Miniseria “Biblia”, spune în cele 10 părți, cele mai semnificative capitole ale Sfintei Scripturi, inclusiv călătoria lui Noe cu Arca, povestea lui Avram, Exodul, povestea lui Samson și Dalila, și nașterea, moartea și învierea lui Isus Hristos
Biblia -Film creștin 2013(partea a IV-a ) Împărăția
Miniseria “Biblia”, spune în cele 10 părți, cele mai semnificative capitole ale Sfintei Scripturi, inclusiv călătoria lui Noe cu Arca, povestea lui Avram, Exodul, povestea lui Samson și Dalila, și nașterea, moartea și învierea lui Isus Hristos
VIDEO: Două vieți de succes într-un singur trup
Abby și Brittany Hensel sunt o pereche de gemene siameze hotărâte să trăiască viața obișnuită a unor tinere de 20 de ani. Au fost la facultate, călătoresc, au joburi. Dar cât de ușor e pentru două persoane să locuiască în același trup?
Ca majorității tinerilor de 23 de ani, lui Abby și Brittany Hensel le place să-și petreacă timpul cu prietenii, să conducă, să facă sport și să trăiască viața din plin, scrie BBC.
Gemenele siameze (sau conjuncte) din Minnesota, SUA, au câte o diplomă de licență de la Universitatea Bethel și și-au început carierele ca învățătoare, cu accent pe matematică. Deși au două licențe, fetele sunt plătite ca o singură persoană.
„Înțelegem, în mod evident, că nu putem primi decât un singur salariu, pentru că facem treaba unei singure persoane", afirmă Abby. „Poate, pe măsură ce vom câștiga experiență, vom începe să negociem mai mult, având în vedere că avem două diplome diferite și vom fi capabile să oferim două perspective diferite, predând în două moduri diferite”, a adăugat ea. „Una poate preda, în timp ce cealaltă poate supraveghea copiii și poate răspunde la întrebări, [...] așa că, într-un fel, putem face mai mult decât poate face o singură persoană", a completat-o Brittany.
Prietena lor, Cari Jo Hohncke, a admirat întotdeauna spiritul de echipă de care dau dovadă fetele. „Sunt două fete diferite, dar reușesc să se coordoneze ca să facă împreună lucrurile simple de fiecare zi, care mie mi se par de la sine înțelese", spune Hohncke.
Cele două fete au două seturi de plămâni, două inimi, două stomacuri, un ficat, un singur intestin gros și un singur sistem reproductiv. Ele au învățat de la o vârstă fragedă să-și coordoneze trupul, Abby controlând emisfera dreaptă a corpului, iar Brittany pe cea stângă.
Există și o diferență de înălțime între cele două. Abby are 1,57 m, fiind mai înaltă decât sora ei Brittany, care are 1,47 m. Întrucât cele două picioare ale lor au înălțimi diferite, Brittany trebuie să stea pe vărful piciorului ei, pentru a asigura echilibrul corpului.
Fetele au fost nevoite să învețe să facă concesii cu privire la toate lucrurile, de la mâncarea pe care o consumă până la hainele pe care le poartă. „În mod clar, avem stiluri diferite", spune Abby. „Lui Brittany îi plac culorile neutre, pe când mie îmi plac lucrurile colorate și strălucitoare", adaugă ea.
Deși au o familie și o viață socială obișnuită, studiind și lucrând ca orice altă tânără de vârsta lor, cele două fete se confruntă, totuși, cu numeroase dificultăți. Spre exemplu, trebuie să facă față speculațiilor privind viața lor privată - un aspect despre care nu le face plăcere să discute. Gemenele neagă zvonul că Brittany s-ar fi logodit, spunând că nu e decât „o glumă proastă".
Vacanțele în străinătate împreună cu prietenii își au și ele momentele lor dificile. Fetele au două pașapoarte, dar își cumpără un singur bilet, întrucât nu ocupă decât un loc în avion. Partea neplăcută este că trebuie să fie mereu în alertă atunci când intră în mulțimi sau în spații închise, pentru că multe persoane le fac fotografii nedorite.
O altă prietenă a fetelor, Erin Junkans, spune: „Uneori, dacă mulțimea le agasează, trebuie să plecăm de acolo, dar ceea ce mă uimește la ele e capacitatea lor de a se detașa imediat de situație și de a se concentra la lucrurile pe care veniseră să le vadă".
Gemenii siamezi sunt foarte rari - un caz la 200.000 de nașteri, dintre care 40-60% se nasc deja morți. Fetele gemene siameze tind să aibă o rată de supraviețuire mai mare decât cea a băieților. Gemenii conjuncți se dezvoltă dintr-un singur ou fertilizat, așa că sunt întotdeauna gemeni identici de același sex.
Nu se cunoaște până în prezent de ce embrionul nu duce până la capăt procesul de separare a gemenilor identici. În ultimii 500 de ani au fost înregistrate 600 de seturi de gemeni conjuncți care au trecut de perioada copilăriei mici, dintre care 70% au fost fete. Se estimează că la momentul actual există în lume 12 perechi de gemeni conjuncți.
În ciuda progreselor medicale, operațiile chirurgicale sunt foarte rare. Orice operație pe gemeni siamezi e foarte complexă și periculoasă. Părinții lui Abby și Brittany nu au dorit să-și asume riscul acesta, pentru că exista riscul ca una din fete să nu supraviețuiască sau să nu aibă parte de aceeași calitate a vieții ca în situația prezentă.
Mama lor, Patty Hensel, spune că speranțele și aspirațiile ei pentru fete sunt cele pe care orice mamă le are pentru copiii ei. „Ca orice mamă, aș vrea să fie fericite, sănătoase și să aibă succes în ce fac", afirmă ea.
În prezent, ca învățătoare, fetele au devenit modele pentru copii atât la nivel academic, cât și din punctul de vedere al atitudinii față de viață, depășind orice obstacol. „Nu cred că e vreun lucru pe care să nu-l încerce sau vreun lucru pe care să nu-l poată face dacă chiar își doresc", afirmă Paul Good, directorul școlii unde Abby și Brittany lucrează. „A aduce acest model în fața copiilor, mai ales a celor care se confruntă cu dificultăți de tot felul, e un lucru special, întrucât învață printr-un exemplu viu", a conchis el
.Galerie video
Abby și Brittany Hensel sunt o pereche de gemene siameze hotărâte să trăiască viața obișnuită a unor tinere de 20 de ani. Au fost la facultate, călătoresc, au joburi. Dar cât de ușor e pentru două persoane să locuiască în același trup?
Ca majorității tinerilor de 23 de ani, lui Abby și Brittany Hensel le place să-și petreacă timpul cu prietenii, să conducă, să facă sport și să trăiască viața din plin, scrie BBC.
Gemenele siameze (sau conjuncte) din Minnesota, SUA, au câte o diplomă de licență de la Universitatea Bethel și și-au început carierele ca învățătoare, cu accent pe matematică. Deși au două licențe, fetele sunt plătite ca o singură persoană.
„Înțelegem, în mod evident, că nu putem primi decât un singur salariu, pentru că facem treaba unei singure persoane", afirmă Abby. „Poate, pe măsură ce vom câștiga experiență, vom începe să negociem mai mult, având în vedere că avem două diplome diferite și vom fi capabile să oferim două perspective diferite, predând în două moduri diferite”, a adăugat ea. „Una poate preda, în timp ce cealaltă poate supraveghea copiii și poate răspunde la întrebări, [...] așa că, într-un fel, putem face mai mult decât poate face o singură persoană", a completat-o Brittany.
Prietena lor, Cari Jo Hohncke, a admirat întotdeauna spiritul de echipă de care dau dovadă fetele. „Sunt două fete diferite, dar reușesc să se coordoneze ca să facă împreună lucrurile simple de fiecare zi, care mie mi se par de la sine înțelese", spune Hohncke.
Cele două fete au două seturi de plămâni, două inimi, două stomacuri, un ficat, un singur intestin gros și un singur sistem reproductiv. Ele au învățat de la o vârstă fragedă să-și coordoneze trupul, Abby controlând emisfera dreaptă a corpului, iar Brittany pe cea stângă.
Există și o diferență de înălțime între cele două. Abby are 1,57 m, fiind mai înaltă decât sora ei Brittany, care are 1,47 m. Întrucât cele două picioare ale lor au înălțimi diferite, Brittany trebuie să stea pe vărful piciorului ei, pentru a asigura echilibrul corpului.
Fetele au fost nevoite să învețe să facă concesii cu privire la toate lucrurile, de la mâncarea pe care o consumă până la hainele pe care le poartă. „În mod clar, avem stiluri diferite", spune Abby. „Lui Brittany îi plac culorile neutre, pe când mie îmi plac lucrurile colorate și strălucitoare", adaugă ea.
Deși au o familie și o viață socială obișnuită, studiind și lucrând ca orice altă tânără de vârsta lor, cele două fete se confruntă, totuși, cu numeroase dificultăți. Spre exemplu, trebuie să facă față speculațiilor privind viața lor privată - un aspect despre care nu le face plăcere să discute. Gemenele neagă zvonul că Brittany s-ar fi logodit, spunând că nu e decât „o glumă proastă".
Vacanțele în străinătate împreună cu prietenii își au și ele momentele lor dificile. Fetele au două pașapoarte, dar își cumpără un singur bilet, întrucât nu ocupă decât un loc în avion. Partea neplăcută este că trebuie să fie mereu în alertă atunci când intră în mulțimi sau în spații închise, pentru că multe persoane le fac fotografii nedorite.
O altă prietenă a fetelor, Erin Junkans, spune: „Uneori, dacă mulțimea le agasează, trebuie să plecăm de acolo, dar ceea ce mă uimește la ele e capacitatea lor de a se detașa imediat de situație și de a se concentra la lucrurile pe care veniseră să le vadă".
Gemenii siamezi sunt foarte rari - un caz la 200.000 de nașteri, dintre care 40-60% se nasc deja morți. Fetele gemene siameze tind să aibă o rată de supraviețuire mai mare decât cea a băieților. Gemenii conjuncți se dezvoltă dintr-un singur ou fertilizat, așa că sunt întotdeauna gemeni identici de același sex.
Nu se cunoaște până în prezent de ce embrionul nu duce până la capăt procesul de separare a gemenilor identici. În ultimii 500 de ani au fost înregistrate 600 de seturi de gemeni conjuncți care au trecut de perioada copilăriei mici, dintre care 70% au fost fete. Se estimează că la momentul actual există în lume 12 perechi de gemeni conjuncți.
În ciuda progreselor medicale, operațiile chirurgicale sunt foarte rare. Orice operație pe gemeni siamezi e foarte complexă și periculoasă. Părinții lui Abby și Brittany nu au dorit să-și asume riscul acesta, pentru că exista riscul ca una din fete să nu supraviețuiască sau să nu aibă parte de aceeași calitate a vieții ca în situația prezentă.
Mama lor, Patty Hensel, spune că speranțele și aspirațiile ei pentru fete sunt cele pe care orice mamă le are pentru copiii ei. „Ca orice mamă, aș vrea să fie fericite, sănătoase și să aibă succes în ce fac", afirmă ea.
În prezent, ca învățătoare, fetele au devenit modele pentru copii atât la nivel academic, cât și din punctul de vedere al atitudinii față de viață, depășind orice obstacol. „Nu cred că e vreun lucru pe care să nu-l încerce sau vreun lucru pe care să nu-l poată face dacă chiar își doresc", afirmă Paul Good, directorul școlii unde Abby și Brittany lucrează. „A aduce acest model în fața copiilor, mai ales a celor care se confruntă cu dificultăți de tot felul, e un lucru special, întrucât învață printr-un exemplu viu", a conchis el
.Galerie video
http://www.semneletimpului.ro
Orașul ascuns în canalele de sub București
Pe 24 aprilie Poliția București a coborât în canalele din zona Gării de Nord, căutând un suspect de furt care ar fi ascuns bunurile acolo. Ce au găsit însă a fost un peisaj cunoscut pentru ei, dar mai puțin cunoscut pentru bucureșteni.
În canale, Poliția a găsit într-adevăr tablouri, icoane și LCD-uri noi, care fuseseră furate din casa unor francezi. Dar acțiunea lor s-a transfomat într-una de amploare când polițiștii au văzut ce mai era acolo jos. Aproximativ 25 de persoane, printre care minori și două femei gravide, locuiesc în acele canale, oameni pe care forțele de poliție au încercat să îi scoată afară. Se pare că grupul este condus de un bărbat căruia i se spune Bruce Lee și care are grijă de ei, în sensul că le procură doza zilnică de droguri. Pentru asta, ceilalți îi sunt loiali și nu vor să iasă în ruptul capului din canale. Ba chiar au amenințat că își dau foc dacă poliția nu îi lasă în pace. A fost nevoie de utilizarea gazelor lacrimogene pentru a-l scoate pe Bruce Lee afară, conform Antena 3.„Am devenit liderul lor. Nu aici, în Gară. În tot Bucureștiul. Eu controlez toate zonele. E Dristor, e Iancului, e Oborul, e Costin Georgianul. Vin din tot Bucureştiul aici. O sută, două sute, prostituate, aici vin oameni amarâti: cerşetori, oameni ai străzii, aurolaci, drogaţi. N-au case, n-au nimic, n-are cine-i apăra. Am început să-i apăr, să fur pentru ei, să sparg magazine, să ducă şi ei o viaţă mai bună. Dacă mă duc la puşcărie, mă duc pentru ei", a spus Bruce Lee, pentru un reportaj realizat de RTV, în februarie 2012.
Pentru oamenii pe care îi apără, o viață mai „bună" înseamnă doza zilnică de amorțeală, obținută cu aurolac sau droguri, pe care el le procură. Și nici nu se ferește să vorbească deschis despre această realitate: „Unii se droghează cu aurolac, alţii cu siringa. Aia e zona siringarilor şi asta e de aurolaci. Nu stăm împreună, că aştia cu siringa sunt mai pretenţioşi, mai bolnavi. Încoace şi încolo sunt cei care bagă siringa-n ei, iar ăştia sunt aurolacii", a spus tânărul.
Cei care ajung să trăiască în canale, printre conductele de apă caldă, nu au ajuns acolo în niște circumstanțe fericite. Unii s-au născut pe străzi, alții au fugit de familii, alții au fugit de proxeneți. Acest mod de viață creează dependență și niciunul dintre oamenii străzii nu caută să își îmbunătățească nivelul de viață, chiar dacă este ajutat. O viață bună pentru un om al străzii înseamnă să aibă zilnic căldură, un acoperiș deasupra capului, mâncare și, cel mai important, droguri. „Eu trăiesc din cerşit, pe la Gara de Nord. Îmi mai iau câte un bidon de aurolac, îmi mai iau mâncare. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am unde să dorm", a spus unul dintre ei. În grup se afla și o fată din Turnu Măgurele, care trăiește de 7 ani în canalele de sub București și spune că îi place pe stradă. Când soțul ei a murit din cauza drogurilor, a heroinei, ea a învățat atunci să consume doar „droguri legale de la capătul lui 139". Santo Beluca avea o familie și 12 clase terminate, dar când a dat de etnobotanice s-a dus totul pe râpă. Acum trăieşte în canal şi spune cu uşurinţă că acolo mâncarea este mai bună decât ce mănâncă un om în apartament.
Gara de Nord este a doua cea mai profitabilă zonă pentru cerșit din capitală, după Piața Unirii. Într-un top al cerșetorilor realizat în 2011, Gara de Nord a ieșit pe primul loc, reprezentată de cerșetoarea Raritatea, care, prin agresiune și tupeu, reușește să aibă un venit lunar de 15.000 de euro, conform newz.ro.
Ce se poate face pentru ei?
Bucureștiul este plin de canale locuite de oamenii străzii. Echipa de jurnaliști ai emisiunii „România, te iubesc" au găsit una dintre porțile de intrare în această realitate paralelă în Piața Victoriei, vizavi de Guvern. După aceea mai sunt canalele din Zona Palatului Parlamentului, la intrarea din spate, în Ministerul de Finanțe, care sunt folosite mai mult ca spațiu de tranzit, din cauză că e foarte restrâns. La mare căutare este zona Grozăvești, unde în subteran se ascunde rețeaua care încălzește căminele studențești.
Dar cel mai rău este tot la Gara de Nord. Poliţiştii încearcă de mulți ani să-i scoată din canal pe oamenii străzii şi să-i ducă în adăposturi, însă ei refuză de cele mai multe ori și sunt violenți. Într-o astfel de acțiune în 2007, un cerșetor a înjunghiat un agent de pază care încerca să îl scoată de pe un peron. Cu noroc, agentul de pază a supraviețuit, dar polițiștii știu la ce forță trebuie să recurgă pentru a-i ajuta pe acești oameni. „Acea zonă a devenit, în ultimul timp, o zonă problemă pentru noi, în sensul că au fost întreprinse foarte multe acţiuni acolo. Cei care locuiesc în canalul respectiv se potolesc, în urma acţiunii, doar pentru un timp. Au existat chiar şi blocări ale respectivului canal cu dale de beton. Acest grup a rămas pe poziţii. Este un grup format de ani şi ani de zile, care în timp a devenit agresiv. Noi avem acţiuni în acel perimetru aproape săptămânal, acţiuni în care ei încearcă să riposteze cu pietre sau cu ace de seringă, cei mai mulţi de acolo fiind infestaţi cu virusul hepatitei C sau cu HIV", a declarat pentru Agerpres Răzvan Popa, purtător de cuvânt al Poliţiei Locale a Municipiului Bucureşti. Într-o iarnă au reușit să îi ducă pe toţi la adăpost, dar în câteva ore erau înapoi, pentru că ei nu pot fi ţinuţi cu forţa.
Un reportaj realizat în 1995 de ProTV, despre furturile din zona caselor de bilete, a surprins imaginile unui copil care locuia pe străzi la gară. Între timp s-a mai aflat despre el că fusese primit într-un centru al primăriei sectorului 6 și era plin de speranță și bucuros că a scăpat de coșmarul iernilor în vagabondaj. În 2012, 11 ani mai tarziu, tot o echipă de la ProTV l-a regăsit, de data aceasta înapoi la Gara de Nord. Spune că în toți acești ani nimeni nu l-a consiliat, nu l-a convins cu adevărat să se întoarcă acasă. Nu are școală, abia știe să citească și trăiește din mila trecătorilor. Nu se integrează în grupul celor din canal și doarme de ani buni la subsolul unui bloc din zonă. A înțeles că departe de seringi mai are o șansă la viață, dar nu a primit ajutorul de care avea cu adevărat nevoie: cineva să îl consilieze, să stea lângă el, să îl învețe, să îi dea sfaturi.
BIBLIA -Film creștin (2013) Partea a III-a ”Patria”
Salvatorul băieţelului căzut într-o fântână a primit o veste neaşteptată
Adolescentul de 14 ani din Segarcea care a salvat un copil de trei ani căzut într-o fântână a fost premiat de autorităţi, dar şi de diverse firme, primind o bursă de 500 de lei pentru trei luni, excursii la mare şi la munte, dar şi o bicicletă, o tabletă şi haine. Acum, în semn de recunoştinţă că a salvat un copilaş din fântână, Primăria din localitate îi ridică o casă.
Cristi Becheanu fiind singurul care putea intra în puţul strâmt şi adânc.
Foto: rtv.net
Foto: rtv.net
Marian Becheanu, băiatul din Segarcea care a salvat un copil de trei ani căzut într-o fântână, va împlini, duminică, 15 ani. Va fi sărbătoare în comuna Segarcea. După ce, în urmă cu două săptămâni, Marian a devenit eroul satului, primarul spune că i-a pregătit multe surprize. Cea mai importantă, însă, la care copilul nici nu a visat vreodată, este o locuinţă.
''Ne-am hotărât să îi facem o casă. O să-i alocăm 300 de metri pătraţi, cumpărăm materiale de construcţii şi îi ridicăm o casă a lui'', a spus, mândru, Nicolae Popa, edilul localităţii, potrivit click.ro.
De asemenea, reprezentanţii Prefecturii, ai Consiliului Judeţean, ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă şi ai Inspectoratului Şcolar, dar şi oameni de afaceri l-au felicitat pe băiat pentru curaj, i-au acordat diplome şi l-au aplaudat la scenă deschisă.
Reprezentanţii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dolj i-au oferit băiatului o legitimaţie de acces în toate structurile ISU, iar Inspectoratul Şcolar şi Direcţia de Tineret i-au oferit posibilitatea de a merge în două tabere. La rândul lui, primarul din Segarcea, Nicolae Popa, s-a oferit să îi cumpere lui Cristian haine. Directorul unui hipermarket i-a oferit băiatului o bicicletă şi o tabletă, iar o firmă privată i-a acordat o bursă de 500 de lei pentru următoarele trei luni.
Cristian Marian Becheanu este elev în clasa a VII-a la Şcoala Generală din Segarcea. Pe 13 aprilie, băiatul a salvat un copil de 3 ani căzut într-o fântână. Fântâna în care a căzut copilul are o adâncime de aproximativ 15 metri, iar diametrul este de doar 30 de centimetri. La faţa locului au ajuns pompierii, care au săpat cu lopeţile şi târnăcoapele pe lângă tuburile din puţ.
Adolescentul s-a oferit să vină în ajutor când a văzut că pompierii nu găsesc o altă persoană care să fie coborâtă în fântănă, din cauza puţului îngust, de circa 30 de centimetri în diametru.
Operaţiunea de salvare a durat aproximativ două ore, băieţelul de 3 ani fiind preluat apoi de medici şi transportat cu un elicopter la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Craiova. Copilul a fost internat la secţia de terapie intensivă a Spitalului Judeţean, având o fractură la coloana vertebrală, fiind externat câteva zile mai târziu.
Adolescentul a fost desemnat "cel mai curajos oltean", distincţia fiindu-i oferită de prefectul de Dolj.
''Ne-am hotărât să îi facem o casă. O să-i alocăm 300 de metri pătraţi, cumpărăm materiale de construcţii şi îi ridicăm o casă a lui'', a spus, mândru, Nicolae Popa, edilul localităţii, potrivit click.ro.
De asemenea, reprezentanţii Prefecturii, ai Consiliului Judeţean, ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă şi ai Inspectoratului Şcolar, dar şi oameni de afaceri l-au felicitat pe băiat pentru curaj, i-au acordat diplome şi l-au aplaudat la scenă deschisă.
Reprezentanţii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dolj i-au oferit băiatului o legitimaţie de acces în toate structurile ISU, iar Inspectoratul Şcolar şi Direcţia de Tineret i-au oferit posibilitatea de a merge în două tabere. La rândul lui, primarul din Segarcea, Nicolae Popa, s-a oferit să îi cumpere lui Cristian haine. Directorul unui hipermarket i-a oferit băiatului o bicicletă şi o tabletă, iar o firmă privată i-a acordat o bursă de 500 de lei pentru următoarele trei luni.
Cristian Marian Becheanu este elev în clasa a VII-a la Şcoala Generală din Segarcea. Pe 13 aprilie, băiatul a salvat un copil de 3 ani căzut într-o fântână. Fântâna în care a căzut copilul are o adâncime de aproximativ 15 metri, iar diametrul este de doar 30 de centimetri. La faţa locului au ajuns pompierii, care au săpat cu lopeţile şi târnăcoapele pe lângă tuburile din puţ.
Adolescentul s-a oferit să vină în ajutor când a văzut că pompierii nu găsesc o altă persoană care să fie coborâtă în fântănă, din cauza puţului îngust, de circa 30 de centimetri în diametru.
Operaţiunea de salvare a durat aproximativ două ore, băieţelul de 3 ani fiind preluat apoi de medici şi transportat cu un elicopter la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Craiova. Copilul a fost internat la secţia de terapie intensivă a Spitalului Judeţean, având o fractură la coloana vertebrală, fiind externat câteva zile mai târziu.
Adolescentul a fost desemnat "cel mai curajos oltean", distincţia fiindu-i oferită de prefectul de Dolj.
Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.rtv.net/salvatorul-baietelului-cazut-intr-o-fantana-a-primit-o-veste-neasteptata_77479.html#ixzz2RdLzobsU
O femeie din Romania s-a dat “preoteasa” si a strans o avere in ultimii 20 de ani
Fiti atenti cu banii dati in numele Bisericii Ortodoxe, ne avertizeaza reprezentantii ei. De peste douazeci de ani, o femeie din Moldova a strans sume uriase din donatii.
La inceput, in numele arhiepiscopiei Iasi, dar dupa ce a vazut ce succes incredibil are, a decis sa-si conduca singura afacerea. Si-a intemeiat propria biserica unde slujeste in haine preotesti, are adepti care o urmeaza pretutindeni, lucreaza gratuit pentru ea si coopereaza pentru un profit bun cu doi promotori ai unor secte numite de ei – “Biserica Paralela” si “Biserica secreta”.
Aceasta femeie de 72 de ani, din judetul Neamt, se prezinta ca “maica stareta Emanuela” si tine slujbe in fata unui altar improvizat imbracata in haine bisericesti de rang inalt, albe, exact ca cele din biserica ortodoxa. Cu mare putere de convingere, cucereste adepti care o urmeaza neconditionat si cred in harul pe care ea sustine ca-l are de la Dumnezeu.
“Ea merge si strange bani si vinde vesminte, sunt maica stareta de la Manastirea Sfantul vasile de la Bodesti. Gresit. Nu a fost niciodata stareta, nu a fost niciodata recunoscuta sau numita de catre Mitropolie.”, spune protosingel Ironim Andreescu, staretul Manastirii Sfantul Vasile cel Mare Bodesti, Neamt.
Femeia care isi asuma rolul de preot face parte din “Biserica secreta”, condusa de preoti caterisiti, din diverse motive, de biserica ortodoxa. Tin slujbe in case si apartamente unde nu oricine poate intra.
“La biserica secreta, femeile se imbracau cu vesminte si slujeau sfanta si dumnezeiasca liturghie, dar nu liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur ci liturghia lor, compusa de ei. Si hirotoneau si barbati si femei si slujeau cu totii”, spune protosingel Ironim Andreescu.
In mijlocul bisericii din Bodesti, femeia a comandat o fresca a sa, pentru inchinare.
“Ei s-au pictat atat in biserica mare, cat si in paraclisul bisericii. S-a pictat ea si cu sotul ei, Vasile Iovu si cu parintele Gherasim, care il considera ei reincarnarea lui Hristos.”, spune un preot.
Ierarhii bisericii ortodoxe au cerut sprijinul politiei, apoi al SRI, acuzind-o pe femeie ca foloseste abuziv insemne crestine si ca este creierul unei escrocherii de proportii. La perchezitiile facute la ea acasa si in doua apartamente ale ei din Piatra Neamt, s-au descoperit ateliere in care lucrau benevol cateva femei. Croitoreasa de meserie, asa-zisa “preoteasa” fabrica si vindea sute de vestminte ortodoxe, fara nicio autorizatie.
“Am inregistrat dosar penal pentru savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala si furt”, spune subinspector Bogdan Ghebaur- IJP Neamt.
Elena Iovu a refuzat sa-si spuna punctul de vedere.
Mai marii Bisericii Ortodoxe au studiat cartile celor din Biserica Secreta si spun ca ei interzic familia, le cer celor casatoriti sa divorteze imediat, vor sa li se doneze apartamentele sau casele adeptilor, si le promit in schimb o locuinta in cer, iar cei care dezvaluie ce se intampla in interiorul sectei sunt amenintati ca vor muri in accidente cumplite.
BIBLIA -Film creștin (2013) PART II-a "Exodul"
Povestea super-spioanei nord-coreene care a devenit creştină
„Regret ce am făcut, îmi pare rău şi este datoria mea ca familiile celor care au murit să afle adevărul", îşi începe Kim Hyun-hee interviul oferit în exclusivitate pentru emisiunea 7.30 (ABC News). Kim este o fostă spioană nord-coreană care a participat la atentatul terorist din 1987, care s-a soldat cu 115 victime.
Ea povesteşte că a fost recrutată pentru a fi spion la vârsta de 19 ani, în parte datorită frumuseţii ei, dar şi a cunoştinţelor de limbă japoneză pe care le avea. Timp de şase ani s-a pregătit pentru a deveni spion şi pentru a duce la îndeplinire o misiune specială: un atac terorist asupra unui avion sud-coreean, care avea ca unic scop sperierea străinilor ce urmau să vină la jocurile olimpice din Coreea de Sud, din 1988.
Bomba plasată în avion de Kim şi partenerul ei a explodat la 9 ore după decolarea avionului cu destinaţia Seul, iar toate cele 115 persoane aflate la bord au murit. Însă, din cauză că au fost prinşi, cei doi agenţi au plănuit să se sinucidă, fumând o ţigară cu cianură. Din fericire, Kim Hyun-hui nu a murit şi a ajuns personajul central al unei investigaţii de câteva luni de zile.
„Fiind plimbată cu maşina prin modernul oraş Seul, mi-am dat seama cât de neadevărate erau lucrurile care ni se spuneau în nord despre Coreea de Sud. Coreea de Nord nu este un stat, ci un cult. Atunci mi-am dat seama că am luat 115 vieţi nevinovate, dar era prea târziu", povesteşte ea în interviu.
Când a fost capturată, Kim avea doar 26 de ani, dar se aştepta să fie condamnată la moarte. Însă tribunalul sud-coreean care a judecat-o a decis că ea este doar o victimă a regimului Kim Il-sung.
În prezent, Kim locuieşte în Coreea de Sud, într-o locaţie necunoscută, în care este păzită zi şi noapte de forţe de ordine. Deşi încă mai simte povara vinovăţiei, Kim şi-a găsit consolarea în creştinism, mai ales după ce familiile victimelor sale au asigurat-o că au iertat-o.
BIBLIA -Film creștin (2013) PART I-a "la început"
Miniseria "Biblia", SPUNE version Cele 10 Parti, Cele mai semnificative Capitole ale Sfintei Scripturi, INCLUSIV călătoria lui Noe cu Arca, Povestea lui Avram, Exodul, Povestea lui Samson si Dalila, si Nașterea, Moartea si Invierea lui ISUS Hristos
Femeie din China salvează 30 de copii abandonaţi în gunoi
În apropierea momentului în care îşi va lua rămas bun de la viaţă, LifeSiteNewsspune povestea lui Lou Xiaoying, în vârstă de 88 de ani, care a salvat nu mai puţin de 30 de copii de la moarte sigură.
Lou a trăit împreună cu soţul ei în oraşul Jinhua din China o viaţă extrem de săracă, trăind numai din reciclarea gunoaielor. Dar prin această activitate de căutat prin gunoaie i-a găsit ea de-a lungul timpului pe cei 30 de copii abandonaţi.„Mi-am dat seama că dacă avem puterea să culegem gunoaie, cum am putea să nu reciclăm ceva atât de important ca viaţa omenească," povesteşte Lou.
Sub politica copilului unic din China, părinţii trebuie să obţină permise pentru a avea al doilea copil sau să plătească o amendă colosală. Se estimează că în fiecare zi au loc 35.000 de avorturi pe teritoriul ţării, dintre care multe sunt forţate. Măsuri precum avortul forţat şi infanticidul sunt folosite de poliţie pentru a rezolva „problema" sarcinilor ilegale.
Efortul lui Lou a început în 1972, când a găsit prima fetiţă, „abandonată ca gunoiul în stradă". Astăzi, Lou este internată în spital şi copiii se strâng în jurul ei pentru a-i fi alături în ultimele momente. Cel mai tânăr dintre ei are acum 7 ani şi a fost găsit într-un container de gunoi când Lou avea 82 de ani.
„Deşi deja eram bătrână, nu am putut pur şi simplu să ignor bebeluşul şi să îl las să moară printre gunoaie. A trebuit să îl iau acasă cu mine," povesteşte Lou pentruLifeSiteNews.
Povestea femeii a fost apreciată de toţi internauţii care au auzit-o, devenind un erou local şi făcând de ruşine politica Partidului Comunist Chinez.
Ceai cu aromă de fapte bune, în centrul Capitalei
În Centrul Vechi al Bucureştilor, printre cafenele şi baruri, mimi şi cântăreţi ambulanţi, privind către caldarâmul din spatele BNR, s-a strecurat timid un local mai puţin cunoscut locuitorului din Capitală. Un local pe care nu îl caută cei care vin curgând pe străzile pietruite, dar care îi invită pe cei mai curioşi să urce „spre fapte bune”.
Merci Charity Boutique este un concept store unic în România, unde poţi bea un ceai, mânca o prăjitură şi de unde poţi pleca cu un sacou, o brăţara sau chiar cu un scaun. Banii pe care îi oferi în schimb merg spre activităţi caritabile.
Concept preluat din occident
Ideea i-a venit în 2011 Alinei Ţiplea, o tânără care simţea nevoia să eficentizeze cumva micile donaţii pe care ea le făcea şi să încerce să facă acelaşi lucru şi pentru alţii. „Ideea a venit din dorința de a ajuta, mai exact, atunci când, donând lucruri de care nu mai aveam nevoie, am ajuns în situația în care mă despărțeam mai greu de anumite obiecte. Un copil dintr-un centru de plasament nu vedea valoarea unui produs, așa că m-am gândit cum ar fi ca acele produse să poată fi luate de persoane direct interesate, care să doneze o sumă de bani pe ele, sumă de bani care să servească unor cauze medicale sau sociale”, explică Alina. Pentru că nu ştia exact ce formă ar trebui să ia ideea ei, a cercetat puţin această zonă şi a descoperit charity shop-urile, foarte raspândite în Europa, în special în Anglia şi Franţa.
Ca şi în occident, toate obiectele expuse în buticul de pe Smârdan sunt donate de oameni care nu mai au nevoie de ele. Aici hainele, aceesoriile, cărţile sau chiar unele obiecte de mobilier sunt plăcute şi luate acasă de cei care trec pragul Merci. Banii oferiţi în schimb sunt puşi de-o parte şi ulterior trimişi către cineva care are nevoie de ei. Nu există preţuri, fiecare oferă cât poate şi cât crede că valorează obiectul respectiv. Dacă nu îţi face cu ochiul niciun produs expus, poţi pur şi simplu să bei un ceai sau o cafea cu prietenii şi poţi fi sigur banii pe care îi laşi la final vor ajuta la înfăptuirea unei fapte bune.
„Spre fapte bune”
Merci este poziţionat deasupra unei cofetării franţuzeşti, iar ca să ajungi în magazin trebuie să treci printr-un hol paralel cu cofetăria şi să urci o scară. Pentru a se asigura că ajungi la ei, cei de la Merci te îndrumă cu săgeţi pe care scrie „spre fapte bune”. Aerul vintage al buticului te însoţeşte de la intrarea în zona unde sunt expuse obiectele, până la masa aşezată la geamul care priveşte în stradă. Dacă o să comanzi altceva decât ceai (cafea, prăjituri sau biscuiţi), produsele îţi sunt aduse de la cofetărie, care donează 40% din preţul acestora asociaţiei.
Merci Charity Boutique este o asociaţie non-profit, înfiinţată în 2011, dar care, din lipsă de fonduri, a început ca un magazin caritabil ambulant, organizând diferite evenimente şi târguri caritabile. În 2012, aflată la un workshop la Bran, unde încerca să înveţe cum să înceapă proiectul, Alina l-a cunoscut pe Peter Barta, de la Fondul Post Privatizarea, căruia i-a plăcut ideea ei şi care a ajutat-o să deschidă concept store-ul. Acum, Merci Charity Boutique se autofinanțează şi reuşeşte să facă tot mai mulţi oameni fericiţi. Atunci când vor să strângă mai mulţi bani pentru un proiect organizează şi câteva evenimente artistice (concerte, piese de teatru, expoziţii de desen), unde oamenii cunosc cazul şi donează cât vor.
Să îi încurajăm să viseze
Cazurile pe care cei de la Merci le sprijină variază de la asigurarea unui tratament sau a unei analize costisitoare, până la plata unui costum de care un copil talentat dintr-o familie defavorizată are nevoie pentru a putea cânta la un festival. Din noiembrie, de când au deschis, cei de la Merci au avut 10 proiecte mari, însă au ajutat mai mult. Printre cei cărora le-au adus zâmbetul pe buze se numără şi o fetiţă de 13 ani bolnavă de cancer, pe care Alina a cunoscut-o la Institutul de Oncologie din Bucureşti. „Tocmai îmi donase cineva un calculator şi pentru ca nu am avut loc să îl ţin aici m-am dus cu el direct la spital”.
Cadoul a fost exact ceea ce îşi dorea micuţa care, văzându-l, a crezut că i se face o farsă. „Era atât de veselă şi roşie în obraji, încât n-ai fi zis că e bolnavă”, povesteşte fondatoarea Merci, care plănuieşte să îi mai facă o surpriză fetiţei.
Cadoul a fost exact ceea ce îşi dorea micuţa care, văzându-l, a crezut că i se face o farsă. „Era atât de veselă şi roşie în obraji, încât n-ai fi zis că e bolnavă”, povesteşte fondatoarea Merci, care plănuieşte să îi mai facă o surpriză fetiţei.
De fapt, se gândeşte la o gamă întreagă de proiecte care vizează copiii internaţi la Institutul de Oncologie sau la Fundeni. „Aş vrea să îi încurajăm cumva să viseze şi încercăm să le îndeplinim cel mai mare vis”, ne-a spus Alina. Cei de la Merci nu duc lipsă de cazuri, pentru că nu le caută niciodată, ci aud sau se lovesc de ele.
Deşi au avut mai multe proiecte, coordonatoarea asociaţiei spune că a simţit că au făcut cea mai mare diferenţă în cazul Alesiei, o fetiţă de doar 6 luni care avea nevoie de transplant de cornee. Familia mai avea nevoie de 2000 de euro pentru ca fetiţa să poată merge în Italia să fie operată. Merci Charity Boutique a strâns banii necesari şi, mai mult, au atras atenţia unui jurnalist de la BBC, care a scris despre cazul Alesiei. În urma articolului, un medic american s-a oferit să o opereze pe fetiţă, însă pentru că programarea era deja făcută în Italia, a rămas să ţină legătura cu părinţii, să îi consilieze după operaţie şi, dacă este cazul, să o consulte ulterior pe Alesia.
„Reciclează-ţi atitudinea”
Cei de la Merci vor să îşi extindă activitatea pe viitor, să mai deschidă un magazin, într-un cartier mărginaş, unde să ţină toate donaţiile pe care acum le refuză din lipsă de spaţiu şi de unde cei cu posibilităţi materiale reduse să le poată achiziţiona. Pentru că i-ar fi greu să plătească o chirie substanţială, Alina Ţiplea speră ca un om cu simțul responsabilității sociale sau poate Primăria să îi pună a dispoziţie un astfel de spaţiu, deşi atunci când a căutat unul pentru concept store, autorităţile locale i-au răspuns că nu îi pot oferi un spaţiu „pentru astfel de activităţi”.
Între timp, cu un optimism molipsitor şi o creativitate debordantă, reprezentanţii şi voluntarii asociaţiei Merci Charity pregătesc ceainăria de pe Smârdan pentru noi evenimente, care vor avea loc chiar săptămâna viitoare, şi le cer tutor celor care le trec pragul să îşi „recicleze atitudinea”.
Vărul lui Al Capone. Mafiotul care s-a pocăit vine în România
Jim Cecy, fost Capone, a ieșit din mafie în 1971, pe când avea 19 ani. Acum, la 62 de ani, vorbește numai din Scriptură și ține prelegeri despre moralitate
E înalt, masiv, cu o figură care impune. La cum arată, e o fericire că Jim Cecy nu are de reglat conturi decât cu Dumnezeu. „Vin în România şi ca să depun mărturie că, atunci când Dumnezeu a intrat în familia mea, s-a atins de o familie aparte, numită Capone. Verişorul meu a fost cunoscutul mafiot Al Capone. Dumnezeu s-a îndurat de mine şi m-a scos de acolo în 1971.
De atunci m-am angajat să lupt într-un război împotriva imoralităţii şi vă pot garanta că, din ce am studiat în Scriptură, acesta e un război care poate fi câştigat”, arată Jim Cecy, verişorul lui Al Capone, în filmuleţul de prezentare a evenimentului din România. Cecy va ţine conferinţa cu titlul „Lupta pentru puritate”, inspirată de cartea omonimă pe care a scris-o recent. În cadrul seminariilor, Cecy va vorbi despre modul în care credinţa în Dumnezeu i-a schimbat viaţa şi l-a scos din mafia clanului Capone, acolo unde a activat până în 1971
Îl ascultă cine vrea
Fostul mafiot va conferenţia în faţa creştinilor baptişti din Oradea şi Timişoara. Intrarea este liberă.
Jim Cecy este verişorul faimosului gangster Al Capone, pe linie paternă. Până la 19 ani a fost şi el unul dintre mafioţii din California care duceau mai departe numele vărului atât de celebru. Purta, el însuşi, numele fratelui mai mare al lui Al Capone, James Capone, considerat în epocă cel mai temut dintre fraţi.
S-a pocăit la timp
Acum are 62 de ani şi în fiecare zi îi mulţumeşte lui Dumnezeu că i s-a făcut milă de el şi că l-a scos dintre mafioţii care şi-au plătit cu sânge tot luxul în care trăiau.
Şi-a schimbat numele în Jim Cecy pentru că, povesteşte bărbatul, a vrut să lase în urmă toate relele. A devenit un pastor baptist foarte iubit în comunitate. Împreună cu soţia sa, pe lângă fiicele lor, au adoptat 23 de copii sărmani, unii rămaşi orfani chiar de pe urma faptelor familiei Capone, pe care i-a crescut cu frică de Dumnezeu şi i-a făcut oameni.
„Vin în România şi ca să depun mărturie că, atunci când Dumnezeu a intrat în familia mea, s-a atins de o familie aparte, numită Capone.”
JIM CECY, fost mafiot
JIM CECY, fost mafiot
Portret de gangster
Al Capone (17 ianuarie 1899 – 25 ianuarie 1947), pe numele său adevărat Alphonse Gabriel, a fost unul dintre cei mai faimoşi gangsteri americani din perioada interbelică. Fiul unei familii de imigranţi napoletani, a ajuns să domine cu arma în mână lumea interlopă din Chicago. Era doar un tinerel când a ajuns să conducă „Chicago Outfit”, cea mai mare reţea de crimă organizată, care s-a îmbogăţit din jocuri de noroc ilegale, reţele de bordeluri, iar în anii regimului Prohibiţiei în SUA, din trafic ilegal de băuturi alcoolice şi taxe de protecţie.
Până astăzi, numele său se leagă de noţiunea de spălare de bani, Al Capone camuflându-şi sursele încasărilor sale prin unele afaceri aparent banale, ca spălătorii, vânzare de mobilă veche şi antichităţi etc., pe care le prezenta ca fiind ocupaţia sa oficială. Capone a avut la activ crime violente. Faţa îi era plină de cicatrici, ca urmare a răfuielilor de la care nu s-a dat niciodată în lături.
Ironia sorţii, în 1931, Guvernul Federal a reuşit să-l încarcereze la Alcatraz, pentru evaziune fiscală. La 48 de ani, bolnav de neurosifilis, a murit în Florida, în urma unui atac cerebral.
Doctorii i-au printat faţa după ce a fost desfigurat de cancer
Un bărbat de 60 de ani şi-a recuperat aspectul facial după ce doctorii i-au reconstruit faţa cu ajutorul tehnologiilor de printare 3D, informează The Telegraph.
Bărbatul, pe numele său Eric Morger, manager de restaurant, a suferit o operaţie de extracţie a unei tumori de mărimea unei mingi de tenis aflate chiar sub pielea feţei sale. Această intervenţie chirurgicală l-a lăsat fără o parte semnificativă a chipului său, pierzându-si ochiul stâng, obrazul şi o parte din maxilar, arată aceeaşi sursă.
Graţie tehnologiei de scanare şi printare 3D, doctorul Andrew Dawood, expert în implanturi dentare şi chirurg stomatolog, a reuşit să recreeze aspectul facial al lui Morger prin construcţia unui schelet din titanium pentru partea osoasă care lipsea. Apoi, a creat, cu ajutorul software-ului, o imagine în oglindă a părţii drepte a feţei bărbatului, pe care a construit-o ca o carcasă din nailon, pentru calibrarea unei măşti din silicon aplicată pe partea afectată a chipului şi securizată cu ajutorul unor magneţi, relatează The Telegraph.
Deşi momentan printarea direct pe silicon nu este posibilă, spune doctorul Dawood, el speră ca, în viitor, tehnologia care ar permite o asemenea operaţie să se dezvolte. Acest lucru ar grăbi procesul de construcţie de proteze, conform The Telegraph.
Între timp, viaţa lui Eric Morger s-a schimbat radical de la operaţie. El poate acum să mănânce, să bea și să vorbească normal, fără a mai fi nevoit să îşi susţină maxilarul cu mâna.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)