Nici nu știu cum să încep această scriere, de sensibil ce e subiectul. De câteva minute gândesc la modul cel mai lin de a începe. Vreau să scriu azi, despre un fenomen, care în ultima vreme e prea întâlnit prin biserici și anume: fenomenul copiilor vedetă.
Copiii vedetă sunt de regulă abia mergători pe picioare, dar pot urca în vârstă până mai sus. Ei sunt acei drăgălași, care întorc biserica pe dos în timpul programului, iar mama și tata chiar se mândresc cu „dibăcia” lor. Plimbările pe culuare și pe la diferite persoane nu mai sunt de ajuns, ei fac plimbări pe la amvon, pe podium dacă este, trag de chitara care stă în suport, vor să apese pe clapele pianului și chiar la microfon ar vrea să gângurească. Dacă vine la tine în timpul programului și tu nu îi spui „Ce faci tu frumusețe mică!” Sau „Ce faci tu prințesă!” părinții te bagă în „black list” la categoria invidios sau scorțos.
Când cresc, acești copilași devin altfel de vedete. Cu freze și vestimentații demne de staruri de cinema, apar la spus versete și poezii. Ei, cum să nu apreciez o mică vedetă care spune un verset. Păcat că nu poți sări cu fluierături și ropot de aplauze. Aaa… și să nu care cumva să uiți să lauzi părinții la ieșire, că e bai cu tine, dacă uiți asta.
Veți spune unii „Teo are chef de scandal!” dar nu am. Vreau doar să trag un semnal de alarmă în privința orientării greșite a unor suflete în viață și să fac un apel la a respecta minime reguli de bun simț, când ne prezentăm la biserică împreună cu pruncii noștri, în compania altor oameni.
Primul aspect de semnalat este nevinovăția copiilor. Aici e strict problema părinților, copiii la vârsta asta, fac ce îi învață sau le permit părinții. Unii vor spune că nu au ce le face, dar nu pot să accept această scuză. Am și eu copii și au stat și stau lângă mine pe bancă, de la începutul programului, până la sfârșitul lui. Că nu le-a convenit e adevărat, dar ei știu că la biserică au voie maxim o dată să se ridice, dacă e o urgență cu baia. Așa sunt educați, formați. Nu se poate, ca un copil să facă ce vrea, când vrea, fără ca părintele să îl poată opri. Trebuie să găsească acele mecanisme de control, pentru că altfel copilul e în pericol.
Alt aspect de semnalat este cel referitor la bunul simț. Iar nu poți cere unui copil să cunoască și să respecte niște reguli de bun simț, dar părinții ar trebui să le cunoască bine. Nu poți permite ca o cântare, o poezie, o predică să fie deranjate constant de răsfățurile unui copil. Nu poți permite, ca predica unui frate, să fie deturnată spre mica vedetă care face „ischibiții” în fața amvonului. Și din respect față de cel ce predică, recită sau cântă, dar mai ales din reverență și respect față de Dumnezeu. O minimă doză de bun simț e obligatorie.
Păpica la biserică. Ei drăgălașul de el, i s-a făcut foame, scoate mama repede o pungă mare și tare foșnitoare, să îi dea păpică. Am văzut pe unii pe bancă cu casolete, lingurițe furculițe și alte tacâmuri. Fraților, nu suntem la picnic. Dacă îi e foame așa tare retrage-te undeva într-o anexă, în mașină, afară. Nu fă miros de piure în toată biserica, nu foșni nailoane, nu îți trimite copilul murdar pe la gură, să se șteargă de fustele altor femei, de pe rândul tău. Gândește-te că sunt și alți părinți cu copii pe lângă voi și aceştia poftesc și ei. Nu considerați biserica un loc de relaxare, ci unul de închinare și părtășie în care nu tu, ci fratele și sora sunt cei mai importanți.
Jucării la biserică. Știu, copiii vor jucăria preferată, măcar o jucărie să dețină în biserică. Nu faceți greșeala de a lua una cu baterii care face zgomot, cu cântecele, motoare, puști și alte chestii de genul. Acceptați o jucărie dar nezgomotoasă și discretă. Nu faceți înțelegeri de genul: „Îți iei mașina de poliție cu o sută de sirene asurzitoare, dacă promiți că nu o pornești. ” La fel, lăsați acasă păpușile care se pot dezbrăca, puștile cu apă, sau tot felul de drăcușări și monstruleți din plastic. Un cățeluș de plus, o mașinuță nezgomotoasă, câteva culori și o cărticică de colorat merg, dar să nu exagerăm.
Îmbrăcămintea copiilor la biserică. Poate ar trebui să-mi mușc limba, dar și așa însângerat, tot voi scrie. Considerați copiii voștri ce vreți voi, rezultatele vor fi ale voastre, dar pentru cugetul celorlalți totuși, nu faceți parada modei sau carnaval la biserică. Renunțați la rochița de prințesă cu coroniță și baghetă, la cea de vrăjitoare sau alte personaje din desene, renunțați la costume de spiderman, superman, etc. Nu îmbrăcați copilul, în așa fel încât să atragă atenția. Folosiți decența și bunul simț. Copilul vostru nu e vedetă sau e cel mult, e vedeta voastră. Nu faceți tulburare, sunt părinți care nu își permit, sunt părinți care nu vor, să îi poarte așa pe copiii lor. Vă rog mult, nu mai exagerați. Dar evitați și extrema cealaltă pe care am întâlnit-o. Nu îți lăsa fetița sau băiețelul doar în pampers prin biserică e inacceptabil.
Nu uita, copiii ți-au fost încredințați de Dumnezeu spre formare. Sunt niște suflete care vor merge în viață înainte, conform principiilor pe care le pui în mintea lor. Copiii nu sunt nicidecum un trofeu, o diplomă, o completare a ta. Nu sunt dați nici ca să îți slujească drept faimă, nici să faci ce vrei tu din ei. Avem față de ei o chemare mai înaltă, chemarea de a le face cunoștință cu Dumnezeu prin viața noastră și de a îi educa spre altruism, milă, modestie, slujire, implicare, dăruire.
Dragă mamă, drag tată, nu sunt cel mai bun părinte, am cu siguranță multe erori pe care le fac în formarea copiilor mei, dar fac un apel și către voi, să vă verificați dacă nu cumva plantați ceva greșit în copiii voștri. Ei fac doar ceea ce voi îi învățați și le permiteți. Ce faci din copilul tău? Îți las această întrebare simplă de meditat: Dacă azi îi permiți copilului tău aceste lucruri, având în vedere că în timp totul se amplifică, unde va fi peste 2 ani? Dar peste 10? Doar fă ceva scenarii și apoi acționează în lumina pe care ți-o va de Dumnezeu.
http://www.filedinjurnal.ro/printul-mamei-printesa-mamei-vedetele-bisericii/
Originally posted on 