În timp ce minerii de la viabile sunt ameninţaţi cu suprafaţa dacă nu cer pensia, Directorul CE Hunedoara spune că Nicolae Drăgoi „pare odihnit” şi nu pensionabil

Restructurările se fac cu forţa la nivelul Societăţii Naţionale a Huilei. Minerii acuză că sunt ameninţaţi că vor fi daţi la suprafaţă dacă nu îşi fac cerere de pensionare. Nimeni nu îl forţează însă şi pe directorul general al SNH, Nicolae Drăgoi, pensionabil şi el de mai bine de doi ani, să îşi scrie cererea de pensionare. În tot acest timp, directorul Complexului Energetic Hunedoara, Daniel Andronache, spune că nu ştie nimic despre acţiunea „pensia” de la SNH şi că se va face o analiză a personalului după 1 august, când minele viabile vor fi în subordinea CEH.

Pentru că îndeplinesc condiţiile de pensionare, minerii sunt „rugaţi” să îşi facă cerere de ieşire la pensie. În caz contrar, li se spune că li se va schimba locul de muncă urmând a activa la suprafaţă.

Preşedintele Sindicatului Muntele, Petre Nica, spune că minerii care sunt forţaţi să îşi scrie cererea de pensionare şi cei care sunt ameninţaţi trebuie să sesizeze sindicatul care mai apoi va da în judecată administraţia.

„Oricare dintre salariaţii ameninţaţi să se prezinte la sindicat pentru a-i reprezenta şi a acţiona în judecată angajatorul. Pensionarea se face la cerere. Din câte ştiu eu se face o analiză cu privire la cei care îndpelinesc condiţiile pentru pensia la cerere şi cei care au limita de vârstă. De aici până la a fi forţaţi să se pesnioneze e cale lungă”, a declarat, pentru Gazeta de Dimineaţă, Petre Nica.

Directorul Complexului Energetic Hunedoara, Daniel Andronache, susţine că nu ştie nimic despre acţiunile care se desfăşoară la nivelul Societăţii Naţionale a Huilei. Întrebat dacă va prelua minele viabile cu un director ce îndeplineşte condiţiile de pensionare, Andronache a spus „directorul general îndeplineşte condiţiile de pensie?”.

„Nu se vede că are condiţiile de pensionare, pare cam odihnit”, a precizat directorul CEH.

Andronache susţine că după data de 1 august, când minele viabile vor fuziona cu Complexul Energetic Hunedoara, se va face o analiză a personalului şi orice decizie va fi luată împreună cu sindicatele.

Pentru a-i convinge pe oameni să-şi semneze de bună voie cererile de pensie anticipată, cei din conducerea SNH, împreună cu sindicatul, au căzut de acord să facă plecarea mai… dulce. Au mărit prima de pensionare de la 5.000 de lei la 15.000 de lei, brut. Aşa se face că până miercurea trecută existau 20 de mineri, toţi de la Lupeni, care au făcut cerere de a ieşi la pensie. De la cele patru mine neviabile în acest an îndeplinesc condiţiile de pensionare peste 350 de mineri. Ar trebui să existe şi o ordonanţă, fostul director al CEH, Costel Alic, declarând că ar trebui să plece circa 400 de persoane, majoritatea din minerit. Numai că, în cazul disponibilizării, oamenii ar primi mai mulţi bani decât prima de pensionare.

http://gazetadedimineata.ro

A coborât la oraș după 35 de ani. Trăiește ca acum 200 de ani și a aflat abia acum că Ceaușescu a murit | GALERIE FOTO

O femeie de 84 de ani trăieşte într-un sat din Munţii Orăştiei ca acum 200 de ani. Spune că trei lucruri contează în viaţa ei: Dumnezeu, oile şi pământul.

Ioana Romoșan 

Sursa: REMUS SUCIU

123456789

Se numeşte Ioana Romoşan, locuieşte în Târsa, un sat de pe o culme a Munţilor Orăştiei, iar în urmă cu şase ani ne mărturisea că nu înţelege cum pot oamenii să locuiască „unii păstă alţii”, în blocuri, şi nu credea că Ceauşescu a fost împuşcat. În ianuarie 2012 a fost nevoită să coboare la oraş, la spital, din cauza unui infarct. Pe durata internării n-a reuşit să-şi dea seama cum merg lucrurile la oraş, însă a reuşit să-i uimească pe medici.

La 84 de ani, singura sa problemă de sănătate este cea cardiacă: „O fost noapte când am ajuns la Orăştie. N-am văzut nimic. Doctorii s-or mirat că, la anii mei, numa baiu’ ăsta l-am avut, cu inima, în rest, nimic – nimic. Când am plecat era zâuă, da’ tăt n-am văzut mare lucru. Numa’ o nebuneală de maşâni”. Femeia nu mai coborâse în Orăştie şi în niciun alt oraş de mai bine de 35 de ani.

 Singură pe culmea munţilor, mama Ioana găteşte cu drag când are musafiri şi se mândreşte cu colecţia de bancnote de pe vremea lui Ceauşescu 
FOTO: REMUS SUCIU

Trei lucruri contează mult în viaţa "Boacăi", aşa cum îi zic puţinii ei săteni: Dumnezeu, oile şi pământul. Spune că Dumnezeu îi dă putere să muncească zi lumină, iar oile şi pământul o ajută să supravieţuiască. Mai nou, într-o cuşcă de lângă intrarea în căsuţa ei de lemn ţine vreo 10 pui de care e tare mândră: „Îs de-ăia americani. Le mai dau drumu’ din cuşcă şi tăt după mine vin. Unii mi să mai urcă pă umăr şi acolo stau”. Vara are destul timp pentru cosit ograda şi pentru îngrijit trei petice de pământ în care şi-a pus porumb, fasole şi cartofi. Oile îi sunt acum plecate mai sus în munte.  Acasă are doar doi berbeci şi câteva mieluşele. În fiecare primăvară îşi completează pensia lunară de 100 de lei cu ce-i mai dau oamenii cărora le dă miei pentru dus la târg. „Nu iau pă un miel trei milioane că doară nu-i vacă. Îmi dau oamenii ăştia cam 300 – 400 de mii (lei vechi)”. Ni se pare puţin, iar femeia pare descumpănită. Trece repede peste subiect adăugând: „Ei, banii... io ş-acuma mai am bani de pă vremea lui Ceauşescu”, după care ne arată câteva bancnote de 10, 25 şi 50 de lei. Vreo 400 de lei „comunişti” în total. „N-am avut pă ce să-i dau. Din pensie-mi mai iau de la magazin câte o litră de uloi, o pită, ori o kilă de făină albă. Restu’…restu vine de la ce-mi dă Dumnezeu aicea. Uite, am nucu ăsta mare şi fain. Da’ io nu poci roade nucile. Le dau la o vecină şi ea-mi dă altceva, ce-oi avea nevoie mai la toamnă”, explică bătrâna.

Femeia ne lămureşte, în sfârşit, de unde i se trage şi porecla. În 2007, în glumă, ne spunea că i se zice „Boaca” pentru că nu se lăsa dominată de unii şi de alţii şi „bocănea din gură”. Acum mărturiseşte că nu-i place deloc numele ăsta: „Of doamne! Bunicu’ meu o fost într-o vară prins cum fura nişte boci (bostani- n.red.). De-atunci lui i s-o spus «Boacă», iar nouă, la tăţ’ ni s-o spus dup-aia «a lu’ Boacă».

Singură, în sălbăticie

Boaca n-a fost niciodată la şcoală. De mică a fost trimisă cu oile, pe munte. A fost căsătorită de două ori. N-a avut noroc. Primul bărbat i s-a prăpădit de tânăr, iar al doilea „era un beţât şi jumătate care o schimbat şepte muieri”. L-a lăsat ea, şi-a vândut câteva oi şi, cu 5.000 de lei, cu vreo 30 de ani în urmă şi-a cumpărat un teren de vreo două hectare, mărginit de fagi şi mesteceni. Un pârâiaş curat ca lacrima îi trece prin faţa căsuţei de lemn pe care i-a ridicat-o un meşter într-o singură săptămână. Alte două căsuţe, un pic mai mici, servesc drept cămară, iar cealaltă e adăpostul de iarnă al mioarelor.

E singură, iar până la cei mai apropiaţi vecini ai ei e de mers aproape un kilometru. „Duminica mă mai duc pi la ei să mai văd să mai aud şi io cum cântă cutia aia (televizorul – n.red.). În rest, îs numa’ p-aici, p-acasă. Am de grijit la mioare, de dat la pui. Plus că acuma-i vară şi, dacă nu-mi cosesc iarba, la iarnă cu ce-mi ţin oile?! Îi tare greu iarna, da’ şi vara. Acuma o săptămnână m-am trezit cu un lup aici, lângă casă. Am ieşit la el cu bâta, da tăt o luat o oaie. Era mare cât un viţeluş, ş-avea o coadă groasă şi-ndoită. Aşe-i la munte! Mai vine şi ursu, toamna. De urs mi-i frică, da de lup nu mi-i”. 

A avut patru copii. Unul dintre ei „însurat pe la Bihor, pe unde-o fi Bihoru’ ăla nu ştiu că n-am fost”, a făcut infarct pe când avea vreo 30 de ani. Ceilalţi trei, un băiat şi două fete, îşi duc deja bătrâneţile prin alte părţi ale judeţului Hunedoara. Au şi ei între 59 şi 64 de ani şi le vine greu să mai urce-n munte, în satul pe care mama lor refuză să-l părăsească. Vorbeşte despre copiii ei în timp ce întoarce de pe-o parte pe alta câte o clătită cu care-şi tot îmbie oaspeţii. De data asta se simte în vocea ei regretul că nepoţii şi copiii îi sunt departe. Au tot rugat-o să se mute la ei, dar de fiecare dată a răspuns hotărâtă: „Cum să plec de-aici?!”.

84 de ani, Ioana Romoşan a trăit fără curent, fără frigider, fără radio, fără televizor, fără maşină de spălat. Singurele zgomote din preajma casei sale sunt foşnetul copacilor, zăngănitul clopotelor şi ciripitul păsărilor. Acum nu mai are nicio şansă să trăiască altfel. Şi nici nu vrea.

Citiţi mai mult: A COBORÂT la ORAȘ după 35 DE ANI. Trăiește ca ACUM 200 DE ANI și a aflat abia acum că CEAUȘESCU a murit | GALERIE FOTO - Reportaj > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/a-coborat-la-oras-dupa-35-de-ani-1049482.html#ixzz2aYFOgVIa 
EVZ.ro 

Se întâmplă în România. Povestea femeii de serviciu care a absolvit masteratul în inginerie robotică

Viorica Paşcalău este probabil femeia de serviciu cu cele mai aprofundate studii din România. Ea este deținătoarea nu doar a unei diplome de licență, ci și a uneia de master. Și nu într-un domeniu oarecare, ci în inginerie robotică! Povestea femeii este relatată de cotidianul „Adevărul”, care a publicat un articol pe această temă în ediția locală din Timișoara. „Viorica Paşcalău are diplomă de inginer şi master în sisteme robotice. Pentru slujba pe care o are, anii de cursuri şi laboratoare sunt însă inutili”, scrie „Adevărul”. În 1985, după ce a absolvit Liceul Economic, cu specializare în alimentaţie publică, actuala femeie de serviciu cu master s-a angajat la Universitatea Politehnica, pe post de cofetar-patiser, la cantina unităţii. „Puteam să mă duc la restaurante, dar se pleca toată vara la mare, iar eu eram proaspăt măritată. Aşa am ales un post stabil”, îşi aminteşte Viorica. Cu suişuri şi coborâşuri în profesie, femeia a ajuns administrator la cantina de la UVT. Ulterior însă, avea să fie „retrogradată”. „În 1999, s-a desfiinţat cantina iar postul meu nu mai exista. Mi s-a propus să trec pe postul de îngrijitoare, cu promisiunea că se va înfiinţa o cantină la căminul de la Facultatea de Drept”, povesteşte femeia. Un an mai târziu, Viorica Pașcalău şi-a propus să îşi consolideze studiile şi aplicat pentru facultate. „Când am aflat că se poate intra pe dosar şi fără examene, am aplicat la UPT, la Inginerie Managerială Tehnologică. Am intrat prima din an, cu media mea de la Bac”, își aduce aminte eroina articolului din „Adevărul”. Timp de cinci ani, femeia ducea o viaţă dublă. La lucru mătura, ştergea praful şi podeaua, în timp ce la facultate învăţa ingineria maşinilor tehnice. „M-am descurcat. Laboratoarele, la care prezenţa era obligatorie, se desfăşurau după-masa, după ce terminam serviciul. Atunci lucram la un cabinet psihologic, unde şefii m-au înţeles. Lipseam de la lucru ca să ajung la cursuri şi recuperam orele în week-end sau când aveam timp liber. Învăţam noaptea. Mai citeam şi la serviciu. Cel mai rău era când lipseam de la cursuri. Îmi lua foarte mult să înţeleg materia”, îşi aminteşte femeia. Despre anii studenţiei, Viorica Paşcalău vorbeşte cu drag. „Au fost cei mai frumoşi ani. Am învăţat proiectare pe calculator, am învăţat să programăm roboţi industriali, să îi reparăm. Îmi plăcea”, spune ea. „Nu regret niciun moment din facultate”, a conchis Viorica Paşcalău. După ce a absolvit facultatea cu media 8, femeia şi-a continuat studiile cu ciclul masteral. A ales „Sisteme Robotice cu Inteligenţă Artificială”. Viorica îşi dorea iniţial să ajungă profesoară, dar apoi, s-ar fi mulţumit cu orice job de nivelul studiilor ei. N-a fost însă să fie. A terminat masterul acum trei ani și între timp s-a resemnat în a face curăţenie la Facultatea de Muzică din Timişoara. „Au fost drăguţi toţi şi mi-au explicat că vor oameni tineri pe care să îi trimită la diverse cursuri de formare prin lume, care să fie disponibili pentru orice. Eu nu am am spiritul de aventurier al unuia de 20 de ani”, spune Viorica. „M-am resemnat. Mai am cinci ani şi intru în pensie”, a conchis aceasta, senină.
http://ampress.ro

Restricții de apă ,la Vulcan

26-07-2013

Vulcan

Intre orele:	10:00 - 12:00
Zona:	Cartier Crividia
Detalii:	Remediere pierdere str. Crividia, nr. 57 şi 68 http://www.asvj.ro/

Zona Livezeni se schimbã

Cei care au trecut prin zona Livezeni în ultima sãptãmânã, probabil s-au întrebat ce se întâmplp acolo, dincolo de construtia supermarketului Kaufland. Ei bine, muncitorii aceleiasi firme care se ocupã de magazin, lucreazã acum la modificarea drumului pentru constructia si a unui sens giratoriu.

Astfel se face cã în circa o lunã de zile, zona de intrare în Municipiul Petrosani va fi total schimbatã.

“Oamenii trebuie sã ajungã si sã intre acolo din orice sens ar veni, dinspre Petrosani, Vulcan sau Tg. Jiu. Astfel, acolo se va face un sens giratoriu, este prins în lucrare si stiam de el de acum cinci ani”, ne-a declarat Marian Popescu, city manager Primãria Petrosani.

Ca întindere, magazinul Kaufland este cel mai mare supermarket din Valea Jiului, iar valoarea investitiei depãseste 6 milioane de euro. Acesta este cel cu numãrul 6 din Municipiul Petrosani, iar termenul de predare al lucrãrilor este luna septembrie a acestui an.

Luiza Andronache

http://cronicavj.ro/wp/?p=17391

Sute de mineri din Valea Jiului s-au blocat în subteran

450 de mineri de la trei mine din Valea Jiului s-au blocat în subteran. Este vorba de minele Uricani, Petrila şi Paroşeni.

Minerii sunt nemulţumiţi de faptul că termocentralele din cadrul Complexului Energetic Hunedoara (CEH) nu mai preiau cărbunele produs de Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului. Ei au anunţat că până la finalul zilei, 2.000 de mineri se vor bloca în subteran.
"Nu am ce să negociez cu minerii, pentru că eu reprezint interesele lor. I-am informat asupra problemelor reale din sistemul energetic din Hunedoara. Soluţiile nu sunt la îndemâna mea. Soluţiile sunt la îndemâna altora. Soluţiile trebuie să vina de undeva de mai sus, de la oamenii politici. Vorbim de un blocaj în sistemul energetic în judeţul Hunedoara, care a început în luna mai 2013. Ni s-a refuzat preluarea cărbunelui. Din 15 iulie nu mai livrăm cărbune deloc. Sunt puse în pericol siguranţa locurilor de muncă, a lucrătorilor şi a veniturile lor", a declarat la România TV, preşedintele Sindicatului Huila, Laszlo Domokos.
Pe de altă parte, personalul de la suprafaţă - angajaţii din birouri şi de la ateliere - va rămâne la locurile de muncă după terminarea programului, în semn de solidaritate cu minerii blocaţi în subteran.
Peste 200 de mineri de la Exploatarea Huilei Paroşeni au anunţat încă de dimineaţă că nu vor mai ieşi din subteran la finalul schimbului întâi.
Potrivit liderului sindical, abatajul de extracţie a cărbunelui de la mina Paroşeni a fost oprit de miercuri, iar minerii execută doar lucrări de asigurare a perimetrelor din subteran, necesare pentru siguranţa exploatării.

Decizia a fost luată după ce termocentrala Paroşeni a încetat să mai preia cărbunele de la Paroşeni, la începutul săptămânii, iar depozitul de 1.800 de tone al exploatării de huilă Paroşeni s-a umplut cu producţia realizată de luni până miercuri.

"Planul de producţie pe luna iulie a fost realizat la mina Paroşeni în proporţie de 40% şi suntem trecuţi de jumătatea lunii. Cu realizări sub 40 de procente se află şi minele Petrila şi Uricani. Există riscul să nu putem recupera producţia nerealizată în luna iulie, ceea ce va afecta salariile", a avertizat liderul sindical.

Potrivit acestuia, fondul de salarii se asigură din producţia vândută şi din subvenţia primită pe gigacaloria de cărbune livrat termocentralelor.
La rândul lor, minerii din schimbul doi de la minele Petrila şi Uricani au declarat că vor rămâne în subteran după ce îşi termină programul.
"Dacă nu începem să livrăm, o să fim nevoiţi să plecăm acasă, în concediu neplătit. Am ajuns bătaia de joc a celor care conduc această activitate", a declarat Ioan Temneanu, preşedintele sindicatului de la Mina Petrila.
Consiliul de Administraţie al CEH s-a întrunit, miercuri, la Bucureşti pentru a discuta problema livrării cărbunelui de la SNIMVJ şi a decis că directorul general al CEH, Daniel Andronache, trebuie să stabilească dacă are nevoie de acest cărbune şi preţul cu care îl cumpără, astfel încât situaţia economică a complexului să nu fie afectată.
Societatea Naţională Închideri Mine Valea Jiului (SNIMVJ) are în componenţă trei unităţi miniere - Petrila, Paroşeni şi Uricani, huila extrasă de la aceste mine având un singur cumpărător - Complexul Energetic Hunedoara.
Reprezentanţii CEH afirmă că nu pot prelua cărbune din Valea Jiului fiindcă depozitele de la termocentralele Mintia şi Paroşeni sunt pline, iar energia electrică produsă de complex nu se vinde în această perioadă a anului, fiind scumpă.
La sfârşitul anului 2012, Termocentrala Mintia, parte a CEH, a făcut un import de 455.000 de tone de cărbune despre care un audit, solicitat de directorul complexului, Daniel Andronache, relevă că nu era oportun.

Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.rtv.net/450-de-mineri-din-valea-jiului-s-au-blocat-in-subteran_89741.html#ixzz2ZZZuQ46n

Note de la Vindecătorul Heart (Film creștin)

Anunțul „mașina de cusut”: suni și îți fură banii

Polițiștii din Sălaj atrag atenția că infractorii care comit înșelătorii cu mașini de cusut vechi au găsit noi metode. Oamenii legii din județul Sălaj au reacționat pentru că în zonă a apărut o avalanșă de anunțuri cu mașini de cusut vechi.  

„Mai nou, suspecții pot să vă solicite, pentru a vă cumpăra mașina de cusut, să virați sume mari de bani într-un anumit cont bancar, în schimbul unor așa-zise taxe de curierat, de legalizare, de traducere autorizată sau de expertizare. Infractorii profită de anumite legende de pe piață, potrivit cărora mașinile de cusut străine ar avea o valoare foarte mare, dată de aliajul de platină pe care l-ar conține, sau pentru că seriile lor combinate ar da anumite numere ale unor conturi din străinătate, aparținând evreilor deportați în al Doilea Război Mondial”, se arată într-un comunicat de presă al Poliției din Sălaj.  

Aceste anunțuri spun că e vorba de „colecționari străini care oferă între 25.000 și 50.000 de euro în schimbul unor mașini vechi de cusut, care au o anumită serie”.

„În spatele acestor anunțuri, se ascund firme fictive sau persoane care folosesc cartele telefonice pre-pay pentru comunicarea cu clienții potențiale victime ale înșelăciunii. În privința modului de operare, suspecții afirmă că intenționează să vă cumpere mașina de cusut, dar numai împreună cu perechea ei, pe care o puteți achiziționa de la o persoană ale cărei date vi le pot furniza chiar ei, în realitate fiind un complice.

În consecință, falșii colecționari oferă numărul de telefon al persoanei care își vinde mașina de cusut, la prețuri cuprinse între 2.000 - 3.000 de euro. Astfel, victima plătește bani grei pe un obiect inutil, pentru că de aici încolo, „colecționarul” nu va mai răspunde la telefon, pentru a cumpăra cele două mașini de cusut”, mai spun polițiștii din Sălaj. 

http://ro.stiri.yahoo.com

Planul inedit al unei biserici de a atrage noi membri

Biserica Calvary Temple din San Diego (SUA) a renunțat la serviciul divin de duminică, în favoarea implicării în comunitate.

În fiecare duminică dimineața, strada Calvary Temple se transformă într-o piață în aer liber, care atrage sute de oameni și care, de-a lungul anilor, s-a extins chiar până în fața bisericii, blocând până și accesul la parcare. Dacă prima strategie abordată de pastorul Jack Sampier a fost să se roage pentru ca piața să se închidă, a doua strategie a fost să profite de oportunitatea de a arăta dragostea lui Iisus celor din comunitate.

Calvary Temple este localizat în inima unei comunități gay, în care o mare parte din populație trăiește pe străzi și care este aproape de spitalele majore și instituții pentru bolnavi mintal. Puși în fața atâtor oameni care ar putea avea nevoie de Dumnezeu, biserica a început să iasă duminica dimineață în piață, cu un stand unde de 8 ani de zile oferă gratuit apă, ceai și cafea celor care trec pe acolo. Serviciul divin a fost mutat duminică seara.

La început, oamenii au ezitat să comunice cu membrii bisericii, dar acum mulți dintre ei mulțumesc pentru oportunitatea de a sta de vorbă cu cineva sau de a se ruga cu cineva. Biserica plănuiește să își extindă prezența print expoziții de artă, activități pentru copii și concerte gratuite, conform Charisma News.

http://www.semneletimpului.ro

Transplantul de cap – in curand realitate! Cat credeti ca ar costa?!

Stiinta a evoluat extrem de mult… dar oare atat de mult incat sa permita transplantul de cap? Un neurocercetator italian spune ca a descoperit o metoda care i-ar permite sa faca o astfel de procedura. Medicul Sergio Canavero, a explicat cum ar decurge ”operatiunea”.

Acesta considera ca tehnologia a evoluat atat de mult incat o astfel de interventie chiurgicala s-ar putea desfasura in siguranta. Intr-o lucrare stiintifica publicata recent, medicul spune ca transplanturile de cap au fost realizate cu succes deja la animale.

Italianul are de gand sa raceasca capetele si coloanele vertebrale ale oamenilor pana la temperatura de 18 grade Celsius, sa faca inciziile si apoi sa golească capetele de sange. Apoi, capul va fi lipit cu ajutorul unui adeziv special. Doctorul spune ca procedura ar putea fi un real succes, bazandu-se pe teste efectuate pe caini si porcusori de Guineea, scrie presa internationala.

Este adevarat ca expertul recunoaste ca reconectoarea terminatiilor nervoase va fi un procedeu destul de greu de realizat, dar s-ar parea ca un numar mic de conexiuni corect facute ar fi suficient pentru a permite un anumit grad de control locomotor voluntar.

Chiar daca, la prima vedere, nu pare altceva decat scenariul unui film horror, nu ne-ar mira sa devina realitate cat mai curand posibil. Sa nu uitam ca pretul unei asemenea proceduri de transplant de cap ar fi de… 10 milioane de euro.

Vezi mai multe poze -->> http://exclusiv.enational.ro/stiinta/transplantul-de-cap-in-curand-realitate-cat-credeti-ca-ar-costa-5307.html/#ixzz2Y8uQnrNo

Eutanasierea copiilor se apropie de aprobarea Parlamentului belgian; doctorii sunt de acord cu eutanasierea în masă a copiilor şi a pacienţilor cu Alzhaimer

O lege propusă şi la un pas de adoptare de către parlamentul belgian le va permite copiilor să decidă să fie eutanasiaţi (ucişi) de către personalul medical. Actualmente, legile belgiene limtează eutanasia pentru persoane în vârstă de peste optsprezece ani dar, o dată cu creşterea numărului de copii autişti, creştere datorată biopesticidelor, organismelor modificate genetic şi vaccinelor, ţările încearcă tot mai mult să găsească o soluţie pentru toţi copii care au fost afectaţi ireversibil de industria medicală şi biotehnologică.
Desigur, soluţia este să îi omorâm, pur şi simplu. Este dificil să omorâm copii în temeiul legii fără să fim acuzaţi de crimă. Aşadar, noua lege propusă le va permite doctorilor să decidă dacă copiii, indiferent de vârstă (da, chiar şi un copil de cinci ani) pot „consimţi” să fie eutanasiaţi fără acordul părinţilor.
Eutanasierea copiilor autişti a început deja în Marea Britanie. Ziarul Daily Mail scrie: „O mamă şi o naşă disperată au ucis un băiat în vârstă de paisprezece ani care suferea de autism sever, înjunghiindu-l în piept de mai multe ori atunci când au devenit copleşite de îngrijirea lui permanentă, după ce au cerut ca el să fie mutat de la spital în îngrijirea lor.”
Deloc surprinzător, acest anunţ în legătură cu eutanasierea a fost propus de Partidul Socialist, mai ales că socialiştii tind să urască omenirea, indiferent în ce ţară locuiesc. Legea propusă cere ca „legea să includă şi minorii, dacă ei au discernământ sau dacă sunt afectaţi de o boală incurabilă sau de o suferinţă care nu poate fi alinată”, scrie AFP.
Această poevste continuă: „Senatorul socialist Philippe Mahoux, care a ajutat la conceperea schimbărilor propuse, a spus că au fost cazuri de adolescenţi care «au avut capacitatea de a decide» în privinţa viitorului lor.”
Deoarece, desigur, un copil de şase ani nu este destul de mare pentru a conduce o maşină sau pentru a cumpăra o bere, dar cu siguranţă poate consinţi să fie ucis de stat… în special dacă este deja o povară, datorită costurilor serviciilor medicale.
După cum pretind susţinătorii legii, ea „marchează un punct de cotitură în ceea ce priveşte modul de abordare de către stat a drepturilor tinerilor, dintre care unii ar fi capabili să aleagă să moară, dacă legea va trece, chiar dacă legea le interzice să conducă, să se căsătorească, să voteze sau să bea alcool până la optsprezece ani”, scrie IBtimes.com
Şi bolnavi de Alzhaimer vor fi eutanasiaţi în conformitate cu legea propusă
Dar staţi, mai este ceva! Nu doar copiii vor fi eutanasiaţi în conformitate cu noua lege, ci şi pacienţii cu Alzhaimer.
„Parlamentarii iau în considerare şi extinderea eutanasiei la persoanele care suferă de boli precum Alzhaimer”, a spus senatorul socialist.
Eutanasia este, desigur, pentru orice guvern, cea mai uşoară modalitate de a scăpa de oamenii de care nu vrea să aibă grijă. În loc să înveţe publicul cum să prevină şi să trateze boala Alzhaimer, guvernul pur şi simplu promulgă o nouă lege care să îi ucidă şi să numească asta „eutanasie” sau „ucidere din milă”.
Trăim vremuri în care guvernul ucide în masă. Nu va trece mult şi asemenea legi se vor răspândi în alte ţări şi printre oameni cu „probleme de sănătate mentală” sau chiar cu cancer. Teoretic, ideea eutanasiei ar putea avea valoare într-un scop foarte limitat. Adevărul este că acum guvernele susţin eutanasia pentru a oferi o tentativă de justificare legală a uciderii în masă a copiilor şi a bătrânilor pentru care nu mai vrea să plătească serviciile de sănătate. Salvaţi guvernul de la faliment! Eutanasiaţi-o pe bunica! (Alături de micuţul Ionuţ, desigur…).
La urma urmei, guvernele sunt mecanisme politice de ucidere şi distrugere, cea ce explică motivul pentru care toate războaiele din secolul al XX-lea au fost iniţiate de guverne, nu de oameni. Războiul este doar o altă modalitate de ucidere în masă pe care oamenii drogaţi şi demenţi de la conducerea fiecărui guvern o agreează foarte mult.
Pentru aceşti monştri aflaţi la putere nimic nu e mai fermecător decât ucidere copilaşilor. Să poţi duce un copil de cinci ani în cabinetul unui dortor şi să îi umpli venele cu chimicale mortale, proces numit „eutanasie” sau „ucidere din milă”, este aproape erotic pentru aceşti monştri flămânzi de putere. Păcat că Jimy Saville, de la BBC nu mai este printre noi, altfel ar fi putut găsi ceva de făcut ulterior cu cadavrele copilor.
Dezgustător? Cu siguranţă. Vorbim despre uciderea copiilor sponsorizată de stat. Nu este o acţiune binevoitoare. Cu siguranţă că aceasta va deveni noua modalitate prin care guvernele se vor debarasa de copiii cu autism, apoi vor spune că rata autismului „scade”, deoarece nu mai sunt atât de mulţi copii cu autism. (Da, după ce au fost eutanasiaţi toţi.)
De asemenea, guvernele vor apela la uciderea în masă a copiilor pentru a proteja industria vaccinelor. Şi, pentru început, ce este industria vaccinelor dacă nu un monstru care ucide copii? Acesta este motivul pentru care industria acceptă să facă experiente cu vaccinuri periculoase inclusiv pe copii mici. Nimic nu le aduce susţinătorilor acestor vaccinuri satisfacţii la fel de mari ca vederea unui copil cu IQ ridicat transformat într-un copil bolnav de autism, care aiureşte, strigă şi este ca un zombi la câteva ore după ce a primit un vaccin.
Dumnezeu să ne ajute pe toţi. Cu toţii suntem ucişi în masă de fascismul global şi cea mai mare parte a populaţiei este prea nătângă pentru a realiza ce se întâmplă.

naturalnews.com

Ştii sigur că te iubeşte dacă..

O relaţie romantică poate porni de la o simplă privire, un zâmbet ştrengăresc, o îmbujorare neintenţionată, o atingere inocentă... Putem, totuşi, să nu avem certitudinea că persoana care ne-a cucerit este alesul sau aleasa noastră. Cum ne dăm seama dacă am făcut alegerea corectă?

De-a lungul vieţii, ne îndrăgostim cu adevărat doar de patru persoane, sugerează un studiu citat de publicaţia Daily Mail. Statisticile au arătat că numai 33% dintre oameni îşi găsesc dragostea adevărată din prima încercare. Doar una din 20 de persoane s-a îndrăgostit de cinci sau mai mulți oameni cu care o relaţie nu era posibilă, arată acelaşi studiu.

Îmi place de tine, dar nu te iubesc

În foarte multe cazuri, este bine să distingem între o simpatie pentru cineva, o dorinţă sexuală şi dragostea adevărată. Trecerea de la a plăcea o persoană la a iubi acea persoană se face subtil şi uneori creează multe confuzii, cu atât mai mult cu cât fiecare dintre noi are o personalitate diferită şi percepe sentimentele în mod distinct. Într-o relaţie, tindem să spunem că ne place de cineva atunci când relaţia este la început ori nu s-a concretizat nimic, arată eHow. Astfel, cu toate că nu l-am descoperit la un nivel mai profund pe celălalt, ne place să fim în compania lui şi suntem încântaţi şi entuziasmaţi de legătura construită.

Pe de altă parte, dragostea se dezvoltă pe baza unor sentimente mult mai complexe. Socio-psihologul Zick Rubin a elaborat un instrument de măsurare a dragostei pe fundamente emiprice, aflăm de pe About.com. El susţine că iubirea este compusă din trei elemente cheie: ataşamentul faţă de partener, manifestat prin nevoia de a primi atenţie din partea celuilalt, interesul sau grija pentru celălalt, atunci când pui nevoile şi fericirea lui pe același plan cu ale tale şi, nu în ultimul rând, intimitatea sau încrederea de a vă dezvălui unul celuilalt cele mai profunde gânduri şi sentimente.

Paşi spre dragoste

Psihologul Robert Sternberg a divizat iubirea în trei mari părţi: pasiunea, intimitatea şi angajamentul, arată Psychcentral. Existenţa tuturor celor trei elemente este esenţială pentru a decide dacă îţi iubeşti cu adevărat partenerul şi dacă sentimentele sunt reciproce.

Sternberg e convins că tot fenomenul de atracţie începe de la pasiune. Atunci când ai acele sentimente copleşitoare, între care şi cunoscuta senzaţie de „fluturi în stomac", e limpede că ai dezvoltat o pasiune sentimentală pentru persoana care îţi provoacă astfel de trăiri.

Următorul pas face trecerea de la atracţie către ataşament. Este momentul în care partenerii încep să clădească o conexiune puternică, petrecând mult timp împreună şi împărtăşind cele mai profunde trăiri interioare, gânduri şi sentimente din viaţa lor. Este momentul în care încrederea în celălalt joacă un rol important în clădirea viitorului relaţiei. Procesul de creare a intimităţii în cuplu este dificil, de lungă durată şi necesită multă implicare din partea ambilor parteneri, dar şi dezvoltarea unei relaţii de comunicare eficientă, bazată pe această încredere şi pe înţelegere.

Ultima etapă este angajamentul luat faţă de celălalt. De multe ori, el se concretizează, din punct de vedere social, prin logodnă şi căsătorie. În această etapă, cei doi parteneri trebuie să formeze o echipă şi să rămână uniţi în faţa problemelor care apar în viaţa de cuplu. O ceartă, o neînţelegere pot căpăta proporţii mari, dar în faţa evenimentelor negative, un cuplu care şi-a luat un angajament trebuie să adopte o atitudine de conciliere, de rezolvare a problemei împreună. Acest lucru implică respect reciproc, lipsa prejudecăţilor faţă de celălalt şi de acceptare a calităţilor, defectelor şi diferenţelor dintre parteneri, arată aceeaşi sursă.

Semnalele iubirii sincere

În timpul cercetărilor sale asupra existenţei unei metode de măsurare a iubirii, Zick Rubin a descoperit faptul că păstrarea unui contact vizual îndelungat între parteneri este mai des întâlnit în cazul celor care au înregistrat valori ridicate pe această scală a dragostei.

Într-adevăr, din punct de vedere nonverbal, privitul în ochii partenerului de discuţie arată interesul asupra subiectului dezvoltat, faptul că te simţi confortabil în prezenţa sa şi că ai încredere în el, susţine Tonya Reiman în cartea sa, Limbajul trupului: cum să ai succes atât în planul profesional, cât şi în cel personal.

Atunci când iubim sincer pe cineva şi avem o relaţie bazată pe dragoste şi încredere, avem curajul să fim noi înşine în faţa partenerului, cu toate defectele şi imperfecţiunile ce ne caracterizează, fără a ne fi teamă că suntem judecaţi, aratăeHow. De asemenea, dacă sentimentul este reciproc, putem fi convinşi de faptul că şi celălalt face la fel.

Apoi, gânditul la persoana întâi plural este un alt semn al faptului că relaţia este una bazată pe sentimente profunde, arată aceeaşi sursă. Folosirea lui „noi", în loc de „eu" arată dorinţa partenerilor de a-l implica pe celălalt în planurile sale şi în viaţa sa.

Faptul că partenerul îţi încredinţează gândurile şi secretele neştiute de nimeni altcineva arată încrederea pe care o investeşte în tine. Este un mod prin care celălalt îţi dovedește cât de mult se bazează pe sprijinul tău şi cât de în siguranţă se simte alături de tine.

De asemenea, dacă aveţi o comunicare deschisă, eficientă, care derivă din încrederea reciprocă, este un semnal că relaţia voastră este profundă. Ambii parteneri ar trebui să privească în mod constructiv opiniile celuilalt şi criticile care îi sunt aduse în anumite momente, arată Psychology Today. În situaţiile tensionate este nevoie de colaborare şi înţelegere, nu de închidere în sine şi judecarea celuilalt.

La popul opus, manipularea, controlul obsesiv şi nejustificat al celuilalt sunt semnale ale neîncrederii în partener. Aceste situaţii sunt un contra-exemplu pentru ceea ce înseamnă dragostea faţă de celălalt. Un astfel de comportament are efecte nefaste asupra relaţiei şi, de asemenea, scoate la iveală şi lipsa încrederii în sine.

Acestea sunt doar câteva dintre modalităţile prin care ne arătăm afecțiunea şi aprecierea faţă de alesul sau aleasa inimii noastre. O relaţie de iubire se construieşte în timp, necesită multă răbdare şi implicare şi se menţine cu încredere, înţelegere şi respect reciproc. Dacă persoana care te-a cucerit merită tot acest efort, atunci transmite-i în fiecare zi semnale de apreciere şi dragoste sinceră.

http://www.semneletimpului.ro

Așteaptă un miracol (Film creștin)

Dornici SA ISI rezolve problemele maritale generate de imposibilitatea de a concepe Un Copil pe Cale naturala, Pete si Donna Stanhope Pleaca Intr-o vacanta de relaxare în Mexic, Insa atunci cand masina in grija calatoresc se defecteaza, sunt fortati sa ISI Petreaca cateva Zile Intr -ONU sat linistit denumit Dommatina. Localnicii din Parohia preotului Arturo se pregatesc sa organizeze o Sarbatoare Anuala, in cadrul careia se presupune ca ne infirm ar putea fi vindecat în mod miraculos principiul puterea Credinței si principii rugaciuni adresate Sfantului Iuda Tadeus. 
Donna si Pete au ocazia de ai cunoaste pe Tinerii indragostiti Juan si Magdalena, pe Parintele Arturo si mai cu seama pe MICUTUL Pepillo Salazar, pasa o Ramas de curand orfan de mama, Este crescut de Catre Fratele SAU Juan si se deplaseaza cu dificultate din cauza unui Picior schilod. Prietenia, iubirea de semeni si credinta pe de ingrijire le regasesc in Dommatina ii AJUTĂ pe Pete si Donna Stanhope SA ISI refaca relatia de cuplu, IAR UN MIRACOL petrecut sub Ochii Lor si de ingrijire il au ca protagonist pe Pepillo Salazar Contribuie la producerea unui ALT MIRACOL în Lor propria existenta.

Generaţia care blestemă pe tatăl său şi pe mama sa

Pentru mine este evident că relaţiile dintre părinţi şi copii sunt cam tensionate în vremurile noastre. Mi se pare că majoritatea copiiilor au uitat cine sunt cei care i-au crescut cu multă dragoste, cine sunt cei ce şi-au trudit mâinile ca să le facă lor viaţa mai plăcută şi cine sunt cu adevărat cei cărora le pasă de ei. Mulţi dintre tineri îşi tratează părinţii cu cel mai mare dispreţ, însă pentru prieteni şi-ar da viaţa. În loc să-şi cinstească părinţii, ei caută să facă contrariul. Şi aceşti copii sunt foarte nefericiţi, deşi aparent pot părea veseli. Îi vezi în fiecare zi râzând pe stradă şi făcând glume proaste cu prietenii lor, îi auzi spunând lucruri frumose despre viaţă ca mai apoi să cunoşti cum se comportă acasă cu părinţii lor. În loc să-i binecuvânteze, îi înjură şi ar sări chiar la bătaie. Dragilor, relaţia pe care o aveţi cu părinţii ţine de fericirea voastră. Voi alegeţi dacă vreţi să aveţi parte de zile bune sau dacă vreţi să aveţi mare amărăciune în inimi.

Şi nu e vorba că părinţii sunt de vină, că ei sunt demodaţi, că nu-i mai suportaţi. Luptaţi dragilor! Aşa cum ştiţi să luptaţi la Delta Force sau cum puteţi să daţi pe spate un băiat, luptaţi pentru o relaţie frumoasă cu cei care v-au dat viaţă. Petreceţi timp cu cei care vă iubesc. Arătaţi-le că vă pasă de ei. În loc să le răspundeţi cu mânie, daţi un răspuns blând. Oferiţi-vă să faceţi câte ceva pe acasă şi nu vă plângeţi mereu. Fiţi mulţumitori pentru ceea ce aveţi, căci mulţumirea înmulţeşte harul şi asta e un mare câştig! Nu vă înşelaţi singuri crezând că puteţi păcăli pe Dumnezeu. Nu fiţi falşi. Degeaba sunteţi cel mai bun prieten al cuiva şi râdeţi mai tot timpul dacă atunci când ajungeţi acasă daţi cu toate uşile şi vă înjuraţi părinţii. Majoritatea timpului o petreci Acasă şi numai acolo eşti tu cu adevărat. Cine eşti acasă eşti şi în public, chiar dacă ai foarte mare grijă să maschezi asta. Aşa că nu te mai prefă.

Se spune că nu ştim să apreciem pe cineva decât atunci când acea persoană nu mai este. Nu-ţi iubi părinţii prea târziu, când tot ceea ce vei mai putea face pentru ei va fi să le pui o floare la mormânt. Viaţa trece rapid şi putem muri atunci când lumea ne este mai dragă. Cine ştie dacă tu nu vei fi cel care vei muri mâine? Aş vrea să te îndemn să mergi să te împaci cu părinţii tăi, să le ceri iertare dacă le-ai greşit cu ceva şi să-i binecuvântezi în numele lui Isus. Să le mărturiseşti că-ţi pare rău de toate dăţile în care le-ai greşit. Ori ai vrea să faci asta când va fi prea târziu? Astăzi am fost la mormântul unei mame şi ochii mi s-au umplut de lacrimi văzând sutele de coroane puse peste mormântul ei. Şi m-am gândit: Oare copiiilor ei le pare rău de dăţile în care au făcut-o să sufere, în care nu au ascultat-o?
Cinsteşte-ţi părinţii dragul meu atâta timp cât mai sunt în viaţă.
http://www.intrebarileinimii.blogspot.ro

Nick Wallenda a traversat Marele Canion pe sârma credinței

Pe 23 iunie, Nick Wallenda a traversat Marele Canion pe sârmă, fără niciun fel de protecție. Visul său de o viață i s-a împlinit pentru că tot timpul s-a rugat la Dumnezeu, a declarat el.

„Îți mulțumesc Dumnezeu. Îți mulțumesc pentru că ai calmat cablul," citează AP. Wallenda a declarat că aproape tot timpul cât a durat traversarea, adică 22 de minute și 54 de secunde, s-a rugat. De două ori a trebuit să se oprească și să se lase pe vine, o dată din cauza vântului puternic și a doua oară din cauză că sârma începuse să se miște într-un ritm alarmant.

„Dar a fost un vis devenit realitate. Este ceea ce face familia mea de 200 de ani, este parte din moștenirea mea", citează Christian Post.

De generații întregi, familia Wallenda merge pe sârmă, dar niciodată nu și-au făcut griji că este prea periculos. „Înainte de fiecare show ne rugam împreună", spune el. Se rugau pentru protecție și pentru ca talentele lor să fie folosite pentru gloria lui Dumnezeu.

Traversarea Marelui Canion de către Nick Wallenda a fost transmisă live de cătreDiscovery Channel.

http://www.semneletimpului.ro