Radio Bunelu

Despre lucruri “păcătoase”

Curiozitatea a ucis pisica
Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale. Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! Proverbe 5:18
În cadrul emisiunii „Căsătoria merită” da la Radio Samariteanul de ceva vreme parcurgem tema „top trei motive de ceartă şi divorţ”. După ce am trecut prin problema comunicării apoi prin cea a banilor am ajuns la capitolul sexualitate. Şi la celelalte teme am primit telefoane şi mesaje dar la ultima… incomparabil mai multe. Mi-au fost aduse la cunoştinţă tone de probleme, cele mai multe din ele cauzate de neştiinţă şi ignoranţă dar mai ales de egoism cu pretenţii de iubire dar am primit şi două telefoane şi un email (telefoanele de la doi bărbaţi, email-ul de la o femeie) care mă acuzau că încurajez lucrurile păcătoase în familia creştină. Logica lor era (parcă se cunoşteau între ei) că sexul este exclusiv pentru făcut copii, orice poziţie sexuală e păcătoasă iar Cântarea Cântărilor e 100% povestea relaţiei dintre Hristos şi biserică. În fine, multe „teologii” dar şi ameninţări că dacă continui vor face scris către cultul din care fac parte să ia măsuri cu mine.
Iată de asta vreau să scriu câte ceva despre „lucrurile păcătoase”  şi vreau să o fac fără patimă, aroganţă sau ironie. În mediile evanghelice se discută despre sex foarte „dosit”, este considerat ruşinos să vorbeşti despre asta deşi mulţi, poate cei mai mulţi dintre oamenii căsătoriţi, inclusiv cei din mediul evanghelic au probleme la capitolul acesta. O întrebare venită săptămâna trecută m-a blocat cumva: „Soţul meu termină repede şi pentru mine sexul este un chin pentru că mă porneşte de fiecare dată dar nu are finalitate. Cui pot spune problema asta? Păstorului? Soţiei sale? Unei surori mai în vârstă?” A încercat femeia o discuţie, răspunsul a fost „post şi rugăciune” dar nu a dat rezultat.
Cred că ne confruntăm cu o laşitate extraordinară la capitolul pregătire pentru a fi de ajutor celorlalţi. Răspunsul „Domnul să-ţi ajute, ţine post şi roagă-te” este unul aşa de laş şi imatur că nu mai vreau să îl aud în viaţa mea. Nu pentru că Dumnezeu nu poate ajuta sau că nu ar fi bune rugăciunea şi postul ci pentru că e o dovadă de „treaba ta, bine că mi-ai spus ca să ştiu lucruri picante, acum vezi tu cum le rezolvi” . Ne macină o curiozitate bolnavă, de aia de tip telenovelă,  de asemenea intimităţi dar nu avem un răspuns bun pentru cei care au probleme la capitolul acesta.
Sexul este invenţia lui Dumnezeu. Este o mare binecuvântare, sau mă rog, ar trebui să fie.Solomon spune:Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti, în tot timpul vieţii tale deşerte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare. Sexul este una din expresiile iubirii, a profunzimii iubirii. Poate sunteţi surprinşi dar şi sexul e de mai multe feluri dar două sunt felurile principale care fac diferenţierea majoră sexul egoist sau sexul altruist. De fapt se observă bine că principiul dumnezeiesc e valabil şi aici, să pui nevoile celuilalt mai presus decât pe ale tale. Nu lăsaţi sexul să fie confiscat de păcat, e o mare înşelare pe care o acceptă creştinii. Faptul că sexul este folosit în filme pornografice sau că unii îl fac ilegitim nu inseamnă că devine rău ci că este folosit rău.
Abordarea sexului cu ochii închişi şi lumina stinsă nu mai este o soluţie de multă vreme. A mers înainte dar acum nu mai merge, spun a mers dar consecinţele sunt teribile. Multe abuzuri sexuale, relaţii incestuoase, hărţuiri etc care au fost ţinute ascunse iar acum se văd roadele. Dumnezeu nu are nimic de ascuns dragilor, nimic, totul este gol şi descoperit cu privire la om şi viaţa acestuia. Ne este ruşine să discutăm despre asemenea lucruri pentru că păcatul „a confiscat sexul” dar în realitate aşa suntem făcuţi de Dumnezeu şi nu e nimic ruşinos atâta vreme cât suntem în voia Sa.
Bineînţeles că nu sunt adeptul spunerii problemelor sexuale la ora de rugăciune sau cu „predicarea” pe acest subiect dar aceste probleme ţin de viaţa noastră zilnică şi frământă minţile noastre o bună parte din săptămână dacă nu din zi. Cazul doamnei citat mai sus e destul de frecvent întâlnit şi totuşi cele mai multe din ele, din aceste femei, vor rămâne cu frustrarea asta o viaţă întreagă şi te mai miri de ce unele devin isterice, frustrate, nervoase etc. Asta e una din cauze. E inadmisibil ca un bărbat să nu ştie că şi soţia lui are nevoie de împlinire sau să nu ştie cum şi când are ea această împlinire.
La fel şi cu o mulţime de soţii care îşi pedepsesc soţii prin refuzarea relaţiilor intime. E o mare dovadă de „cruzime” după părerea mea. Să foloseşti ceva ce Dumnezeu a lăsat ca să fie o exprimare a iubirii ca mijloc de şantaj şi pedeapsă. E o folosire a ceea ce Dumnezeu a lăsat ca dar şi binecuvântare în scopuri egoiste şi contra scopului lui Dumnezeu. E clar neascultare cu toate că e îmbrăcată în haina evlaviei, a falsei evlavii.
În ambele cazuri cred că e dovadă de egoism cu diplomă şi nu e biblică deloc o asemenea manifestare. Drama mare nu e că se întâmplă asemenea lucruri ci că trăim în ele ca şi cum ar fi normale, ne otrăvim unii pe alţii cu ceea ce Dumnezeu a destinat să fie plăcere şi binecuvântare, folosim dragostea ca armă de atac, deturnăm planurile lui Dumnezeu. Iată de ce sunt mai hotărât ca niciodată să vorbesc despre sexualitatea maritală şi curăţie, iată de ce consider că astfel de lucruri trebuie să înceteze.
Da există riscul să fiu considerat firesc, există riscul să „intru pe un teren pe care alţii s-au ferit să intre” există riscuri dar nu vreau statuie ca să ţin la imaginea mea neapărat. Dacă prin emisiunile astea voi putea provoca un cuplu într-un an să se bucure de binecuvântarea asta a lui Dumnezeu pentru ei sunt mulţumit. Aceeaşi provocare am avut-o şi când am acceptat să fac consiliere cu homosexuali şi lesbiene. Ce vor crede oamenii, ce vor gândi, dacă vor crede că… uite că nu s-a întâmplat până acum dar există bărbaţi şi femei care au o bătălie mult mai uşoară, există oameni care îmi mulţumesc din priviri de fiecare dată când ne vedem, există oameni care s-au apropiat de Dumnezeu.
Dragii mei, iubiţi-vă. E darul lui Dumnezeu pentru voi doi, preţuiţi-vă şi îndrăgostiţi-vă unul de altul, căutaţi să aveţi relaţii intime de calitate bazate pe altruism şi dedicare. Căutaţi curăţia, pacea, armonia în relaţiile voatre intime. Eliminaţi orice se pare rău, nu cochetaţi cu pornografia şi noile curente în materie de sex. Vegheaţi unii asupra altora la capitolul acesta. Nu fiţi prilej de păcătuire ci unul de zidire, iubire, încurajare. Bucuraţi-vă de darul lui Dumnezeu.
În seara asta la ora 22:00 va fi prima ediţie a emisiunii: „Intimitate, sexualitate şi armonie”. Vă aştept cu întrebări pe această temă la adresa de contact de pe site sau prin pagina www.consiliere.org. Dumnezeu are soluţii şi pentru probleme legate de sexualitate.
http://www.filedinjurnal.ro/despre-lucruri-pacatoase/

Un bărbat a calculat cât ar trebui să câștige soția lui pentru că e casnică. SUMA ESTE FABULOASĂ!

Un bărbat a calculat cât ar trebui să câștige soția lui pentru că e casnică. SUMA ESTE FABULOASĂ!

Steven Nelms este unul dintre puținii bărbați care apreciază cu adevărat munca unei femei, atunci când acesta este la rândul lui la serviciu.

A CALCULAT CÂT VALOREAZĂ SOȚIA LUI ÎN ROL DE CASNICĂ. Mulți bărbați cred că a întreține o casă plus a crește un copil (sau mai mulți copii) este floare la ureche iar femeile nu ar trebuie să se plângă. Noroc pentru soția lui Steven Nelms, un american care a dorit să afle cât valorează în bani munca pe care femeia vieții sale o depune pentru ca al lor cămin să fie mereu impecabil iar copilului lor să nu îi lipsească nimic.
Steven și Glory au un copil în vârstă de doar doi ani. Cei doi s-au căsătorit de curând iar tânărul soț a dorit să facă un experiment, gândindu-se la munca pe care o face soția sa zi de zi. Bărbatul a dorit să îi arate respectul cuvenit soției sale și a calculat împreună cu experți ce sumă ar trebui să primească soția sa pentru curățenia casei și faptul că are grijă de copil.
Pe blogul său care a devenit viral, „We are Glory” (Toți suntem Glory), acesta notează: „Soția mea stă acasă și are grijă de fiul nostru în fiecare zi. Ea îi schimbă scutecele, îl alimentează, se joacă cu el, îl supraveghează la ora siestei și îl consolează când se supără. Și toate astea reprezintă minimul indispensabil”.
Calculul lui Steven:
Curățenie: Între 50 și 100 de dolari pentru o sesiune la săptămână
Personal Shopper: 65 dolari pentru patru ore pe săptămână
Chef (bucătăreasă): 240 de dolari pe săptămână
Spălatul hainelor: 25 dolari pe săptămână
Asistența copilului: 75 dolari pe săptămână
casnica - 14072015 - 3
Cu aceste date generale de mai sus și alte calcule estimative, Glory ar trebui să câștige undeva la73.960 de dolari pe an, dacă a fi casnică ar fi ceva legalizat. Aceasta ar fi de fapt suma pe care cei doi părinți ar trebui s-o investească în cazul în care copilul ar avea o doică iar casa ar încăpea pe mâna unei femei de serviciu plus o bucătăreasă. Toate aceste sarcini le face însă Glory, iar femei ca ea sunt milioane pe lumea asta.
Poate așa vom învăța în sfârșit să le respectăm ceva mai mult pe casnice! Nu stau degeaba acasă!
Sursa foto: mujeraf.com, Facebook Steven Nelms
http://teotrandafir.com/

Ai centrală termică de apartament? Din toamnă, plătești în plus, iar dacă are 10 ani te obligă să o schimbi

Dacă își încălzești apartamentul sau casa cu centrală termică trebuie să ști că din toamnă, intră în vigoare noi reglementări. Asta înseamnă cheltuieli în plus!
centrala termoVicepreşedintele Asociatiei Nationale a Prestatorilor de Servicii de Contorizare si Calcul al Utilitatilor (ANPSC) a spus la România TV că o directivă europeană, care va intra în vigoare în toamna acestui an, va obliga oamenii care vor centrala termica de apartament să scoată mai mulţi bani din buzunar.
Directiva, care intră în vigoare în data de 26 septembrie 2015, obligă doar vânzarea centralelor termice cu condensare. Decizia va afecta milioane de români pentru că în prezent 1,5 milioane de familii se încălzesc cu centrale de apartament, iar în fiecare an, în România, se vând 150.000 de astfel de centrale. Acestea costa intre 4.500 de lei şi 7.000 de lei, în funcţie de dimensiunea locuinţei.
Ionuţ Nejloveanu, vicepreşedintele Asociatiei Nationale a Prestatorilor de Servicii de Contorizare si Calcul al Utilitatilor (ANPSC), a declarat la România TV că în nicio ţară europeană nu se permite montarea centralei în apartament pentru că ele, în primul rând, poluează. Tot el a spus că oamenii sunt obligaţi ca din 10 în 10 ani să schimbe centrala de apartament.
„Poluatorul plăteşte. Oamenii care şi-au montat centrală nu au fost sfătuiţi de legislaţia ce va urma. Despre această deirectivă se ştie de mult timp. De asemenea, se ştie şi că se va introduce taxa pe coş, că oamenii vor fi obligaţi să-şi monteze coşuri de inox care să polueze sus şi nu în bucătăria celui de deasupra. Costurile de întreţinere ale centralelor de apartament vor fi mari. Dacă facem un calcul simplu, o centrală de apartament, cu calorifere cu tot, costă în jur de 10.000 de lei. Haideţi să vedem dacă în 10 ani, pentru că din 10 în 10 ani legea spune ca centrala trebuie schimbată, ea se amortizează”, a spus Nejloveanu.
http://ziarulunirea.ro/

Nu vă necinstiţi trupurile! Viorel Iuga

Pornografia, filmele pentru adulti si calea spre distrugere

”Vom sta înaintea lui Dumnezeu ca occidentali, ca bărbați și vom spune: ”Două miliarde de oameni pot să moară și să meargă în iad pentru ca eu să mă pot uita la femei goale pe internet”
Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. –Romani 14:12
Pornografia a devenit atât de dominantă, iar societatea tinde să creadă că aceasta este inofensivă. Replica dependenților de pornografie este: ”Nu fac rău nimănui.” Adevărul este că victimele sunt multe. De exemplu: fete care sunt forțate să joace în aceste producții obscene împotriva voii lor.
Naideen spunea la o conferință despre exploatarea sexuală că producătorul acestor filme pline de tortură a pus-o într-un acvariu cu un șarpe boa constrictor:
”Am fost bătută, am fost legată, violată…A dat drumul șarpelui peste mine și a închis capacul. M-a filmat în timp ce eram îngrozită, deoarece nu avea nimic de-a face cu sexul, cu excepția faptului că eram dezbrăcată.”
Această exploatare ostentativă nu ar avea loc dacă cerera nu ar fi așa de mare. Consumatorii de pornografie îi rănesc și pe cei apropiați lor. Cum a fost și cazul soției lui Matt Russell, dependent de pornografie.
”Eram dependent de pornografie chiar dacă aveam o căsnicie, aveam copii”, mărturisea Matt Russell.
”Mă simțeam fără putere, deoarece aveam impresia că preferă imaginea unei alte femei în locul meu. Ca femeie, este dureros. În cele din urmă am ajuns să renunț și ne-am despărțit”, mărturisea Danielle Russell, soția.
Greg, soțul lui Cathy Dyer, a determinat-o pe aceasta să apeleze la terapie pentru a se ocupa de dependența lui și aventura extraconjugală.
”Eram rănită și știam că dacă nu o să merg la un consilier, o să ajung să urăsc bărbații”, mărturisea Cathy Dyer.
Cei doi bărbați au scăpat de dependență și ambele cupluri s-au împăcat, alăturându-se unei biserici din Lakeland, Florida care abordează problema pornografiei. Kevin Conrad conduce un grup de dare de socoteală.
”Am văzut bărbați care și-au pierdut slujba, și-au distrus cariera, familia, copiii, relația cu părinții și cu frații”, spunea Kevin Conrad.
Trena Mewborn este consilier și a vede cum această dorință distruge căsnicii:
”Doar pe baza cuplurile pe care le-am întâlnit pe parcursul anilor, cel puțin 50% dintre cupluri se confruntă fie cu pornografia, cu relații extraconjugale, cu probleme legate de sex.”
Cei de la știrile CBN au discutat cu pastorul Jay Dennis despre problema din biserică.
Acesta a fost întrebat dacă au fost bărbați care și-au pierdut slujba, soțiile din cauza pornografiei:
”Bineînțeles. Aud asta tot timpul. Văd asta în biserici, în rândul pastorilor.”
Cum este și cazul lui Tom Wolfe, un pastor de tineret care a ajuns să aibă mai multe relații extraconjugale din cauza pornografiei:
”S-a aflat totul. Bineînțeles că mi-am pierdut slujba, biserica, lucrarea cu tineretul. Pentru un timp mi-am pierdut și familia.”
Misionarul Rik Ripken spunea că atât de mulți tineri creștini sunt dependenți de pornografie, încât nu pot să meargă pe câmpul de misiune:
”90-95% dintre ei sunt dependenți de pornografie. Au început pe la vârsta de 12, 13 ani și nu pot să scape de ea.”
Lucrul acesta poate fi observat numeric. Situația curentă: șapte misionare la un misionar.
”Vom sta înaintea lui Dumnezeu ca occidentali, ca bărbați și vom spune: ”Două miliarde de oameni pot să moară și să meargă în iad pentru ca eu să mă pot uita la femei goale pe internet”’, spunea misionarul Rik Ripken.
Bărbații nu sunt singurii. Crystal Renaud, fostă dependentă de pornografie, spunea că unul din trei vizitatori ai site-urilor pentru adulți sunt femei:
”Aceasta sunt eu la vârsta de zece ani, cu câteva luni înainte să găsesc revistele pornografice ale fratelui meu care m-au condus spre pornografie și dependență sexuală timp de opt ani.”
”Chiar și cu pornografia vizuală actuală, femeile sunt atrase dintr-un spirit de turmă”, spunea Trena Mewborn, consilier.
Renaud mărturisea cum acest lucru îi duce pe oameni în locuri întunecate și periculoase.
Stire difuzata in Mapamond crestin 556 – martie 2015 – ultimele stiri crestine:http://alfaomega.tv/stiri/

Folosește sarea la spălatul rufelor! Vei fi uimită să vezi ce efect are

sare în rufe
Sarea este minunată pentru haine și așternuturi: scoate petele, menține strălucirea culorilor, albește și diminuează efectul de îngălbenire a rufelor în timp… scoate până și mirosul de mucegai. Ține cont de faptul că nu poate fi folosită pentru hainele care trebuie curățate doar la spălătorie, așa cum este menționat pe etichetă.

Sarea menține prospețimea culorilor

Folosită frecvent la spălatul rufelor, sarea păstrează vii culorile și previne decolorarea. Iată cum trebuie să o folosești:
  • Adaugă jumătate de ceșcuță de sare în mașina de spălat, printre rufele noi și colorate. Hainele nou cumpărate nu-și vor mai pierde culoarea și nu le vor mai păta pe cele mai vechi, care au mai fost spălate.
  • Fierbe lenjeria sau prosoapele albe din bumbac, care s-au îngălbenit în timp, și adaugă în apă o lingură de sare și un sfert de ceșcuță de praf de copt. Lasă rufele să stea în această soluție încă o oră, după ce le-ai dat în câteva clocote, apoi clătește-le în câteva ape.
  • Scapă de petele de rugină, folosind o pastă din sare și oțet. Aplică această pastă pe rugină și las-o că acționeze în aer liber, la soare. Apoi spală rufele, punând câteva lingurițe de sare în mașina de spălat. Vei scăpa de pete, iar rufele vor fi mai albe.

Sarea te ajută la călcatul rufelor

Dacă s-au adunat reziduuri arse pe talpa fierului de călcat, presară un strat gros de sare pe o coală albă de hârtie, pornește fierul de călcat și calcă apăsat coala. Sarea se va topi și va curăța treptat depunerile maronii de pe talpa fierului.
Presară puțină sare în apa cu care clătești rufele, mai ales lenjeria care este mai greu de călcat. Sarea va acționa ca un balsam și te va ajuta să calci mai ușor materialele dificile.

Scoți mai ușor petele dificile

Petele de sânge: înmoaie haina pătată cu sânge într-o soluție din apă și sare timp de o oră, apoi pune-o la fiert. După ce a dat în clocot, așteaptă să se răcorească apa și spală haina în mod obișnuit. Dacă pata de sânge este proaspătă, presară imediat sare pe ea și o spal0o cu apă rece și săpun.
Petele de sos roșu și de grăsime: presară imediat multă sare, dacă te-ai pătat cu sos sau cu grăsime, apoi lasă haina la înmuiat în apă cu oțet și amoniac. După ce o speli în mod obișnuit cu detergent, petele vor dispărea.
Petele de cerneală: freacă bine pata de cerneală cu sare fină, apoi lasă materialul la înmuiat peste noapte în lapte. A doua zi, o poți spăla cu detergent lichid de rufe.
Petele de mucegai: amestecă sare cu zeamă de lămâie până obții o pastă consistentă și freacă petele de mucegai de pe haine sau de pe cearșafuri cu această soluție. Lasă rufele la soare să se usuce, apoi spală-le la mașina de spălat cu detergent obișnuit.
Petele de vin: dacă te pătezi cu vin, presară imediat petele cu multă sare, pentru a absorbi alcoolul. Lasă haina să se înmoaie o oră în apă rece, apoi spal-o în mod obișnuit.
Sursa – libertatea.ro

Reteta Dupa Care ar Trebui Sa Va Treziti Fara Dureri Articulare


Un articol de Calin Petru Barbulescu 

Lamaia este unul dintre ingredientele cele mai utile din lume, care ofera o protectie puternica impotriva multor boli putand fi numita pe buna dreptate un super-aliment. 

Bogata in substante nutritive, aceasta contine pectina, bioflavonoide, acid folic, vitamina A, B1, B6, C, potasiu, magneziu, calciu, fosfor si mangan. 

Lamaia afecteaza pozitiv ficatul, stomacul, intestinele, sistemul imunitar, cardiovascular si sistemul nervos. 

Consumul regulat de lamai poate preveni boli precum bronsita, gripa, raceli, laringita, infectie bacteriana, rinichi si calculi biliari, hipertensiune arteriala. Conform celor mai recente cercetari, lamaia poate preveni cancerul. 

Pe langa cele enumerate mai sus, stiati ca lamaia amestecata cu uleiul de masline este cel mai eficient tratament impotriva durerilor articulare? 

Invata sa-ti prepari acest remediu chiar la tine acasa, si prin utilizarea lui, vei aduce alinare picioarelor si mainilor acaparate de durerile articulare: 

Ingrediente necesare: 

- Coaja de la 2 lamai 

- Ulei de masline 

Metoda de preparare: 

Puneti coaja de lamaie tocata marunt intr-un borcan si turnati ulei de masline in borcan pâna când acesta acopera cojile de lamai. Inchideti borcanul si lasati-l sa stea 14 zile. 

Odata ce „medicamentul” este gata, separati uleiul de cojile de lamai. 

Folositi lichidul pentru a va trata durerile articulare astfel: 

- puneti cateva lingurite de ulei pe un tifon, apoi aplicati acel tifon pe zonele afectate de durere 

- infasurati-va cu o folie si lasati sa actioneze peste noapte. 

Acest remediu se aplica seara, inainte de culcare. 

Lasati sa actioneze intreaga noapte, si dimineata va veti trezi fara dureri de articulatii! 

Acest articol este oferit sub licenta Creative Commons. Il puteti republica oriunde incluzand autorul, sursa si sa lasati toate link-urile intacte. 


- See more at: http://www.secretele.com/2015/04/reteta-dupa-care-ar-trebui-sa-va.html#sthash.x2c2qOC4.dpuf

Iluzia iubirii: de ce creștinii nu se înțeleg între ei

Pe măsură ce se invocă mai mult unitatea, cu atât lumea pare să fie mai divizată. Nici creștinismul nu face excepție. Deși toate confesiunile creștine predică despre iubirea aproapelui, orgoliile, atitudinile de superioritate, pretențiile de posesie a adevărului absolut fac ca pretinsa dragoste creștină să fie mai mult o iluzie.
În mod normal ar trebui să spunem că spațiul creștin este unul al iubirii dezinteresate, dar experiența de zi cu zi ne învață că și cei care invocă în discursul lor iubirea creștină au dificultăți în exprimarea ei față de cei diferiți în gândire și practică teologică. Etichetarea adversarului ca bigot, eretic sau sectar este aproape firească. În aceste condiții, se poate afirma ca un postulat existența dificultăților de comunicare între doi creștini de orientări confesionale diferite, mai ales dacă ambii au convingeri puternice.

Diferențele anulează punctele comune

Deși există suficiente puncte de convergență între diferitele confesiuni creștine, diferențele par să fie cele care ies în evidență și generează tensiuni consistente. Aproape fiecare punct de doctrină este și o sursă de potențial conflict. Dezbaterile pot fi utile, dar, de regulă, sunt însoțite de mult patos, care viciază comunicarea. Părțile adverse mizează pe dreptatea proprie. Acest aspect devine cu atât mai vizibil în țări unde există o majoritate confortabilă confesional, iar minoritățile religioase au un statut mai degrabă de tolerat decât de egal.
Ar putea să fie și altfel? Editorul site-ului FaithStreet, Jeffrey Kranz, crede că este posibilă construirea unui pod de comunicare eficientă în diversitate, dar nu și în adversitate. Există însă o condiție fundamentală, una care ține de conștientizarea faptului că de-a lungul vieții am învățat să gândim în baza unor mituri. Privite dintr-un anumit unghi, miturile (ca formă de construct mental) pot avea valoare de adevăr, însă dacă sunt absolutizate deformează percepțiile și realitatea. În consecință, orice conversație onestă, pe teme divergente, se termină înainte de a fi început.

Slalom printre mituri

Unul dintre miturile destul de des întâlnite este cel conform căruia dacă cineva interpretează Biblia în mod diferit asta înseamnă că o respectă mai puțin. Desigur, poate fi adevărată și această supoziție, însă ea nu poate fi generalizată, așa cumapare în unele abordări ale creștinilor. Pur și simplu, sunt oameni care au ajuns la niveluri de înțelegere diferită și care ar trebui să continue să colaboreze. În plus, ideea în sine se bazează pe o premisă greșită și anume cea conform căreia citirea Bibliei conduce în mod necesar la o înțelegere unitară a acesteia.
Un alt mit ar putea fi cel conform căruia oamenii cred doar ceea ce vor să creadă. Parțial, concluzia ar putea să fie adevărată, însă luată în ansamblu ea are lacune. Nu toate convingerile derivă dintr-un interes propriu. Pur și simplu unii cred în acord cu ceea ce au ajuns să cunoască.
În categoria mituri poate fi inclusă și ideea că persoanele care au vederi teologice diferite sunt eretice. Este una dintre afirmațiile care a fost extrem de uzitată de-a lungul istoriei și nu a expirat nici astăzi. Asocierea diferențelor cu erezia (sau cu sectarismul) poate fi tentantă, dar nu și corectă. Cei care cad în această capcană uită adeseori că însuși creștinismul a fost privit inițial ca o sectă și că au existat divergențe de vederi chiar în interiorul creștinismului. Divergențele dintre apostolii Pavel și Petru sunt mai mult decât un exemplu în această privință.
Un alt mit este că cine își exprimă convingerile puternice este perceput ca o persoană arogantă. Aceasta, de fapt, este o problemă a postmodernismului. Ideea că adevărul este relativ are efecte și asupra modului în care pot fi exprimate convingerile proprii. Adevărul emis de o persoană este pus în mod involuntar sub semnul îndoielii de către o altă persoană.  Până la urmă, nu este o aroganță pretenția de răspuns corect. Aroganța survine din presupunerea că un răspuns este corect doar pentru că aparține uneia dintre părți. Din punct de vedere teologic există adevăr absolut, iar acesta este al lui Dumnezeu. Oamenii sunt doar mai aproape sau mai departe de el, în funcție de profunzimea căutărilor.
Ar mai putea fi menționat încă un mit, care pleacă de la premisa eronată că toate persoanele din aceeași tabără confesională cred la fel în toate privinţele. Este tentantă ideea omogenității teologice, în numele supunerii față de autoritate, dar corespunde aceasta și idealului biblic? Faptul că unii împărtășesc aceleași opinii teologice nu înseamnă în mod necesar că au ajuns la un numitor comun în toate aspectele. Unitatea doctrinară nu presupune și nivelarea tuturor opiniilor. Bisericile care încearcă această orientare poate că sunt mai aproape de regimurile totalitare decât de creștinism.

Viața de dincolo de mituri

Cum ar arăta relațiile interconfesionale dacă ar exista și disponibilitatea schimbării arhitecturii mentale care a fost construită de-a lungul timpului? Pentru aceasta nu este suficientă doar cunoașterea „adversarului”, ci și schimbarea percepțiilor față de el.
O adevărată dezbatere nu constă într-un duel de texte biblice sau de sofisme mai mult sau mai puțin teologice, ci în înțelegerea punctului de vedere advers. Asta nu înseamnă renunțare la convingerile personale sau ignorarea propriilor descoperiri doar pentru a fi păstrată armonia (așa cum pretinde un material video), ci cultivarea unei atitudini de parteneriat. De aici începe construcția în baza căreia pot fi găsite suficiente puncte comune de abordare, în așa fel încât progresul „combatanților” să fie simultan. „Creștem împreună” ar putea fi o expresie mai potrivită în economia dialogului religios. Este exact ceea ce lipsește pentru ca ideea de unitate și dragoste creștină să nu mai rămână un alt mit.
http://semneletimpului.ro/

Am desființat familia – acum ce urmează?


casatorie-distrusa-530x319La 1 Timotei 4:1-3 Sfantul Apostol Pavel scrie cuvinte profetice care sunt valabile pentru zilele noastre poate mai mult ca ori cind: „(1) Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor, (2) Prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor. (3) Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul…”
Nesocotirea si distrugerea casatoriei a devenit politica oficiala a guvernelor, organizatiilor internationale si a tribunalelor. Intreaga lume stie ca pe 26 iunie Tribunalul Suprem al SUA a desfiintat casatoria si familia naturala in America. Repetam ce am scris deseori de 10 ani incoace: familia naturala a aparut inaintea statului. Familia artificiala a aparut la inceputul Mileniului III, o creatura a statului. Statul nu a creat familia nici nu a inventat casatoria. Autoritatea politica doar le-a recunoscut, observind in timp utilitatea lor sociala. Dupa mii de ani de existstenta, insa, autoritatile le-au abolit, declarind ca utilitatea sociala a casatoriei e o piedica in calea realizarii „egalitatii” intre persoanele normale si cele cu interese sexuale anormale. America si restul lumii inca sunt intr-o stare de soc. In timp, insa, toti ne vom obisnui cu acest soc de proportii istorice. La doar o saptamina dupa abolirea familiei naturale doar 43% dintre americani dezagreeaza cu decizia Tribunalului lor Suprem. Iar sondaje de opinie facute anul acesta in Canada indica ca doar 18% dintre canadieni se mai pronunta impotriva casatoriilor homosexuale. Canada a legiferat casatoriile homosexuale in 2002. Rapiditatea cu care canadienii, si in special tinara generatie, si-au pierdut interesul in familia naturala e uimitoare. Ce se va intimpla, insa, dupa desfiintarea familiei naturale? Care vor fi consecintele? Cum va arata lumea intr-o generatie, ori doua, cind noile generatii de oameni vor cunoaste despre familia naturala doar din carti si scrierile sacre ale umanitatii? Spunem despre, pentru ca, asa cum deja indica datele statistice occidentale, casatoria e practicata de tot mai putini tineri.
Rapunsul il putem observa in articolul alaturat, intitulat pe buna dreptate Demolarea Casatoriei. E unul din cele mai importante si la punct comentarii pe care le-am citit in ultimii ani privind desfiintarea casatoriei si familiei naturale. Titlul lui, The Deconstruction of Marriage, poate fi tradus in diferite feluri: „Deconstructia casatoriei”, „Deconstructivismul casatoriei”, „Abolirea casatoriei”, ori „Desfiintarea casatoriei”. Caci e vorba tocmai de opusul procesului de formare ori construire a societatii pe casatoria si familia naturala. De-constructia ori de-molarea a fost facuta de stat, nu de oameni. Fiintele umane au construit societatea pe familie si casatorie. Statul le distruge, sperind sa construiasca o socitetate diferita, noua, pe un fundament nou care exclude familia si casatoria. Comentariul tradus astazi descrie mirajele si neadevarurile care au dus la de-molarea casatoriei in doar citiva ani dupa aparitia ideii. A fost tradus pentru dvs de dl Adrian Prisacaru, voluntar AFR. Ii multumim. Articolul a fost scris de Daniel Greenfield si a fost publicat pe 15 aprilie anul acesta.
O idee cu consecinte dezastruoase
Singura intrebare care merita a fi pusa despre casatoria intre persoane de acelasi sex este daca i-ar pasa cuiva cu orientare politica de stanga despre aceasta cruciada daca nu i s-ar oferi privilegiul de a trece cu buldozerul peste inca o institutie civilizatoare. Casatoria intre persoane de acelasi sex nu are nimic de a face cu barbati care vor sa se casatoreasca cu alti barbati sau despre femei care vor sa se casatoreasca cu alte femei ci cu deconstruirea casatoriei dintre barbati si femei. Acest adevar este ceea ce multi barbati si femei inteleg dar le este greu sa-l transmita mai departe, unei generatii pentru care casatoria a fost deja deconstruita in mare masura.
Statisticile arata ca rata casatoriilor este in scadere. Casatoria este o institutie in declin. Familia este o lumina palpaitoare in amurgul lumii Occidentale. Deconstruirea este distrugere. Tari intregi sunt in declin, populatiile lor fiind inlocuite gradual de catre imigranti veniti din tari mai traditionale, a caror intelegere a relatiei dintre barbat si femeie este, in opinia occidentalilor, reactionara. Acestor imigranti poate le lipsesc tehnologiile avansate si virtutile civilizatiei, iar conceptia lor despre casatorie poate seamana mai mult cu sclavia decat cu oricare ideal modern, insa cel putin implineste scopul oricarui grup, trib sau al oricarei tari – acela de a produce generatia urmatoare.
Deconstruirea casatoriei nu este doar o simpla problema despre reviste care publica pe prima lor pagina fotografii cu barbati sarutand alti barbati. Casatoria intre persoane de acelasi sex este doar una dintre opririle temporare de pe un traseu care include cresterea ratei divorturilor, scaderea natalitatii si declinul responsabilitatii in randul generatiei cu varste cuprinse intre douazeci si chiar treizeci si ceva de ani. Fiecare pas facut pe acest traseu demonteaza ceva din definitia si structura casatoriei pana cand nu va mai ramane nimic. Casatoria intre persoane de acelasi sex nu este inclusiva, ci ea constituie inca un demers spre eliminarea casatoriei ca institutie sociala, prin deconstruirea ei treptata pana cand va inceta sa mai existe.
Cum distrugi institutii?
Exista doua moduri de a distruge un lucru. Poti fie sa-l izbesti puternic cu ciocanul, cu ambele maini, fie sa ii ataci structura pana cand ajunge sa nu mai insemne nimic. Stanga politica nu a atacat frontal casatoria, ci o deconstruieste treptat, demontand cate unul din fundamentele acesteia, de la cele economice la cele cooperative, apoi la cele emotionale si sociale pana cand casatoria nu va mai insemna nimic. Pana cand nu va mai exista nici un criteriu de deosebire intre casatorie si o legatura temporara intre membri de sex nedefinit, din motive care, datorita neclaritatii lor, nu pot avea nici un scop solemn sau relevant.
Similar, poti aboli democratia prin interzicerea votului sau o poti aboli lasand oamenii sa voteze ori de cate ori doresc, lasand copiii si strainii sa voteze, pana la punctul in care nimeni nu mai vede rostul in a mai numara voturile sau a trata procesul cu seriozitate. Acelasi lucru este valabil si in cazul casatoriei sau al oricarei alte instituii. O poti distruge prin scoaterea ei in afara legii sau o poti distruge prin eliminarea rostului acesteia pana cand devine atat de inclusiva incat este absurda. Fiecare aspect al casatoriei este deconstruit si apoi eliminat pana cand nu mai are nici o semnificatie. Iar odata ce casatoria nu va mai insemna un legamant pe viata intre un barbat si o femeie, ci va fi redusa la o ceremonie fara nici o alta semnificatie mai profunda decat cea a majoritatii ceremoniilor moderne, atunci deconstruirea si distrugerea ei vor fi complete.
Deconstruirea casatoriei a erodat-o mai intai ca institutie de durata, apoi ca institutie exclusiva si in cele din urma ca institutie cu un rost profund. Curentul celor care sustin ca amana casatoria pana cand ea va fi legiferata intre persoane de acelasi sex nu are in vedere egalitatea in casatorie; acestia doar invoca o scuza pentru respingerea ei continua.
Casatoria intre persoane de acelasi sex nu a constituit niciodata adevarata miza. Miza a fost dintotdeauna casatoria in sine. In lumea pe care ne-o pregatesc deconstructionistii, va exista casatorie, dar aceasta nu va mai insemna nimic. Asemenea unei vacante din care trimitem o vedere, ea va fi un eveniment, dar nu o institutie. Doar un ritual invechit si fara nici un sens mai adanc. Un exercitiu egoist de cautare de atentie si sarbatorire a sinelui, fara vreun alt scop mai profund. Va fi un spectacol la fel de lipsit de profunzime precum bisericile si sinagogile in care va avea loc.
Deconstruirea casatoriei este doar o etapa pe drumul către deconstruirea genului masculin sau feminin, de la o stare de a fi la o inclinatie psihica. Declinul casatoriei a fost precedat de deconstruirea rolurilor diferite ale celor doua sexe. Mai departe, casatoria intre persoane de acelasi sex este urmata de deconstruirea genului. Genul nu mai ramane nimic altceva decat o identitate voluntara, ca un costum pe care cineva il imbraca sau il dezbraca. Distrugerea rolurilor diferite ale celor doua genuri a fost o premisa necesara pentru distrugerea genului in sine. Fiecare deconstruire deschide drumul catre urmatoarea deconstruire, neavand alta finalitate decat deconstruirea totala.
Casatoria intre persoane de acelasi sex nu este o destinatie finala, asa cum nici implinirea dorintei unor barbati imbracati in haine de femeie de a folosi toaleta pentru femei nu este o destinatie finala. Deconstructionistii nu se vor opri aici.
Egalitate si deconstructivism
Egalitatea este doar un pretext pentru deconstruire. Daca schimbi parametrii unui lucru acesta va inceta sa mai functioneze. Redefineste-l si largeste-i sfera de definitie si va ajunge sa nu mai insemne nimic. Un trandafir va mirosi la fel de frumos chiar daca nu-i spui trandafir, dar daca schimbi definitia cuvantului „trandafir” astfel incat sa insemne orice creste din pamant, atunci conceptul la care facea referire cuvantul „trandafir” s-a pierdut si nu mai poate fi recuperat fara sa revendici limbajul.
Programul de deconstruire sociala al stangii politice este un razboi de idei si concepte. Pretexte de egalitate sunt invocate pentru a largi definitiile institutiilor si ale modului de viata pana cand acestea devin atat de vagi incat includ totul si nimic. Odata ce o definitie ajunge sa includa orice, odata ce un „trandafir” reprezinta tot ceea ce rasare din pamant, atunci nu mai reprezinta nimic. Deconstruirea este un razboi impotriva definitiilor, a limitelor si a parametrilor. Este un razboi impotriva definirii cu claritate a lucrurilor prin criminalizarea limitarii definitiilor. In societatea deconstructionista care are inclusivitatea ca mandat, exclusivitatea, in casatorie sau in oricare alt domeniu, se loveste imediat de dezaprobarea sociala si este incriminata ca fiind motivata de ura. Daca binele social este realizat doar prin incluziune maxima si tolerana infinita, atunci orice forma de exclusivitate, a proprietatii, a persoanei sau a ideilor, devine un act egoist care refuza impulsul colectiv de a face din toate lucrurile o proprietate comuna, fara nici o valoare sau sens durabil.
Asa cum Orwell a surprins in romanul sau „1984”, tirania este, in esenta, o problema de definitii. Este greu sa lupti pentru libertate daca nu ai cuvantul care o defineste. Similar, este greu sa pastrezi casatoria daca notiunea nu mai exista. In societatea orwelliana, notiuni umane elementare sunt schimbate in opusul acestora. Deconstruirea stangista a valorilor sociale face acelasi lucru cu institutii esentiale precum casatoria, care devine un lucru nepermanent si fara valoare sau natura stabila.
Inversiuni si neadevaruri
Marea inselaciune a stangii politice este sa faca lucrurile sa insemne opusul a ceea ce sunt in realitate. Furtul devine punere la comun. Crima devine justitie. Proprietatea devine furt. Fiecare deconstruire este insotita de o inversiune astfel incat un lucru ajunge ca, la o examinare atenta, sa se dovedeasca a fi exact opusul a ceea ce pare a fi. Odata inversiunea realizata, el nu mai are acea valoare veche si intrinseca, ci una noua, „emancipata”.
Pentru a deconstrui omul, ii deconstruiesti convingerile si apoi modul de viata. Deconstruiesti libertatea pana cand ajunge sa insemne robie. Deconstruiesti pacea pana cand ajunge sa insemne razboi. Deconstruiesti proprietatea pana cand ajunge sa insemne furt. Si deconstruiesti casatoria pana cand ajunge sa insemne relatia dintre oricare grup de oameni pentru oricare durata de timp. Iar aceasta este opusul a ceea ce reprezinta casatoria.
Deconstruirea casatoriei face parte din procesul de deconstruire a sexelor si a familiei, iar aceste deconstruiri, la randul lor, fac parte din programul de deconstruire a omului. Cand fiecare valoare elementara va fi facuta nula si neavenita, inversata si facuta sa fie aleatorie si fara importana, atunci omul va fi, la randul lui, o creatura fara importanta, a carui existenta necesita modelare din partea celor care „se pricep mai bine”.
Deconstruirea ultima elimina natiunea, religia, familia si pana chiar si genul, pentru a reduce sufletul omului la stadiul de tabula rasa, gata pentru a fi re-scrisa. Aceasta este adevarata miza. Nu este o lupta pentru dreptul la egalitate, ci pentru dreptul la definitie. Problema nu este dacabarbatii se pot casatori intre ei, ci daca va mai avea vreo valoare casatoria. Este o lupta pentru a pastra formele si structurile unor concepte sociale esentiale care ne definesc identitatea, astfel incat sa mai putem pastra acele concepte in loc sa acceptam deconstruirea lor pana la nulificare. Intrebarea este daca institutiilor prin care viata noastra are sens li se va mai ingadui sa pastreze acel sens. Iar aceasta intrebare este o problema de supravietuire. Societatile nu pot supravietui fara definitii. Popoarele nu dainuiesc datorita faptului ca ocupa un spatiu geografic. Deconstruirea identitatii este si o deconstruire a oamenilor. Aceasta este adevarata miza a luptei.


Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Am desființat familia – acum ce urmează? 

PLANTA UCIGAŞĂ. AI AŞA CEVA ÎN CASĂ?


Panica i-a cuprins pe iubitorii de plante, după ce în ultima vreme au apărut detalii despre potenţialul pericol reprezentat de o plantă de apartament. Dieffenbachia, sau trestia de zahăr sălbatică, este numită “planta ucigaşă”.

Există foarte multe case în care un ghiveci cu Dieffenbachia tronează triumfător lângă o ușă sau în sufragerie. 


Dieffenbachia este o specie din zona pădurilor tropicale, este o plantă decorativă care are frunze mari, ovale, alungite, de culoare verde cu pete albe.




Trebuie să se știe că este extrem de toxică. 
Sucul frunzelor sale este folosit de amazonieni pentru prepararea de otrăvuri speciale pentru săgeți.

planta floare main Ai asa ceva in casa? Aceasta planta poate ucide un copil in mai putin de un minut, iar pe adulti in 15 minute!

Această plantă, care se găsește în multe case și birouri, este extrem de periculoasă!

"Aproape mi-am pierdut fiica, care a băgat o parte din frunzele plantei în gură! Limba ei s-a umflat până la punctul de sufocare! Această imagine conține planta cu pricina, frumoasă la prima vedere dar care poate ucide", spune o femeie.

Trebuie să aveți grijă la copii. Atunci când îi lăsați în casa cuiva, fiți atenți la ceea ce e acolo. 

Această plantă este originară din Kenya, Rwanda, Uganda.

Ea conține otravă mortală, mai ales pentru copii. 

Poate ucide un copil în aproximativ un minut și un adult în maxim 15 minute. 

Dacă îi atingeți frunzele nu puneți mâna la ochi, deoarece există pericolul de a orbi.

Printre cele mai întâlnite simptome în cazul intoxicației cu această plantă găsim incapacitatea de articulare a cuvintelor, greața, voma și amețeala.

Dacă este înghițită, planta duce la simptome precum inflamarea limbii, senzația de arsură în cavitatea bucală și respirație îngreunată.

“E foarte apreciată ca plantă de interior pentru că tolerează zonele mai umbroase şi are un aspect plăcut”, spune o vânzătoarea. 

Pe spatele etichetei cu numele plantei e trecut un avertisment:
“În cazul consumului, produsele pot avea efect nociv”.

Specialiştii explică faptul că oxalatul de calciu conţinut de Dieffenbachia este periculos. 


Read more: http://stirile.rol.ro/ai-asa-ceva-la-tine-in-casa-aceasta-planta-e-extrem-de-periculoasa-958234.html#ixzz3fq43HLKU