroșani?Andreea: Relieful, consider că avem o zonă frumoasă, cu munți, cu pârtii. Avem și pârtia Transalpina, care este o pârtie ca în străinătate, dar degeaba, pentru că nu avem drumuri, locuri de cazare, mulți turiști sunt nemulțumiți de asta, ar putea oamenii să o dezvolte mult mai bine.
Ce faci acum?Sunt studentă, în anul trei, la Facultatea de Științe.
Și vrei să-ți continui aici cariera, munca?Nu, aș vrea să plec în alt oraș, probabil că la Timișoara. Sunt mai multe avantaje într-un oraș mai mare, plus că-ți găsești mai ușor un loc de muncă.
Ce nu-ți place la Petroșani atunci?Că toată lumea a plecat de aici și nu mai sunt nici tineri.

Ionuț, 21 de ani

VICE: Ce-ți place cel mai mult la orașul ăsta?Ionuț: În primul rând că este o zonă foarte liniștită, nu ai treabă cu nimeni, ești tu și atât aici. Cam asta ar fi partea care-mi place. Partea nasoală e că nu avem joburi, locuri de muncă, infrastructura e la pământ.
Vrei să pleci în alt oraș?Momentan, aș vrea să rămân, pentru că am deja începute unele afaceri, am evenimente, și nu-mi pot lăsa angajamentele. Eu mă ocup cu muzica și prestăm servicii la diferite evenimente, nunți, botezuri, petreceri.
Dacă ar fi să-i dai cuiva un motiv bun să rămână în Petroșani?Dacă vrea să se plictisească, să rămână aici

Trump în 14 mai în Ierusalim: Va fi prezent și Liviu Dragnea.

Netanyahu Trump foto NPR.org Jerusalem IsraelDragnea Iohannis Foto Nasul TV
Trump în 14 mai în Ierusalim: Jurnalistul Florian Bichir anunță că va fi prezent și Liviu Dragnea
Preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, a declarat marţi că în luna mai ar putea călători la Ierusalim, în Israel, unde SUA îşi mută ambasada de la Tel Aviv. Noul sediu al ambasadei este programat să se deschidă pe 14 mai într-o locaţie provizorie, în timp ce este construit un sediu permanent. Marţi, premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a declarat într-un interviu acordat Fox News că „ar fi încântat” să îl aibă la ceremonia de deschidere pe preşedintele SUA. Donald Trump a sugerat luna trecută că ar putea ajuta la deschiderea Ambasadei SUA, decizie care a tensionat relaţiile cu aliaţii săi arabi, dar a întărit relaţia cu premierul Benjamin Netanyahu.
Jurnalistul Florian Bichir a anunțat marți seară la B1 Tv că și liderul PSD Liviu Dragnea ar uma să fie prezent în 14 mai în Ierusalim, unde ar putea avea o întrevedere cu Donald Trump.
 Israelul sarbatoreste, pentru a 70-a oara Ziua Independentei, ”Yom Ha’atzmaut”, care celebreaza proclamarea statului evreu din 14 mai 1948.