Muntii in miniatura: Totul despre Macin

Îndrăgostindu-mă de cei mai bătrâni munți din România, mi-am dat seama, pentru a nu știu câta oară, că avem o țară foarte frumoasă. Exact în momentul în care am conștientizat asta, mi-am adus aminte de ce spunea un elvețian în Munții Făgăraș, pe care-l surprinsese singura echipă de televiziune care a ajuns atât pe Negoiu, cât și pe Moldoveanu (TVR): "Ce peisaje aveți voi la 2000 m, avem noi la 4000!" Din 17 martie 2013, pot adăuga: ce peisaje avem la 2000 m, avem și la doar 300!

Aceștia sunt Munții Măcinului!

Nu ne aventurăm spre ținutul fascinant al Măcinului până nu ne umplem bagajele cu niscaiva informații:

- aceștia sunt cei mai vechi munți de pe teritoriul țării noastre: s-au format în urmă cu peste 300 milioane de ani (!), deci sunt hercinici (ne amintim lecțiile de geografie din școală:D) și în generația lor aveau înălțimi comparabile cu ale lanțului carpatic din zilele noastre

- aceștia sunt cei mai mici munți din România, înălțimea maximă atingându-se în vârful Țuțuiatu (467 m)

- la prima vedere, par cei mai accesibili munți din țară, dar fără un minim de echipament și pe vreme neprietenoasă, Măcinul se poate transforma rapid în MăCHIN :)

- fac parte din Parcul Național Munții Măcinului, cu atât mai mult trebuie protejați și respectați. Mâncăm la popasuri? Luăm ambalajele cu noi, în rucsac. Sigur sunt mai ușor de cărat după ce le-am consumat conținutul!

- Munții Măcin sunt formați dintr-o grupare muntoasă principală (cele mai multe trasee plecând din dreptul localității Greci, județul Tulcea), dar au și o extensie/creastă secundară - Culmea Pricopanului (acces dinspre orașul Măcin). "Masivul" principal are, în general, o vegetație mai bogată decât "frățiorul" său, însă Pricopanul nu este deloc împădurit, e mai stâncos și, prin urmare, mai spectaculos

Culmea Pricopanului - vedere dinspre Turcoaia

- în zonă este mai mereu secetă, iar sursele de apă sunt temporare și, cel mai probabil, nu sunt potabile. Prin urmare, din bagaje NU trebuie să lipsească o sticlă de apă (două sau mai multe dacă e vară). Singura sursă de apă potabilă pe care o cunosc este Fântâna de Leac (pentru traseele de pe Culmea Pricopanului, s-ar putea să fie singura!). În martie 2013 curgea destulă apă, dar îniunie 2011 același izvor era secat! Pentru masivul central - am habar de Izvorul Căutici, dar în 2010 nu era indicat să bei de acolo, de izvorul de pe valea Curături și de izvorul Pralea, dar nu vă bazați că o să găsiți apă fix unde au găsit alții!

- nu mai există nicio cabană înscrisă în circuitul turistic, așa că nu vă lăsați păcăliți de notațiile de pe hărți. Nu există cantoane sau alte refugii, iar pe Culmea Pricopanului nu ai nici măcar un copac sub care să te adăpostești de ploaie!

- dacă vedeți pe hărți "Lacul Sărat" și "Lacul Slatina", nu le căutați ca puncte de reper, pentru că n-o să le găsiți! Cel puțin primăvara, este secat!

// pentru vizualizare în detaliu, click pe imagine sau click dreapta ==> open in new tab/deschidere în fereastră nouă //
sursa

Recomandări

1. La o zi după ce m-am întors din munți, am completat un formular de feedback găsit pe pagina de Facebook a Parcului Național (mulțumesc încă o dată, Geta). La final exista o rubrică de recomandări și nu m-am putut abține să nu sugerez deschiderea unei cabane în munți, pentru că este o zonă cu panoramă extraordinară și parcă e păcat să nu mai existe un astfel de lăcaș. În plus, sigur sunt amatori de trasee de cel puțin două zile, care n-ar mai fi obligați să-și care cortul după ei și care ar avea de unde să se alimenteze cu lichide. De asemenea, ar fi foarte utile niște indicatoare cu durata totală a traseelor (nu doar specificarea kilometrilor de parcurs) și, de-a lungul traseelor, existența unor indicatoare cu timpi intermediari, așa cum există în toți ceilalți munți.

2. Dacă intenționați să urcați pe Culmea Pricopanului primăvara, vă rog să nu vă uitați acasă: 

- căciula și mănușile (o să fie prețioase, pentru că vântul bate constant și nu e prea prietenos)

- bețele de trekking (mai ales la coborâri, pe grohotiș, sunt absolut necesare)

- încălțăminte cu aderență bună (tot din cauza grohotișului, dar mai ales dacă a plouat recent)

- pelerină de ploaie (pe C. Pricopanului nu există niciun loc unde să te adăpostești)

- gps sau hartă (dacă vremea-i la fel de bună cum am prins eu, nu aveți cum să vă rătăciți, dar dacă-i ceață - toate rocile o să vi se pară la fel! de asemenea, vă puteți face singuri traseul, în funcție de cât puteți duce și de cât de mult sunteți dispuși să vă îndepărtați de mașină)

Cazare în zonă

În Măcin există un singur hotel (Turist **), unde o cameră dublă, cu paturi separate, costă 100 lei. Camerele arată decent, dar să nu vă mire dacă veniți aici în extra-sezon că veți fii singurii locatari și veți avea cheie către toate ușile.

În Greci există o pensiune (Matetovici) deschisă în casa unui localnic, deci veți avea baie la comun și veți locui, practic, cu familia în casă. Dar traseul spre Vârful Țuțuiatu pornește din apropierea pensiunii.

În Cerna nu există posibilități de cazare, dar sunt câteva magazine bine aprovizionate.

În tot parcul național nu există cabane, dar sunt câteva locuri de campare. Dacă doriți condiții mai bune de cazare și dispuneți de mașină, vă recomand să înnoptați în Brăila și să faceți "naveta" până în zonă. Bacul circulă des, traseul este scurt, iar distanța de la Brăila la Măcin este de doar 12 km. Tarifele și alte informații despre bac - pe siteul RomNav.

Acestea fiind zise, haideți cu mine și Ionuț să descoperim... Culmea Pricopanului, într-o zi extrem de însorită, dar destul de rece, cu vânt neobosit, la început de primăvară...

http://www.hailabord.ro

THE STONING OF SORAYA M. (Uciderea cu pietre a SORAYA M. ) Film creștin

In anul 1986, jurnalistului francezo-iranian Freidoune Sahebjam i se defecteaza masina intr-un sat izolat din Iran, o intalneste pe Zahra si afla povestea tragica a nepoatei acesteia Soraya. Soraya fusese maritata cu forta la varsta de 13 ani cu tiranicul, abuzivul si afemeiatul Ali, caruia in daruise patru copii: doua fete si doi baieti. Desi tanara sotie era ascultatoare si docila, barbatul o insulta si o batea zilnic, transformandu-i viata intr-un calvar. Atunci cand Ali s-a indragostit de o adolescenta de 14 ani si si-a dorit sa o ia de nevasta, Soraya a refuzat sa divorteze de teama ca ea si cele doua fiice ale sale vor ramane pe drumuri si fara niciun mijloc de subzistenta. Cu ajutorul unui mullah pe care l-a santajat si al unui mecanic analfabet pentru care lucra Soraya, Ali a acuzat-o miseleste pe sotia lui de adulter si a obtinut condamnarea ei la moarte pentru a fi liber sa se recasatoreasca cu aleasa inimii lui.

Partea 1



Partea 2




Vă dorim vizionare plăcută

Mi-e dragă România pentru Cetatea Ciceului

Galerie fotto:

Obelisc cu cap de bour

                                    

                                         Peștera Ciceului

Grota Măgurii

Aşezată pe dealul Ciceul Spânzului de lângă  Ciceu Giurgești și Ciceu Mihăiesti, cetatea a fost construită cu ziduri masive din piatră vulcanică, având drept scop apărarea împotriva năvălirii tătarilor.

Rămăşiţele Cetăţii Ciceului- gravură. Foto: Wikipedia

Mi-e dragă România pentru Cetatea Ciceului din judeţul Bistriţa-Năsăud, cunoscută şi sub numele de Cetatea lui Petru Rareş. 

Aşezată pe dealul Ciceul Spânzului de lângă Ciceu Giurgești și  Ciceu Mihăiesti, cetatea a fost construită cu ziduri masive din piatră vulcanică, având drept scop apărarea împotriva năvălirii tătarilor.

Din falnica cetate de altădată au mai rămas doar dărâmături cenuşii, un zid de aproape 8 metri înălţime, fundaţiile a doi pereţi şi un obelisc pe care este gravat bourul de pe stema Moldovei.

Construcţia din secolul al XIII-lea a fost dăruită de Matei Corvin lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, iar după moartea acestuia ajunge în stăpanirea lui Petru Rareş.
Datorită sistemului de apărare, în mare parte natural, dar şi a configuraţiei geografice a zonei, cetatea Ciceului era considerată o fortificaţie imposibil de cucerit.

Însă după o rezistenţă de trei veacuri, în 1544, cetatea este dărâmată din ordinul reginei Isabela a Ungariei pentru a nu mai ajunge sub stăpânirea moldovenilor.

În prezent, pe o rază de mai bine de un kilometru de jur împrejurul cetăţii se văd împrăştiaţi şi acoperiţi cu muşchi bolovanii care au alcătuit odinioară zidurile de apărare.
Îmi amintesc cum, printre acesti bolovani uriaşi, în vacanţele copilăriei, scoteam la păscut bivoliţele mătuşii mele din Ciceu, dar cu atenţie mare, să nu care cumva să calc pe vreuna dintre viperele care se lăfăie la soare în fiecare vară printre ruinele cetăţii lui Petru Rareş.

Audio: Mi-e dragă România pentru Cetatea Ciceului

http://www.romania-actualitati.ro

La Cetatea Ciceului, Magura Ciceului si Pestera Ciceului


Traseu turistic in cea mai mare parte (excesiv si derutant) marcat cu banda, cruce, punct si triunghi galben
Obiective propuse: Cetatea, Magura si Pestera si grotele Ciceului
Cale de acces: Baia Mare-Dej-Ciceu Mihaiesti-Lelesti-Poiana de Sub Dealul Secaturilor; circa 115 km (din care 105 km pe sosea nationala)
De asigurat apa de baut-izvoarele sunt putine si colmatate
Riscuri de evitat: expunerile pe abrupturile stancoase la Dealul Ciceul Spanzului-Cetatea Ciceu, respectiv pe culmea Magura si la grotele /pestera Ciceului, in plus, aflandu-va intr-o zona stancoasa insorita, atentie la vipere! 

Cetatea Ciceului (zona de sud cu platforma belvedere) - Autor: Lucian Petru Goja

Vezi galeria foto (click aici...)

Duminica dimineata la ora 6 pornim din Baia Mare, via Dej, catre Ciceu Mihaiesti. 
Cer partial acoperit, maxim 5-6 grade C peste noapte, limbi si mari de neguri admirate de pe Dealul Mesteacan, in lungul vaii sinuoase a Somesului, imediat rasaritul soarelui apoi, o feerie paradisiaca de nebuloase baleiate de soare, putin inainte de-a ajunge-n Glod. 

Mii de flori confera acum o nota unitara primaverii, de la lanurile galben-portocalii de ranunculusi din fanatele umede, la intinsa holda roz-ciclamen de floarea cucului (Lydius flos cuculi), liliachiile flori de tataneasa (Symphytum officinalis) din porumbistile inca necultivate si mai ales tufele frecvente de liliac din fata caselor, in variate tonuri, mai rar cele albe. 
Oprim adesea pentru a imortaliza aceste expresii de sezon, ultima oara in Ciceu Mihaiesti, acolo unde un vechi zid de piatra scorojit,ca de medievala citadela, pare a sustine cu greu imensul buchet liliachiu, dulceag-suav parfumat. 

Parcurgem in urcus domol, dar continuu, drumul pietruit (binisor intretinut) din Ciceu Mihaiesti, via Lelesti. 
Remarcam bine amplasatele sageti indicatoare spre poiana de la poalele sud-estice ale varfului Secaturile (dreapta) si Ciceu Corabia (descendent, spre stanga), numeroasele case pitoresti, cu prispe inguste sutinute pe stalpi de stejar, adesea umbrite de ghirlandele vitei de vie, fanatele cu livezi, mai apoi codrul tanar dominat de goruni. 
In dreapta-sus se iveste semeata stanca de pe dealul Ciceul Spanzului (678 m altitudine) in dosul (nord-est) careia se afla ruinele Cetatii Ciceului iar la stanga ei (vest-nord-vest) Magura Ciceului (abruptul vulcanoclastic). 

O sa (prin care vom cobori spre pranz pentru a cauta grotele si Pestera Ciceului) separa spre nord-vestica Magura Ciceului (758 m alitudine) de varful Secaturile (800 m altitudine), cu versantul sudic acoperit de gorunet compact lasand vederii doar un foarte mic abrupt stancos bej-albicios. 
Culmea impadurita care incepe cu varful Secaturile, continuand spre Magura si terminandu-se cu Ciceu Spanzului este orientata de la nord-vest spre sud-est (conform asist univ. Tudor Tamas), are lungimea de circa 5 km, fiind aproape liniara si cu latimea variind de la 100 la 500 m, cu altitudinea maxima in dealul Magura (784 m). 

La ultimele gospodarii din Lelesti, o poarta monumentala cioplita-n masive roci vulcanice, cu doua uriase sfere deasupra stalpilor paralelipipedici, ne atrage atentia.Marcajul turistic-punct galben- acompaniaza drumul din Lelesti spre Ciceu Corabia-Cetatea Ciceului. 
La o ramificare, acolo unde spre dreapta drumul pietruit continua cu un vechi drum de carute, acum inierbat si vag conturat, marcajul punct galben urmeaza aceasta varianta directa spre Poiana de sub Cetate de acolo la Cetatea Ciceului. 

Drumul pietruit coboara usor la stanga apoi face o volta ascendenta la dreapta traversand gorunetul matur si spectaculos (zona umeda si cu sleauri afunde pe alocuri) pentru a se curma in coltul sud-vestic al poienii de sub dealul Secaturile(umeda, traversata de un modest parau afluind in valea Lelesti si cu o cruce mare de lemn plus o scena pentru serbari folclorice in zona nord-estica) din care spre est porneste marcajul turistic banda galbena iar spre sud-est marcajul turistic triunghi galben, ambele ajungand repede in ce-a de a doua poiana (cu doua cruci de lemn) de sub Magura Ciceului si la vest de dealul Ciceul Spanzului (respectiv Cetatea Ciceului). 

Este abia ora 8 cand ne luam rucsacii si betele de trekking, pornim spre dealul Ciceul Spanzului si ruinele cetatii. 
Optam pentru varianta sud-estica marcata rar si necorespunzator (in zona marcajele, desi excesive dar si neglijente, nu sunt vizibile din ambele directii de deplasare, apoi intre poteca marcata triunghi galben si cea din stanga, situata putin mai sus, la 30-50 m, marcata cu banda galbena, distanta e atat de mica si finalul identic, incat nimic nu justifica acest suplimentar marcaj... dezorientativ. 

La un moment dat, parcurgand dinspre sud-est spre nord-vest poteca marcata cubanda galbena -pe traseul careia descoperim intre grohote doua izvoare cu apa, din nefericire partial colmatate cu frunzis si mal, constatam ca apare si un alt marcaj,cruce galbena, acesta disparand la un moment dat spre nord-nord-vest, in dreptul unei limbi de grohote drapate cu muschi; aici o sageata si o cruce galbena, neamplasata pe fond alb, indica stanga -atentie, daca de la acea sageata suiti in dreapta-nord-vest-dupa un parcurs mai anevoios pe un valcel abrupt cu vaga si sinuoasa poteca printre grohote, lunga de circa 80-100 m, ajungeti la prima arcada a pesterii, a doua e la cativa metri inspre vest iar o a treia, care comunica cu primele, la alti circa 8 m nord-vest, o alta grota se afla si mai sus, inspre nord-vest, separata de primele prin cateva valcele si limbi grohotoase, insa ceea ce stanjeneste aici deplasarea sunt frecventele, si agasantele, tufe intepatoare de macesi). 

In padure, intre cele doua poieni, se fac remarcate grohotele si bolovanii intunecati de sorginte vulcano-clastica, un fel de piroclastite cu structuri gaunoase (ce amintesc prin aspectul lor gaunos-spongios pe sectiune de travertinuri, acelea fiind insa sedimentare) datorate gazelor fierbinti inglobate in lave si racirii rapide a acestora imediat dupa eruptie. 
In peretii Magurii, dar si ai stancariei dealului Ciceul Spanzului, privind roca cu atentie, mai ales in zonele unde foarte recent au avut loc clivaje pe fisuri, urmate de prabusiri masive, constatam ca acestea au mai degraba un aspect de tuff intercalat cu aglomerate sticloase sau cuartoase, culoarea in spartura proaspata fiind bej-ocru, ceea ce probabil i-a facut pe unii sa considere ca ar fi vorba de gresii nisipoase. 

In curand ajungem in Poiana de sub Cetate (cotata GPS de Ionica P. la 620 m altitudine), cu pruni rari si un drum de carute orientat la sud-vest-sud-sud-est pe sub bulzul stancos pe care fusese edificata cetatea . 
Aici marcajele banda si triunghi galben sunt plasate pe bolovani, la nici 3 m unul de altul dar nu se vede niciunde punctul si crucea galbena. 
Banda galbena o gasim in schimb, absolut aleatoriu, la poalele sud-estice aleCiceului Spanzului, acompaniind drumul de carute. 

Fiindca stim dinainte zona, urcam pe o poteca (in lipsa marcajelor) spre dealul Ciceul Spanzului (inseuarea nord-estica). 
La stanga seii apar vulcanoclastitele gaunoase, fotogenice, intr-o zona cu ciudate inscrisuri ilizibile parca, iar in dreapta, obeliscul medieval cu cap de bour, blasfemiat prin accentuarea cu alb a conturului. 

O scara de lemn inlesneste accesul acrobatic pe varful Ciceul Spanzului, deosebit de riscant pentru neinstruiti. 
De aici, daca privim spre sud-vest, avem o splendida panorama catre Ciceu Corabiasi mult mai departe, catre vest, spre dealul Vimei (culmea impadurita). 

O poteca se insinueaza descendent la stanga varfului stancos, lasand vederii o firida zidita la baza vechii cetati apoi un zid inalt de circa 10-12 m, realizat din rocile vulcanice aflata in zona si fixate cu mortar. 
Ocolim zidul-donjon spre sud-est-sud, surmontam apoi doua praguri stancoase, accedem pe platforma spectaculoasa, cu portal si urme de incaperi cioplite de mesterii medievali in roca dura a Cetatii Ciceului. 
Stanca impresionanta, cu o suita de uriase alveole spre sud-sud-vest-vest, ofera amatorilor de alpinism interesante trasee de escalada si o suita de surplombe. 
Acestea pot induce in eroare, dand impresia ca ar fi niste portaluri de pesteri. 
La sud-est de cetate apare o custura stancoasa discontinua, bine conturata, inalta de cel mult 5-8 m, pe alocuri pitonata pentru training-ul amatorilor de catarari. 

Fiindca dintr-un articol, voit senzationalist, publicat de o jurnalista in Mesagerul de Bistrita, dar si din alte informatii postate pe net, reiesea (eronat) ca Pestera Ciceuluise afla in abruptul stancos sud-vestic al magurii Ciceul Spanzului (informatii pertinente privind Pestera Ciceului se afla in revista Muntii Carpati nr. 23/2000 si in nr. 80 al revistei electronice Invitatie in Carpati), parcurgem in ocol complet, de la est spre vest si la nord stancaria cetatii, cautand in baza acesteia posibilele cavitatii care... lipsesc cu desavarsire. 

Tatonam insa spre sud-est, Ionica observa in custura vulcanica frumoasa arcada cu fereastra ce pare antropica, ca o parte din medievala cetate. De fapt, crearea acestei naturale si fotogenice formatiuni, realizandu-se prin desprinderea si prabusirea rocilor dezagregate. 
De aici ni se ofera o alta suita de perspective catre valea Somesului dar si spreMagura Ciceului. 

Perseverenti, plini de sperante desarte si nestiind deocamdata ca aceasta deplasarea crunta prin hatatul spinos nu ne va conduce la aflarea intrarilor pesterii, continuam pana la inchiderea cercului in saua din stanga obeliscului cu cap de bour apoi, neimpacat cu ratarea unui important obiectiv, il sunam pe Mitica Istvan. 
Acesta apeleaza la speologul Tudor Tamas, asist. univ. la UBB Cluj Napoca, si in nici 10 minute aflam ca pesterile Ciceului se afla de fapt in cu totul alta parte, mai concret in abruptul sud-vestic al Magurii, adica la circa 300 m stanga si mai sus. 

In aceasta sa dam peste marcajul turistic banda galbena pe care urmandu-l la stanga si in urcus sustinut timp de circa 20 minute, accedem pe culmea impadurita cu gorunet a Magurii (cotata GPS de Ionica la 737 m). 
Adesea deviem spre zona de abrupt stancos cu minunate locuri de belvedere, din care una extraordinara, plonjanta, spre Magura Ciceul Spanzului cu Cetatea Ciceului. 
Marcajul banda galbena dispare la un moment dat dar, bazandu-ne pe perspectiva avuta dimineata, de jos in sus, si experienta noastra turistica, continuam pe culme spre saua vest-nord-vestica, si-n final catre varful Secaturile. 

Pe Culmea Magurii ne impresioneaza grohotele gaunos-spongioase acoperite cu muschi dar si o succesiune de gropi-palnii cu aspect de ponoare afunde de 3-4 m si largi de 5-8 m a caror geneza n-o putem sti, cu siguranta insa apa adunata aici drenandu-se-n labirintica Pestera Ciceului. 

Din sa suim spre nord-vest, dam intr-o pajiste splendida si vasta acaparata de recent infloritele, sute de laptele cainelui (Euforbia sp.) galben-portocalii dar mai ales mii de orhidee catifelat violete, punctate, numite poroinic (Dactylorhiza maculata). 

Liziera vest-nord-vestica a Magurii e formata din mesteceni tineri. 
Dincolo de ei domina padurea de goruni. 
Pe varful Secaturile paste o turma mare de mioare dar cei patru caini ciobanesti nu se incumetara sa se apropie, hamaindu-ne preventiv, de departe. 

Daca de la Cetatea Ciceului am putut admira Tiblesul, acum doar cu doua fuioare de nea sub varful Arcer si Tibles, la dreapta lui Muntii Rodnei, inca albi de zapada, si apoi varful Heniu (cu releu) din Muntii Bargaului. 
De aici vedem, daca privim inspre nord, Culmea Breze, cu varful Breze marcat cu releu, la stanga lui varful Alunis (pe care am fost in urma cu vreo 2 luni, coborand in final la Manastirea Rohiita) si spre vest, magurile impadurite ale Vimei si apoi, pana hat departe, desfasurarea profund framantatului Podis Somesan. 

Dupa binevenitul popas, si plaja scurta, pornim spre sud-est. 
Imediat ce reajungem in saua dintre Secaturile-Magura incepem coborasul prin padure, dam in curand de grohote, apoi de o poteca pastorala vaga pe care o urmam putin. 
La un moment dat decidem sa deviem la stanga (nord-est) pentru a accede la baza abrupturilor stancoase ale Magurei si la grote. 
Aurica, ramas mult in urma, ne abandoneaza. 
La un moment dat se intalneste cu o trupa de alpinisti dejeni veniti la escalada, din care, un tanar pe care-l intalnisem cu Iancsi Moldovan in Tibles, in urma cu doi ani, il conduce spre Pestera Ciceului. 

Pentru Ionica si mine incepe de-acum calvarul strecurarii prin hatasul impanzit de macesi, corni, paducei si porumbele intepacioase. 
Traversam cateva valcele, suim accidentate limbi de grohote (amintind, in micro, de haosul geologic din Valea Rea-Retezat). 
Ajungem la baza peretilor (tuff-uri de Dej si aglomerate vulcanoclastice sticlos-cuartoase) dam de primele prabusiri care au generat micile abriuri apoi de o grota. 
Urmeaza un scurt traverseu pe o brana ingusta si apoi o coborare pe tancurile rugoase, cu excelente prize. 
De acum, continuam vreo 35-50 m pe directia nord-est, initial pe un valcel accidentat si apoi pe o brana, ajungem la portalul grotei mari, la stanga ei, separata de o custura si nelipsitul hatas obraznic, o alta. 
Sub aceasta, pe un valcel, o saritoare de circa 3 m atrage atentia prin multimilenara ei slefuire produsa de torentele care i-au dat aspectul unei conducte cu diametrul de 1,8-2 m, sectionata longitudinal si pusa pe verticala. 

Traversam in urcus pe sub o splendida arcada, ajungem la gura labirinticei Pesteri a Ciceului (cotata GPS de Ionica P. 47-15,350 N, respectiv 23-57,518 E, altitudine 690-710 m). 
Impresioneaza aici labirinturile inguste-stramte de sorginte tectonica, bolovanii cu alura de atarnande si amenintatoare copturi. 
Intrarea in pestera se face printr-un put accesibil doar celor cu pregatire si echipament adecvat. 

Abia a trecut de amiaza iar junele si simpaticul alpinist dejean, ghidul lui Aurica, ajunse si el la gura pesterii. 
La o vreme dupa aceea se iveste si colegul nostru. 
Dupa dezmatul fotografic si degusatrea splendidelor panorame est-sud-vestice, o luam la vale pe un valcel abrupt-sinuos, apoi pe o limba lata de grohote, dam in poteca marcata cu banda galbena, aproape de sageata si crucea galbena marcate pe trunchiul unui arbore. 

De aici, daca am continua spre vest, in 15 minute, lasand in dreapta cele 2 izvoare din grohote, am ajunge in poiana mare (cu o cruce si scena) de sub dealul Secaturile. 
Noi o luam insa spre sud-est, pentru a mai poposi o data, si a ne completa portofoliul foto, in poienita de sub Magura, din apropiere de Cetatea Ciceului. 

Aici au aparut intre timp picnicarii fochisti si galagiosi, dotati cu topoare si aparatura audio... mai rar turistii decenti, unii cu copii, printre ei si trei tineri nemti decenti. 
Dupa pauza de masa, pe la ora 13,30 o luam spre poiana mare... acaparata de cateva autoturisme si apoi un minicar plin de elevi-turisti bistriteni galagiosi, punand prompt de-o miuta, de parca pentru asta ar fi fost necesar sa se deplaseze tocmai pana aici. 

Ne imbarcam pornind spre casa, oprim doar pentru a mai surprinde alte perspective inedite ale Dealului Ciceul Spanzului-Magurii-Secaturilor, acum scaldate in soare si pe urma in fata monumentalei porti de piatra din Lelesti. 
Ulterior admiram valea Lelesti  cu spectaculoasele maluri cu gresii stratificate si marne. 
Norii negri, prevestitori de furtuna, coplesesc orizontul nord-estic dar aversa ne surprinde abia pe asfalt, intre Ileanda-Bizusa-Mesteacan. 
Practic circuitul nostru turistic lejer per pedes a necesitat 5 ore iar la ora 15,30 suntem deja la Baia Mare, multumiti si cu obiectivele propuse atinse. 

In cele ce urmeaza, apelam la cateva date istorice gasite pe net, coroborate cu informatii apartinandu-i speologului Tudor Tamas (Politehnica-Clubul Pesterilor din Cluj Napoca) cat si la articolul (publicat in Muntii Carpati nr.23/2000) lui Stefan Tegher din Gherla, continuat cu cel al speologului-publicist Ica Giurgiu, insotit de schita pesterii, voi incerca sa realizez o succinta prezentare sintetica, istorico-speologica a zonei Magurii Ciceului si a obiectivelor sale deosebite. 

Magura Ciceului - prezentare geo-speologica (conform I.Giurgiu si Tudor Tamas) 
- nucleul eruptiv de riodacite a penetrat masa de sedimentar, fenomenul constituind, pare-se, un ecou al eruptiilor neogene din Oas-Gutai care s-a resimtit pana aici; neavand forta de eruptie necesara, magma a ramas incatusata in rocile sedimentare 
- rocile au fost folosite de localnici nu doar la zidirea Cetatii Ciceului, mai apoi a fundatiilor gospodariilor, ci si la confectionarea rotilor pentru mori.
- izvoarele sunt putine (valea Lelesti (obarsie), in Poiana de sub Cetate si intre grohotele de pe poteca marcata cu banda galbena, capatul ei de V)
- pestera de la Cetatea Ciceului a fost descoperita in 1978, ulterior fiind descoperite alte grote si intrari-conexiuni dendritice-lugimea galeriilor explorate si cartate fiind de 272,6 m 
- in pestera exista un curs de apa subteran si un lac precum si o colonie de lilieci 
- geologic-petrografic structura a fost studiata de catre Segedi-Szakacs-Marza-Chira etc. in 1991 dar prima mentionare a rocilor din zona si a originii lor vulcanice apartine lui Ricthofen (1860), Hauer si Stache (1864) 
- e vorba de o macrostructura cu alternanta de material pyroclastic si tuff vulcanic de la inceputurile erei Badenian (Langhian) cu 60% sticla vulcanica dar si cuart 
- patru intrari asigura accesul in pestera Ciceului prin versantul sud-vestic al Magurii 
- pestera Ciceului, de tip dentritic, consta in doua sectoare de tipuri morfologice distincte; cel orizontal are lungimea de 52,4 m; intrarile 3 si 4 conduc la doua pasaje scurte cu arce de 2-5 m inaltime si 2-4 m latime; acest sector se pare ca are origine antropica, saparea fiind efectuata pe fisurile din roca; sectorul descendent reprezinta un model tipic de crevasa reancarcata, aproape paralela cu linia ridicaturii de afara si consista in trei canioane orientate est-sud-nord-vest intersectate, avand lungimea de 120 m si circa 1 m latime, ajungand la adancimea de -47,5 m 
- pestera 2 a fost formata prin reincarcarea unei imbinari verticale a peretelui din sud-vestic la intersectia cu unul oblic, gaura rezultata fiind ulterior acoperita prin prabusiri in exces 
- pestera 3 este un pasaj orizontal larg, format prin imbinarea unor fragmente de roca netezite multimilenar si constituie rezultatul spargerii la intersectarea a trei fisuri subverticale cu un plan incrucisat, ultimul formand acoperisul plan 
- pestera 4 este un pasaj mic si ingust, format prin spargerea unor blocuri cazute de pe ridicatura (pestera mormant) 
- sunt frecvente podelele si acoperisurile false, instabile 
- toate cele patru pesteri sunt tipic gravitationale, formate tectonic si litologic in masivul vulcanoclastic al Magurii ca si prin eroziunea rocilor mama subsecvente 

Cetatea Ciceului - istoric - 1203-1204 la Ciceu a existat o puternica cetate; aceasta a fost stapanita o perioada de catre domnitori moldavi, de la Stefan cel Mare (1489 dupa unii istorici) la Petru Rares si pana la Alexandru Lapusneanu 
- domeniile fostei cetati cuprindeau 63 de sate atestate documentar la inceputul sec. XIV (1332-1333) 
- anterior pe aceste meleaguri locuisera daco-romanii, marturia constituind-o apropiatul Castru roman din Ilisua - Cetatea Ciceului ar fi fost donata de Matei Corvin, impreuna cu domeniile aferente (pe la 1467) lui stefan cel Mare 
- la 1553 Ciceul a intrat sub dominatie habsurgica, satele din jur fiind donate nobililor refugiati din fata turcilor in Transilvania - in 1602 pe aici au trecut ostile generalului Basta 
- in 1661 zona comunei Uriu a fost devastata de navalirea turco-tatara 
- in 1704 trupele baronului austriac Tiege au ajuns in zona 
- 1717-pustiirea zonei de catre invazia tatara 
- 1830 - epidemie de holera.

http://www.emaramures.ro/Stiri

Nota: Subscriu la toate cele prezentate faptul că sunt din zonă (Ciceu Giurgești) și copilăria am petrecut-o
pe aceste plaiuri,deseori vizitând Cetatea împreună cu colegii de la școală însoțiți de profesori ,dar și cu
grupuri de copii. Este o zonă foarte frumoasă care merită vizitată .  Nelu Marțian (Bunelu)

Pestera Ghetarul de la Scarisoara

 

Pestera Ghetarul de la Scarisoara este un loc care trebuie vazut de toti cei care sunt turisti in zona Arieseni. Este un loc de o frumusete deosebita si care confirma inca o data ca tara noastra este frumoasa. 

Ghetarul de la Scarisoara este prima pestera din Romania declarata monument al naturii, in 1938. Pestera se afla la o altitudine de 1165 m, si are o lungime de peste 700 m si o diferenta de nivel de 105 m. Ceea ce este foarte important de retinut este ca pestera gazduieste cel mai mare bloc de gheata (ghetar) subteran din lume.

Dupa ce am facut o drumetie la cascada Varciorog care ne-a luat vreo 5 ore (de retinut ca am facut drumetia cu mica noastra exploratoare Irina de 3 ani ) am intrebat gazda de la pensiune daca se poate urca cu masina pana la ghetar deoarece ca traseu dureaza vreo 10 ore dus-intors. Ne-a explicat calm ca ne ia maxim 2 ore pana sus, vizitarea ghetarului si drumul inapoi. Ei bine, nu e chiar asa!

Vezi harta cu Parcul Natural Apuseni in format mai mare.

Drumul catre ghetarul Scarisoara porneste din centrul localitatii Garda de Sus. Partea buna este ca drumul pana sus este aproape tot asfaltat. Partea un pic mai "pitoreasca" este ca drumul este lat fix cat 2 masini. Dar macar astfel nu se circula cu viteza si ai timp sa admiri frumusetea zonei 

Cand ajungi sus va trebui sa iti cauti cu rabdare un loc de parcare si apoi cu rucsacelul in spate mai trebuie sa parcurgi un scurt traseu prin padure de maxim 20 minute (plimbare lejera).

Intrarea in pestera se face cu grupul si taxa de intrare este de 7 lei pe persoana, gratuit pentru copii sub 7 ani. Trebuie sa astepti pana ghidul se intoarce cu grupul. Intrarile se fac aproximativ dupa orarul : 09:00, 10:20, 11:40, 13:00, 14:20, 15:40, 17:00 si 18:00. Duminica nu se mai face intrarea de la 18:00.

IMPORTANT : daca vizitezi pestera vara, este obligatoriu sa iti iei o bluza deoarece in pestera temperatura este de doar cateva grade. Si nu iti recomand sa cobori in slapi sau sandale deoarece este abrupt si poti aluneca.

Vizitarea pesterii ne-a luat cam 50 minute : 15 minute coborarea, 20 minute am stat pe acolo la poze si am povestit cu ghidul si vreo 15 minute urcarea.

Dupa ce cobori in avenul de 50 metri adancime pe niste scari abrupte de metal, o experienta pe cat de extrema pe atat de pitoreasca, ti se deschide in fata pestera. Intri in SALA MARE care se continua in capat cu BISERICA. Asa cum ne-a explicat ghidul, blocul ghetarului are o adancime medie de 16 m, maxima de 36 de metri. Pestera este mult mai mare decat partea pe care o vizitam, se continua in doua rezervatii : Rezervatia mare si Rezervatia Mica. Se estimeaza ca blocul de gheata are o vechime de peste 3 000 de ani. L-am intrebat pe ghid daca in ultimul timp s-a topit din gheata, si spre surprinderea mea mi-a zis ca nu, ce din contra se depun straturi noi de gheata din apa infiltrata.

Sculptura in gheata pe care am putut-o admira in SALA MARE a incins imaginatia tuturor. Frumusetea ei a fost perceputa de fiecare altfel : unii au spus ca este o gura de rechin, altii ca este un urs cu gura deschisa sau chiar ca este o femeie cu gluga care tine un copil in brate. Foarte frumos 

Pentru noi excursia la Ghetarul Scarisoara a fost una foarte reusita si ne-a dezvaluit inca o data ce frumoasa este Romania noastra.

http://www.ghiduri-turistice.info